"Evenimentul zilei" se vinde ca pâinea caldă pe plajele din Bulgaria.
Însetaţi de noutăţi de acasă sau pur şi simplu dornici să răsfoiască o publicaţie scrisă în limba maternă, românii scot din buzunar preţuri chiar de trei ori mai mari decât cele pe care le-ar fi plătit acasă.
Zi de zi, la primele ore ale dimineţii, câteva maşini cu număr de Bulgaria parchează în jurul chioşcurilor de ziare din Mangalia. Coregrafia e simplă, şi de aceea operaţiunea merge „ca unsă“. Vizitatorii matinali cumpără câteva sute de exemplare proaspete ale „Evenimentului zilei“, alături de teancuri similare de „Libertatea“, principalele ziare de sport sau mondene, reviste „glossy“ ori auto.
Odată încărcate, ziarele şi revistele iau imediat drumul principalelor staţiuni turistice bulgare de la Marea Neagră, Albena şi Nisipurile de Aur, dintr-un motiv evident: plajele vecine sunt ticsite de turiştii români, dispuşi să plătească preţuri dolofane pentru a afla ce se mai întâmplă prin ţară. Asta pentru că, atunci când îl afişează pe tarabă, „Evenimentul zilei“ primeşte un „adaos comercial“ care-i transformă, în decurs de câteva ore, preţul românesc de 1 leu la un cochet 1,5 leva, adică aproximativ 0,75 euro sau de circa două ori şi jumătate cât plăteau pe el cititorii acasă. Preţul este înscris pe ziar „pe genunchi“, direct cu pixul pe banda superioară a primei pagini.
Evaziune fiscală
Afacerea merge ca pe roate: chioşcarii din România îşi vând marfa rapid, bulgarii îşi trag partea la fiecare ziar vândut, iar turiştii români curioşi descoperă, în fiecare dimineaţă, „Evenimentul zilei“, agăţat pe tarabele de la Albena sau Nisipurile de Aur, într-o companie deosebit de selectă: „Sunday Times“, „Daily Express“, „Daily Mirror“, „Bild“ sau „The Sun“ - unele dintre cele mai mari cotidiene din lume.
Spre deosebire de ziarele importate legal din Marea Britanie, Germania sau SUA, cele din România sunt vândute la negru pe litoralul bulgăresc. Afacerea nu este înregistrată în vreun registru contabil şi, astfel, intermediarii bulgari nu plătesc impozit pe profit, eludând legea. Evaziunea fiscală devine evidentă încă din modalitatea în care este afişat preţul ziarelor. Cele din vestul Europei, distribuite legal în Bulgaria, au preţul tipărit şi în leva, direct în caseta comercială din frontispiciul ziarului, însă acesta nu e cazul publicaţiilor româneşti stivuite pe tarabă.
„Nu tre’ să câştige şi ei un ban!?“
Cei mai mulţi dintre românii care se prăjesc la soare în Bulgaria rămân indiferenţi în faţa diferenţ ei de preţ. Trei bărbaţi tolăniţi pe plaja din Albena ridică din umeri şi spun cu lejeritate că sunt mulţumiţi că găsesc tipărituri în limba română la chioşcurile din luxoasa staţiune.
Cel mai în vârstă dintre ei, cu o cruce mare de aur la gât, are chiar şi o teorie economică: „Păi, nu tre’ să scoată şi bulgarii ăştia un ban!? Gândiţi-vă că pe ei îi costă şi transportul, pentru că aduc ziare în fiecare zi, benzină, maşini... Trebuie să-şi scoată şi ei banii, nu-i corect? Ziceţi şi dumnevoastră acum... că nu înregistrează este altceva... Eu iau ziare de aici în fiecare zi, cu un 1,5 leva fiecare“. Într-adevăr, pe prosopul domnului, „Evenimentul zilei“ şi „Gazeta Sporturilor“ stăteau la loc de cinste. Cu noul lor preţ scris cu pixul. Aceleaşi publicaţii, dar şi reviste de femei sau cu profil economic, precum „Capital“, împânzeau plajele din Albena şi Nisipurile de Aur.
„Eu am cumpărat «Evenimentul zilei» şi cele două ziare de sport şi am plătit pe ele 5,5 leva. Este cam mult, dar trebuie să fim la curent cu ce se petrece în ţară.“, explică Vasile Ion, un român care a cumpărat presa românească din staţiunea bulgărească în fiecare zi de concediu. (A contribuit Petronel Tudor)
CUM MERGE PIAŢA Se vând 100 de ziare româneşti pe zi
În staţiunile bulgăreşti, niciunul dintre ziarele aduse din România nu rămâne nevândut. Încercăm să aflăm de la vânzătorii de ziare bulgari mecanismul prin care li se livrează ziarele româneşti, însă majoritatea ridică nedumeriţi din umeri, fie din cauză că nu înţeleg întrebarea, fie pentru că sunt nişte simpli intermediari, cărora li se livrează ziarele în fiecare zi, ei având doar datoria să le vândă. În Albena, discuţia este pulverizată chiar din start de o domnişoară blondă, cu picioare lungi, în ai cărei ochi albaştri se citeşte nedumerirea cauzată de orice cuvânt rostit într-o altă limbă decât cea bulgară. Ceva mai bine e la Nisipurile de Aur, unde o altă domnişoară explică, într-o engleză aproximativă, regulile de vânzare. „Ştiu doar că sunt aduse din România. În fiecare dimineaţă primesc câteva numere din fiecare ziar sau revistă. Uneori sunt cinci, alteori ajung şi la 20, în funcţie de cerere. De preţ nu ştiu nimic, mie îmi sunt doar aduse zilnic şi trebuie să le vând. Oricum, aproape de fiecare dată, la sfârşitul zilei, ziarele de dimineaţă sunt date“, spune tânăra. Alţi vânzători de ziare se declară mulţumiţi de afacere şi se laudă că vând la un singur centru câte o sută de exemplare româneşti în fiecare zi. „Am scris preţul cu pixul pe ziare, să se ştie cât costă. Le luăm de la Mangalia şi de-aia le aducem după prânz, dar până seara le vindem“, spune vânzătoarea Elena Dimitrova. De remarcat că ea a reuşit să comunice, într-o românească incipientă, învăţată din dialogurile cu românii.