Vaccinul românesc anti COVID-19 a intrat în linie dreaptă după ce a fost conceput de o echipă de cercetători de la Centrul de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului - OncoGen, care funcţionează în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă ”Pius Brînzeu” din Timişoara.

Prof. univ. dr. în Imunologie Virgil Păunescu este vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale a României și coordonatorul cercetării de la Timișoara. El a ajuns să fie anchetat intern, la cererea ministrului Sănătății, după ce a făcut public faptul că, mulțumit de rezultatele testelor de laborator efectuate, și-a administrat vaccinul. Potrivit acestuia, vaccinul se va administra în cea mai facilă formă posibilă, intranazal.

Înainte de toate, amintim că OncoGen este cel mai avansat institut de cercetare medicală din țara noastră și singurul care are în testare un vaccin împotriva virusului SARS CoV-2. Institutul este autofinanțabil, din banii câștigați din proiecte de cercetare în competiții naționale și internaționale. În prezent la OncoGen lucrează un număr de 65 de cercetători, marea majoritate tineri-cercetători, mulți cu studii în străinătate, inclusiv doi cercetători străini.

Care este diferența dintre vaccinul dezvoltat de OncoGen și ceea ce înțelegem de obicei prin vaccin (adică o injecție)?

Prof.dr. Virgil Păunescu: Nu există nicio diferență. Un vaccin se poate administra prin mai multe metode: prin injecție și aici distingem între mai multe metode de injectare (subcutanat, intramuscular, intradermic, transdermic), pe cale digestivă (prin picături pe limbă), prin piele (skin patch) sau intranazal.

De ce s-a optat pentru construirea unui vaccin care se administrează intranazal sub formă de picături în nas, care sunt avantajele?

Prof.dr. Virgil Păunescu: Avantajele sunt: imunitate locală crescută, imunitate la poarta de intrare a virusului, protecție nazo-faringiană, oculară și digestivă. Neavând ac, este o metodă mai ușor de acceptat de populație și mai ales de copii, iar efectele secundare posibile sunt mai reduse.

Multe echipe care lucrează, în acest moment, în lume, la dezvoltarea unui vaccin anti – COVID 19 folosesc fragmente din virus. Vaccinul creat la OncoGen se folosește de altceva. Ne puteți explica diferența?

Prof.dr. Virgil Păunescu: Există mai multe tehnologii pentru crearea unui vaccin. Noi, spre deosebire de marea majoritate a institutelor și companiilor care s-au angajat în această cursă, nu folosim material genetic viral și nici virus atenuat. Structura genetică și proteică a virusului a fost făcută publică în decembrie.

Folosind informațiile primite, am creat primul vaccin personalizat regional și primul vaccin care utilizează o tehnologie derivată din vaccinarea în cancer (tehnologie la care lucram de 4 ani când a izbucnit epidemia). Vaccinul dezvoltat la OncoGen este un amestec de peptide (proteine) de sinteză identice cu anumite porțiuni din capsula virusului.

Ca urmare, nu există nici un pericol de infectare; folosește un număr minim de antigene. Foarte important de menționat este că această tehnologie este extrem de flexibilă. Dacă virusul suferă o mutație, în câteva săptămâni putem schimba compoziția vaccinului. Deci, ne putem adapta foarte ușor vaccinul în cazul unor mutații.

Ce pași urmează în continuare, după semnarea parteneriatului cu Institutul Cantacuzino?

Prof.dr. Virgil Păunescu: Cu Institutul ”Cantacuzino” avem un acord prin care ei vor derula experimentele pe animale. Noi, la OncoGen continuăm cercetările în laborator și pregătim documentația pentru Agenția Medicamentului și primul lot de vaccinuri pentru studiul de fază I (pe voluntari).

Oamenii nu au înțeles prea bine de ce, dacă avem vaccinul făcut la OncoGen, nu îl putem administra. Merită să clarificăm ideea de dezvoltare vs. producție.

Prof.dr. Virgil Păunescu: Procesul de dezvoltare al unui vaccin sau medicament are două mari etape: faza de cercetare-dezvoltare (adică de la idee la prototip) și faza de producție sau fabricare. OncoGen este un institut de cercetare-dezvoltare, așa cum au toate universitățile din lumea civilizată, unde cercetătorii pun la punct tehnologii.

Dacă acestea sunt dorite și utile, atunci producătorii de vaccinuri sau medicamente preiau aceste tehnologii și trec la marea producție. Deci munca noastră duce o tehnologie până la poarta fabricii.