În fața cui ne ploconim noi, Românii? Corriere della Sera îi face un portret premierului olandez Mark Rutte în rolul ”Marelui Rău” (Grande Cattivo, o încercare de a reda acel Great Villain, arhetipul personajului negativ în scenaristica americană a sec. XX).
Aflăm din Corriere lucruri înspăimântătoare despre acest zgârcit și arhi-rău calvinist: Mark Rutte trăiește singur într-un apartament modest, merge cu bicicleta la biroul său de la guvern și face voluntariat predând gratis studii sociale la o școală din cartier. Un arhetip de nordic frugal, oferind prea puțin care să-l facă simpatic în ochii unui arhetip de mediteraneean exuberant. Ba, mai favorizează și ascensiunea ilegală a UBER, din câte am aflat recent. Acest om ține România departe de Schengen… Deci, Olanda, prin premierul ei se exprimă de ani buni, despre România, subliniind că Românii nu merită să intre în Schengen. Olanda. Măcinată de asasinate şi corupție i-au făcut pe oficialii olandezi să se hotărască, în sfârșit, declare război total împotriva valului de criminalitate organizată care mătură ţara.
Jurnaliști și avocați sub protecție sau uciși pe străzi, audieri păzite de armată, declarații ale martorilor anonimizate și miliarde de euro din droguri care corup treptat societatea. Aici a ajuns Olanda, iar această stare de criză a inspirat acum o represiune finanţată de stat cu aproximativ 500 de milioane de euro pe an, scrie The Guardian într-o analiză. Nivelul de crimă organizată a ajuns atât de grav încât politicienii se tem că subminează ordinea publică. Primarii din Amsterdam și Rotterdam avertizează asupra unei „culturi a crimei și violenței care capătă treptat trăsături italiene”, cu cantități record de droguri interceptate în portul Rotterdam, violență extremă care ucide adesea ținta greșită și 15-30 de miliarde de euro pe an, "spălaţi" în bănci, proprietăți, cafenele de canabis, turism și baruri. Încep să fie luate foarte în serios acuzațiile cum că această țară a ajuns să aibă caracteristicile unui „stat narco 2.0”.
Ministrul Justiției, Dilan Yeşilgöz-Zegerius a spus-o clar în Parlament. „Aceste sume (miliardele obţinute ilegal) pot fi atinse doar dacă lumea interlopă se infiltrează în lumea legitimă și se cuibărește acolo: pe străzile magazinelor, zonele de afaceri, agenții noștri imobiliari și avocați”, explică ea. Dar, pentru poporul Român, aflat în genunchi Olanda poate hotărî. Că nu putem fi primiți în Schengen. Ani de zile, Olandei i s-a alăturat Germania. Știm ce crede despre România dl Timmermans. A spus-o clar. ”Problema României este tipică pentru șările din Africa și Asia, care deși sunt pline de resurse naturale, se zbat în sărăcie din cauza prostiei și hoției care colcăie în acele țări. Resursa umană ajunsă în fruntea țării este de o calitate atât de jalnică încât reprezentanții ei, după ce că sunt hoți, sunt atât de proști încât își închipuie că pot păcăli pe toată lumea, deși ei nu sunt capabili să comunice nici în limba maternă.” Tare, dl Timmermans al Germaniei. O Germanie a megascandalului de corupție ”Wolksvagen”, Germanie e mizeriei ”EADS”, și a marii prietenii Merkel-Putin. Nu știu, zău, care trebuie să fie mai rușinat. Ca și Chateaubriand, nu avem decât să constatăm că o lume a ajuns la sfârșitul ei, iar acele ”umbre” care încă n-au murit se mai plimbă un timp pe străzi și mai au curaj să vadă și să-și aducă aminte de distrugerea ei. Fără nici un sens. ”Amintirile care mi se deșteaptă în minte mă copleșesc cu forța și amploarea lor. Și totuși, ce sunt ele pentru restul lumii? - se întreabă
Chateaubriand. Bună întrebare. La fel de bună ca și a scriitoarei Doris Lessing, într-un comentariu după 11 Septembrie :”Americanii au simțit că au pierdut paradisul.Nu s-au întrebat dacă aveau dreptul să fie acolo.” Personal, cred că nu vom intra în Schengen. Sau, dacă se va întâmpla, asta ne va costa scump. De ce se va întâmpla asta? Răspunsul îl avem în cronica lui J.L.Borges, la filmul lui James Hale, „The Road Back”, parcă anticipând vremurile de decădere a Europei. ”Simplul pacifism nu e suficient. Războiul e o patimă veche, care seduce omul cu farmecele lui ascetice și ucigașe. Ca să oprești războiul este nevoie de o pasiune contrară. Poate aceea a bunului european - Leibnitz, Voltaire, Goethe, Arnold, Renan, Shaw, Russel, Unamuno, T.S. Eliot - care se simte moștenitor și urmaș al tuturor țărilor. In Europa există o abundență de germani, pur și simplu, de irlandezi, pur și simplu; ducem însă lipsă de europeni.” Ăsta e rezultatul, când l-am schimbat pe Goethe cu Timmermans, pe Unamuno cu Mark Ruute, pe Leibnitz cu Angela Merkel, pe T.S. Eliot cu Boris Johnson și pe Voltaire cu Emmanuel Macron.