EVZ vă prezintă primele mărturii ale celor doi basarabeni cu cetăţenie română izolaţi de aproape patru luni în Ambasada României din Chişinău, după ce au sărit gardul acesteia de frica autorităţilor din Republica Moldova.

De 116 zile, doi tineri moldoveni cu cetăţenie română stau izolaţi într-o cameră din clădirea Ambasadei României de la Chişinău, după ce anul trecut au sărit gardul misiunii diplomatice şi au refuzat să mai părăsească „teritoriul românesc“, reclamând abuzuri ale poliţiei şi justiţiei din Republica Moldova.

Adrian (22 de ani) şi Roman Mocanu (25) preferă un regim de pseudodetenţie în ambasada românească „izolatorului rece cu paturi de beton“ şi anchetei la care au fost supuşi până pe 25 septembrie de autorităţile de la Chişinău, care îi acuză că au fost implicaţi într-o altercaţie soldată cu vătămarea şi spitalizarea unui tânăr.

Cei doi acuzaţi sunt fiii lui Sergiu Mocanu (fost consilier prezidenţial al lui Vladimir Voronin), care aduce în discuţie interferenţa şi comanda politică în arestarea fiilor săi din partea preşedintelui moldovean.

În acelaşi timp, autorităţile de la Bucureşti par indecise în acest caz, suspectând ori „exploatarea politică“ a situaţiei de către Mocanu, care ar căuta victimizarea publică pentru a-şi face imagine de opozant al lui Voronin, ori faptul că Mocanu n-a părăsit tabăra lui Voronin, iar ceea ce pare a fi gestul disperat al unor cetaţeni români persecutaţi la Chişinau este, de fapt, o provocare şi „reprezintă o acţiune în care este implicată vreo instituţie a statului vecin, în scopul incriminării României“, se arată într-o sinteză a Ministerului Afacerilor Externe. La Chişinău, reporterul EVZ a reuşit să obţină mărturiile scrise ale celor doi tineri care povestesc, pentru prima dată de la începutul acestui incident diplomatic, cum se vede cazul lor din „camera micuţă, cu trei fotolii, folosită de ambasadă pentru audienţe, devenită loc de detenţie“. România, cuvânt interzis

La Radio Moldova se difuzează o emisiune despre energie, în care un profesor universitar propune încălzirea cu paie ca alternativă la problema gazului taiat de ruşi. Din când în când, câte-un ascultător care intervine cu „soluţia înseamnă România...“ este tăiat brusc de moderator şi se-aude tonul de ocupat.

Roman şi Adrian Mocanu au văzut şi ei în România ultima scăpare, după câteva zile petrecute în arest preventiv - „izolator“ îi spun moldovenii - şi au sărit gardul ambasadei, crezând că este singura instituţie care-i poate apă ra de abuzuri.

Azi, după aproape patru luni în camera de audienţe a ambasadei, tinerii dau la o parte cu frică draperiile de la geamul camerei, ca să se expună câteva secunde pentru a fi fotografiaţi. Pe sub fereastra lor, care dă în strada Bucureşti, aproape instantaneu apare un carabinier, iar peste câteva clipe - parcă din pământ - şi maşinile de poliţie.

Cele câteva momente în care stau la geam sunt de-ajuns să se vadă cearcănele mari, frica şi deznădejdea că paşaportul românesc s-ar putea dovedi de prisos.

„Dacă aş fi avut măcar cea mai mică vină, probabil că aş suporta mai uşor, nu aici, unde n-aş fi venit niciodată, ci acolo, în izolator. Aşa însă, şi «puşcăria» asta este grea“, descrie Adrian Mocanu starea în care se află. Regim de izolare convenit

Pentru cei doi tineri, viaţa în ambasadă are regim de penitenciar acceptat şi convenit între ei şi oficialii români. Comunică doar cu părinţii, care-i vizitează o dată pe zi (când le aduc mâncare), şi îşi iau porţia de aer curat seara, în cele câteva minute de plimbare prin curtea instituţiei.

Adrian Mocanu scrie în jurnalul „detenţiei“, din camera în care trăieşte de aproape 4 luni: „În primele zile a fost foarte complicat. De atunci şi până în prezent, trăim cu acelaşi regim. Ziua dormim, ca să nu deranjăm şi să nu apărem pe coridoare în drum spre camera de baie în timpul programului, noaptea citim şi vorbim între noi“.

