Exclusiv EVZ. Șarlatanii bio, asalt la sănătatea și banii românilor!

Exclusiv EVZ. Șarlatanii bio, asalt la sănătatea și banii românilor!

Odată cu etichetele „bio” și „eco” lipite pe produsele agricole, farmaceutice etc. economia subterană a început să duduie, elaborând pe bandă rulantă, în sute și mii de variante, tratamente și soluții pentru orice: de la „minunile” care vindecă bolile incurabile până la fertilizatori „naturali” utilizați în culturi. Atenție, însă! Niciunul dintre aceste „leacuri magice”, necertificate științific, nu vă va rezolva vreodată problema, ci doar vă va amăgi, ușurându-vă, bineînțeles, (și) de bani.

Dedicăm acest nou episod al dialogului cu Constantin Vânătoru, coordonatorul Laboratorului de Genetică și Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău, unui subiect extrem de incitant în România, pe care noi l-am intitulat „Șarlatanii bio”. Scopul materialului e limpede încă din titlu, ce ne mai rămâne de specificat, înainte de a-i da cuvântul distinsului cercetător, este că rândurile de mai jos fac referire în special la modalitățile banale prin intermediul cărora infractorii își păcălesc victimele. Așadar, luați aminte!

„Cele mai multe nenorociri se fac în zona suplimentelor alimentare. Aici e bătaia, pentru că legislația este permisivă, neclară. Sunt multe, foarte multe astfel de produse care, din păcate, sunt promovate agresiv și vândute ca medicamente! Vă dați seama?”, își începe tirada Constantin Vânătoru. Ne dăm seama și, mai grav, toți acești hoțomani profită de multe ori de disperarea omului care, neîncrezător în verdictul necruțător al medicilor, apelează la astfel de „salvatori”. „Aici intră inclusiv cei care comercializează diferite ceaiuri, mixturi de plante etc. și care te asigură că scapi de nu știu ce boală grea doar dacă iei bălăriile lui. E o vorbă: «Ajută, domne’, la ceva plantele astea uscate?», iar răspunsul - hazliu, ca la români - e edificator: «Ajută, ajută. Uite mi-am făcut casă, mi-am luat mașină»”.

Maceratele de urzică, o nebunie!

Constantin Vânătoru își drege glasul și revine: „Râdem noi, dar nu-i nimic de râs. În agricultură, de exemplu, sunt fel și fel de metode, care mai de care mai năstrușnice, prin care șarlatanii bio încearcă și reușesc să-i prosteacă pe unii și pe alții vânzându-le pe post de fertilizator natural cine știe ce porcării: găinaț de râmă, coji de portocale, urzici etc. Domnule, ăștia se strâng așa, la o cafea, și se întreabă: «Ce să le mai vindem, mă, fraierilor»? Și găsesc ei ceva după două, trei cafele. Vin cu expresii de genul biohumus, biosol... Aiureli!”. Tonul cercetătorului prinde nerv: „Există, vă spun, firme mari care comercializează astfel de aiureli și nu-i întreabă nimeni nimic despre dovezi, despre un studiu științific, despre cum au ajuns ei la această concluzie - că găinațul de râmă face minuni în culturile de tomate!”. În continuare, Constantin Vânătoru ne-a oferit câteva exemple concrete: „Roca măcinată, calcaroasă, este la mare modă acum în culturi. Pui rocă pisată, gata, vei avea o producție record. Da’ de unde! Este adevărat că roca aceasta îmbunătățește compoziția solului, dar nu este - nici pe departe - un fertilizator. Sau: pământul de flori. Da, domne’, celebrul pământ de flori”, șarjează dl Vânătoru observându-mi privirea nedumerită. „Ce-i cu el?”, silabisesc cu gândul la săcuteii doldora de pământ pe care mama îi cumpără regulat pentru a le oferi mușcatelor ei viață eternă. „Ce să fie? Nu scrie pe ambalaj că ar conține aia, aia și ailaltă? O simplă analiză ar releva faptul că, probabil, acel pământ nu este decât un sol de pădure adunat cine știe de pe unde de vreun șarlatan oarecare. Fără documente și rezultate științifice la mână să nu credeți nimic!”.

Nici nu strică, nici n-ajută. E bine așa?”

