Bolnavii din instituțiile psihiatrice și psihoneurologice din țară sunt tratați mai rău ca animalele. Despre drama lor vorbesc mulți specialiști, dar schimbările întârzie să apară.
Pacienții sunt maltratați, bătuți, violați, dar când cer ajutor, nimeni nu-i aude, pentru că sunt considerați nebuni. Cuvântul lor nu are valoare, ei sunt lipsiți de dreptul la o viață normală, iar dincolo de toate, șansele ca să iasă din spitale sunt minime. Statul „se teme” că societatea nu-i va accepta așa cum sunt.
Adormiți forțat și lăsați să stea la podea
Statul vorbește despre tentative de integrare a lor în societate, dar până acum nu s-a făcut nicio investigație eficientă în baza plângerilor din partea bolnavilor.
„Abuzurile se comit încă din momentul în care calci pragul acestor instituții. Sunt numiți schizofrenici - iată „ștampila” care i se pune pe frunte. Să vă ferească Dumnezeu să aveți vreo formă de dizabilitate. Dar dacă nimerești într-o instituție de acest gen, ești bătut, tras de păr, ai acces la alcool și, dacă ai scaun cu rotile, dar ai spus ceva care nu i-a plăcut surorii medicale, ești legat de pat și rămâi fără scaun”, afirmă avocata Doina Străisteanu.
Câte se întâmplă între cei patru pereți numai cei care stau acolo știu, pentru că directorii instituțiilor nu dau crezare persoanelor care se plâng de un tratament ostil din partea angajaților. „Discutând cu fiecare victimă în parte, îți dai seama dacă spun sau nu adevărul. Ei nu au nevoie de pedepse în aceste instituții. Dacă nu se supun surorilor medicale, sunt pedepsiți. Iar cea mai simplă metodă de a-i pedepsi este să fie ținuți într-un spațiu închis și să li se administreze niște preparate care îi adoarme”, afirmă avocata Violeta Gașițoi. Aceasta susține că după ce iau bătaie, persoanele sunt închise într-un alt bloc, numit nr. 2, acolo unde nu sunt paturi, scaune, nimic, și stau trântiți pe jos. Acestea se plâng că sunt hrănite prost. Mai mult, surorile medicale vând alcool în instituții. După ce se conving că au băut alcool, se duc și spun șefilor, iar pentru asta sunt duse în acel bloc doi.
I-a fost ucis copilul
Una dintre victimele unui viol din internatul psihoneurologic din Bălți a născut în 2004. Femeia a ascuns sarcina până aproape de luna a șaptea. „Ea povestea cu mari emoții că își dorea acest copil. Se îmbrăca în haine largi ca să nu se cunoască sarcina. La 7 luni însă au depistat-o și imediat au dus-o la avort prin chiuretaj, dar a născut în coridorul instituției medicale un copil sănătos”, spune avocata Violeta Gașițoi, care s-a ocupat de acest caz.
Imediat după naștere, micuțului i-a fost administrată o injecție, iar acesta a murit. I s-a dat o cutie în care să-l pună și să-l îngroape ulterior. Mama și-a dezbrăcat cămașa pe care o avea pe dânsa și a învelit copilul și l-a pus în cutie. Acum, această victimă este într-un apartament protejat, susține avocata. Își dorește copii, dar spune că nu mai poate rămâne însărcinată.
Autoritățile promit schimbări
Reprezentanții de la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei susțin însă că lucrurile încep să se miște spre bine, dar tratamentul inuman și degradant la care sunt supuși bolnavii de către lucrători îl explică prin lipsa de mijloace financiare care sunt necesare pentru instruirea personalului.
„Statul și-a asumat anumite angajamente. De doi ani de zile este creat un grup de lucru din care fac parte trei ministere – Ministerul Justiției, cel al Sănătății și al Muncii, unde se discută toate problemele de sănătate mintală, dar și problemele de asigurare a drepturilor oamenilor din instituțiile de psihiatrie și cele psihoneurologice. Problema e complexă. Costul întreținerii acestor persoane este foarte mare. Din lipsă de finanțe, personalul nu a fost instruit ca să ofere servicii de calitate beneficiarilor. Am instruit un grup de lucru și încercăm acum să găsim soluții, dar asta durează în timp”, afirmă Julieta Popescu, şefa Secţiei servicii rezidenţiale din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.
Aceasta mai spune că procesul de dezinstituționalizare este de durată și unul foarte greu. Până în vară, ministerul și-a propus să dezinstitutionalizeze șase persoane, pentru a urmări integrarea lor în societate. „Vrem să vedem cum îi va accepta lumea. Trebuie să facem o analiză complexă ca să ne dăm seama cum se integrează ei în societate”, mai spune Popescu.
Până acum, cei de la minister au colectat toată informația despre fiecare beneficiar în parte, despre starea lui de sănătate, gradul de independență, din cele patru instituții rezidențiale. Apoi își propun să identifice direcțiile pe care trebuie să se axeze atunci când îi vor scoate din instituții.