Tinerii au în cameră cărţi despre Petre Ţuţea. Amintirile din puşcărie ale acestuia sunt printre puţinele lucruri care-i fac să nu cedeze şi le alimentează speranţa.

Fratele mai mare, Roman, creionează „asistenţa consulară“ pe care au primit-o: „Dacă, la început, cei de la ambasadă nu au fost prietenoşi deloc cu noi, acum aproape că nu comunicăm. Aşteptăm o rezolvare şi sperăm să revenim vreodată la viaţa «paşnic㻓.

Fraţii Mocanu au un telefon la dispoziţie, dar numai pentru urgenţe, altminteri le e interzisă comunicarea cu exteriorul prin alte mijloace. Telefonul se află în afara camerei, pe măsuţa cu pliante care invită la descoperirea României, sub privirile personalului ambasadei.

JUSTIŢIE À LA CHIŞINĂU

Motivele pentru care fraţii Mocanu au sărit gardul ambasadei

Fiii lui Sergiu Mocanu descriu care sunt, din perspectiva lor, abuzurile care i-au împins la gestul extrem de a sări gardul misiunii diplomatice româneşti. Roman afirmă că nu a participat la bătaia generală de la discoteca Star Trek, pentru simplul motiv că se afla acasă şi a ajuns acolo după ce altercaţia luase sfârşit, pentru a-l lua pe fratele lui cu maşina. „N-a vrut nimeni să ţină cont de ceea ce am povestit, niciun martor nu m-a recunoscut. De altfel, anchetatoarea s-a dus la şeful ei să ceară permisiunea de a mă elibera. Şeful ei, Cojocaru, striga de se auzea în tot comisariatul: «Ilia, proasto! Eu nu-s de capul meu, pe amândoi ţi-am zis să-i închizi»“, arată Roman în notiţele sale. Dus la Izolatorul de Detenţie Preventivă, nu a fost lăsat să stea de vorbă cu avocatul apărării. „Cu mine mai erau doi deţinuţi, unul bănuit de omor, iar altul de tâlhărie. Aveau răni la coapse de la «patul» de beton rece acoperit cu scânduri. M-au învăţat cum trebuie să mă port cu gardienii, ca să nu mă bată: «Când întreabă dacă ai nevoie de ceva, nu trebuie să zici nimic, pentru că orice le ceri primeşti bătaie». Am avut criză de ulcer şi abia luni, când am ajuns la judecător, am reuşit să-i comunic asta avocatului“, mai scrie Roman.

Ion Dron, avocatul familiei Mocanu, întăreşte cele spuse de cel mai mare dintre fraţi. „Am contestat faptul că două zile ei nu au avut posibilitatea de a vorbi cu avocatul apărării, iar încălcarea dreptului la apărare a fost recunoscută de judecător“, precizează Dron. Principiul de drept moldovenesc al „luării prin surprindere“ De altfel, există mai multe nereguli de procedură - pe care avocatul le-a prezentat atât judecătorilor, cât şi autorităţilor româneşti - pe care fraţii Adrian şi Roman Mocanu le aduc în discuţie atunci când cer protecţia statului român. „Am depus o plângere prin care am contestat felul în care au fost reţinuţi şi aduşi la poliţie. Nu au fost citaţi înainte, iar procurorul a spus în faţa judecătorului că s-a făcut uz de principiul «luării prin surprindere». Or, Codul de Procedură Penală nu cunoaşte un altfel de principiu în afară de prezumţia de nevinovăţie“, explică Dron.

Avocatul mai spune că, în acest moment, judecătorul de instrucţie a considerat drept ilegală procedura prin care victima, Adrian Schiţco, l-a recunoscut pe Adrian Mocanu drept agresor. „Pentru că victima şi presupusul agresor care trebuia identificat s-au întâlnit pe holurile secţiei de poliţie (dintr-o eroare a organelor de anchetă) înainte ca procesul de recunoaştere să aibă loc, acesta a fost lovit de nulitate“, afirmă Dron.