Încuviințez din cap, anemic, iar cercetătorul furios din fața mea își continuă asaltul: „Ah, am uitat de maceratele de urzică. Sunt o nebunie, bune la orice. Vindecă zeci de boli, fac minuni pentru culturile agricole, salvează părul oamenilor de la degradare... Ce să mai, urzica e fabuloasă! Dar, atenție!, niciun studiu științific nu demonstrează asta”. M-au tulburat puțin ultimele cuvinte, parcă și eu eram cumva convins că urzica e o plantă folositoare. Dl Vânătoru mă ghicește rapid: „Nici nu strică, nici n-ajută. E bine așa?”. Rămân descumpănit, pradă și eu construcției culturale din care-mi trag rădăcinile. Adevărul e că multe lucruri le considerăm deja știute, fără a mai cerceta ceva în legătură cu ele. Îl aud din nou pe cercetător, lângă mine: „Laptele dulce este, de asemenea, un produs magic pentru culturile agricole, după unii. Îl împrăștii pe plante și gata, le ferești de toți dăunătorii din lume. Cei care cred asta sunt ca o sectă, chiar periculoși. Dar, repet, niciun certificat, niciun studiu nu stă la baza acestor acțiuni. Șarlatanie pe față!”.

Când gunoiul de grajd poate ucide!

Mai mult, cercetătorul Constantin Vânătoru ne-a explicat că, dincolo de păcălelile inofensive, există și unele care pot cauza probleme grave de sănătate, chiar moartea oamenilor: „Gunoiul de grajd, de exemplu, este folosit de mii de ani ca un bun fertilizator pentru culturi. Și este, într-adevăr, foarte bun. Dar doar în anumite cantități. Pentru că, dacă se depășește limita, poate fi extrem de toxic din cauza concentrației mari de nitriți. Te trezești că ți se învinețește copilul din senin, face «boala albastră» și-l pierzi. Vă spun cu mâna pe inimă: avem nevoie de cercetare, de știință, nu putem să facem chiar totul după ureche”.

Găinațul de fermă, bio din părți!

Un exemplu elocvent din categoria fertilizatorilor considerați de români „magici”: găinațul de pasăre. Are cuvântul dl Vânătoru: „Sunt mulți care granulează gunoiul de pasăre, se procedează așa demult. Dar, în zilele noastre, cei care adună găinațul de la ferme și-l bagă-n saci pentru a-l vinde agricultorilor de bună credință fac o mare greșeală. Gunoiul de pasăre de la ferme este extrem de toxic, pentru că pe jos se spală cu substanțe chimice puternice. Acestea intră în compoziția găinațului, apoi în cea a solului, a plantei… Așadar, bio din părți!”.

Lege de mântuială

La data de 5 mai 2013 intra în vigoare o hotărâre care propunea amenzi aspre pentru „șarlatanii bio”, menite să-i descurajeze: „Operatorilor care folosesc fraudulos termenul ecologic, biologic, organic sau abrevierile acestora - precum eco, bio ca mărci comerciale sau practici de utilizare în producţia, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea şi distribuţia produselor, inclusiv pe eticheta produsului, pe materialele publicitare şi pe documentele comerciale, care pot induce în eroare consumatorul şi care nu sunt obţinute în conformitate cu regulile de producţie ecologică - li se va aplica, pe lângă amenda contravenţională şi o sancţiune contravenţională complementară, de oprire temporară de la comercializarea produselor în cauză, conform prevederilor art. 91, alin. 2 al Regulamentului CE 889/2008”. Frecție la picior de lemn!

Dar în comunism cum era?

Cum se petreceau lucrurile (în domeniu) înainte de 1990? Constantin Vânătoru este la post: „Nu se lăsa nimic la voia întâmplării. Se organizau unități județene, se carta terenul, solul, se afla, astfel, ce tip de cultură se pretează în locul respectiv. Varza, de exemplu, are nevoie de azot, fasolea, nu - și-l produce singură. Și așa mai departe. Acum e haos. Sunt fel de fel de firme, pirați care jefuiesc țara asta”.

„Am ajuns în mileniul trei, dar nu reușim să ne dezmeticim. Ne lăsăm păcăliți de fel de fel de infractori care ne vând găinaț de râmă pe post de medicament miraculos”, Constantin Vânătoru, cercetător

„Trebuie luați la bani mărunți acești șarlatani: cine sunt, ce studii au, ce rezultate a avut firma lor în domeniul cercetării, ce dovezi științifice au în sprijinul balivernelor lor...”, Constantin Vânătoru, cercetător

32 de brevete și certificate de omologare în domeniul geneticii și ameliorării deține Constantin Vânătoru, coordonatorul Laboratorului de Genetică și Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău