Un invitat pe care îl admir de mulți ani. De fapt, o invitată. Atât de supărat am fost, atunci când s-a ales parlamentar european, încât am acuzat-o că și-a trădat o meserie pentru care Dumnezeu a înzestrat-o generos. În sinea mea o înțelegeam, dar prea o apreciam ca profesionist al unui gen în care ea era ultimul turn de veghe, reportajul-anchetă, ca să nu o acuz că și-a lăsat fanul cu ochii în ecranul gol al televizorului.
Mi-a fost cândva colegă la Evenimentul zilei. Excepțională! O fată frumoasă și talentată, care și-ar fi permis să facă pe vedeta din capul locului, de la debut. În loc de asta, nu știa cum să treacă mai neobservată pe holurile redacției. În scris nu avea cum să se ascundă, strălucea. A lăsat plumbul tiparului pentru jocul cu lumini și sunete din televiziune.
Acolo nu a avut concurență! „În premieră”, emisiunea ei de la postul de televiziune Antena 3, a reușit o performanță rară, dacă nu unică, în vremurile astea, - unele în care ratingurile depind de cât de atroce este o crimă, sau de cât de mult fusta ridicată de vânt a unei vedete lasă să se vadă din talentele sale ascunse - performanța dezvăluirii de mare impact civic, cu mijloacele reportajului de televiziune.
Calmă, senină, înțeleaptă, toate sub un zâmbet pastelat de ruginiul unei tristeți sau al unei modestii nobile, Carmen Avram a avut generozitatea de a veni la „Dosare de presă”, ca să ne vorbească despre ea, despre noi, despre ce știe și ce crede. A făcut-o așa cum o știți, cu farmec, cu seninătate, cu inteligență, dar mai ales cu harul de a observa, înțelege și pune în relație detalii invizibile nouă.