CRONOLOGIE

Etapele cazului

• 10 august 2008. La Chişinău, în faţa discotecii Star Trek, are loc o altercaţie între mai multe persoane, în urma căreia tânărul Adrian Schiţco a avut nevoie de îngrijiri medicale.
• 21 septembrie 2008. Roman şi Adrian Mocanu sunt reţinuţi de Poliţia Chişinău, după ce mai mulţi martori îl identifică pe Adrian Mocanu drept unul dintre agresori. Roman Mocanu nu este identificat drept agresor, are alibi pentru acea seară, dar este reţinut împreună cu fratele său.
• 25 septembrie. După ce stau câteva zile în „izolator“ (arest preventiv), măsurile de reţinere sunt atacate cu recurs şi se hotărăşte arestul la domiciliu. Ei scapă de supravegherea poliţiei şi de cea a carabinierilor care păzesc ambasada, apoi sar gardul misiunii diplomatice a României la Chişinău, solicitând protecţia statului român.
• 4 decembrie 2008. Autorităţile din Republica Moldova cer extrădarea celor doi fraţi Mocanu, dar un răspuns oficial încă nu a fost primit până azi.

INCIDENT Oficialii români - confuzi, jurnalist evacuat din clădire

Încercarea EVZ de a realiza un interviu faţă în faţă cu cei doi fraţi s-a izbit de refuzul Ministerului Afacerilor Externe şi de obtuzitatea şi reacţiile dezechilibrate ale diplomaţilor români de la Chişinău, care au evacuat fără motiv reporterul din clădirea ambasadei. Reporterul EVZ aştepta, în incinta instituţiei, o motivare oficială scrisă a răspunsului negativ al MAE şi a respectat absolut toate regulamentele ambasadei. După şapte ore de la incident, motivarea halucinantă a oficialilor români a fost că „interviul ar da un semnal greşit autorităţilor competente din Republica Moldova“.

Reacţii debusolante ale oficialilor români au fost şi în septembrie anul trecut, momentul în care s-au trezit că fraţii Mocanu refuză să părăsească ambasada, după ce aceştia au sărit gardul. Înainte să-i întrebe de ce fug şi ce drepturi le-au fost încălcate de autorităţile moldoveneşti, i-au îndrumat să părăsească spaţiul misiunii diplomatice. „Gardul ambasadei l-am sărit uşor. Toată lumea care s-a adunat repede în jurul nostru era derutată şi speriată, oamenii vorbeau confuz şi foarte contradictoriu. Unii şi-au spus funcţiile pe care le deţineau. Nu numai consulul, care insista să plecăm, dar şi personalul era stingherit şi deranjat de prezenţa noastră. La acel moment, eu încă nu ştiam că o cameră micuţă cu trei fotolii, care este utilizată de ambasadă pentru audienţă, va fi locul meu de detenţie pentru încă multe zile, săptămâni şi luni înainte“, îşi aminteşte Adrian, fratele mai mic.

VOCEA PROCURORULUI „Or să stea toată viaţa în ambasadă“

Angela Pleşca, procurorul care instrumentează cazul lui Roman şi Adrian Mocanu, a declarat pentru EVZ că aceştia „au statut de învinuit în lipsă şi există mandate de arest preventiv în vigoare pe numele lor“. „A fost un conflict la o discotecă, din care a rezultat o victimă, în care a fost implicat nemijlocit mai întâi Adrian Mocanu, pentru că i-a fost insultată domnişoara lui. Apoi acesta l-a chemat pe Roman Mocanu, care era acasă. Au mai fost încă doi agresori, unul se numeşte Ion Ureche, şi altă persoană care nu a fost stabilită de organele penale. Avem martori oculari care-i indică“, susţine procurorul de caz. Pentru Anton Cardaniuc, procurorul Sectorului Râşcani, întâmplarea are accente amuzante. „Dacă ei eliberează teritoriul ambasadei, vor fi arestaţi şi traşi la răspundere, dar dacă statul român nu-i extrădează şi dacă nu ies din ambasadă, or să stea toată viaţa acolo“, declara procurorul râzând. Tatăl victimei, Nicolai Schiţco, spune că familia sa nu vrea să vorbească despre acest caz pentru că „sunt implicaţii prea mari şi nu vrem să influenţăm ancheta“.

DEZVĂLUIRE Roman scapă de extrădare!

Vasile Pascari, prim-adjunctul procurorului general al Republicii Moldova, ne-a precizat că, deşi răspunsul oficial la cererea oficialilor de la Chişinău de extrădare a celor doi fraţi nu a parvenit autorităţilor, a fost expediat totuşi un fax de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. „Pentru Roman Mocanu am primit de la ei, prin fax, un răspuns negativ la cererea noastră de extrădare. Aşteptăm răspunsul oficial pentru ambii.“

Corespondenţă din Chişinău