De la depărtarea celor 500 de metri de unde vedem bombardamentul, scena are un dramatism sec: o bubuitură scurtă, urmată de o ciupercă de fum şi sunetul ascuţit al avionului care se îndepărtează.
În jur, peisajul este apocaliptic: flăcări care ies de pe ferestre şi din balcoane, coloane de fum negru care se înalţă spre cerul din care au picat bombele, maşini transformate, într-o secundă, în mormane de metal. Ultima oră: Tancurile ruseşti au intrat în Georgia.
Gori, oraşul pustiului în două culori: kaki şi negru-de-fum. Între două raiduri, localnicii încearcă să salveze ce pot dintre ruine Blocurile din Gori au devenit ţinta cea mai importantă din oraş.
Un telefon sună la 6.00 dimineaţa în Gori, cel mai apropiat oraş de capitala georgiană Tbilisi. Soneria se aude insistent şi din afara apartamentului în care se află aparatul. Nu pentru că volumul acustic ar fi exagerat, ci pentru că de o jumătate de oră apartamentul nu mai are ferestre: este într-unul dintre cele 8 blocuri care tocmai a fost bombardat, la 5.30 ieri-dimineaţă, de aviaţia rusă.
De la depărtarea celor 500 de metri de unde vedem bombardamentul, scena are un dramatism sec: o bubuitură scurtă, urmată de o ciupercă de fum şi încheiată de sunetul ascuţit al avionului care se îndepărtează după ce şi-a îndeplinit misiunea.
Construite iniţial ca locuinţe pentru militari şi familiile lor, blocurile din Gori au devenit, dintr-un motiv pe care numai Putin şi generalii ruşi îl ştiu, ţinta cea mai importantă din oraş. Bombardamentul de ieridimineaţă a fost cel mai puternic dintre toate atacurile de acest tip care reprezintă, de câteva zile, o realitate cotidiană în oraşul de baştină al lui Iosif Visarionovici Stalin. Din fericire, majoritatea locatarilor fuseseră evacuaţi. „Am avut informaţii că Rusia ar putea să bombardeze acest complex, aşa că armata le-a recomandat soldaţilor care locuiesc aici să plece. Majoritatea sau dus la Tbilisi“, ne explică un ofiţer al Poliţiei militare georgiene, sosit împreună cu o ambulanţă să vadă urmările bombardamentului. Nataşa, norocoasa dispărută Nu toate familiile au respectat, însă, recomandarea armatei. Dintr-un balcon aflat la etajul patru al uneia dintre clădiri, o femeie încearcă să vadă ce mai e de recuperat din casa răvăşită de explozii. Se ţine cu mâna de un vraf de cărămizi pe care urma să le folosească, probabil, pentru a zidi partea de balcon protejată de balustradă, însă privirea ei goală este definiţia cea mai bună a expresiei „prea târziu“.
Lângă blocul din care telefonul continuă să sune şi după cinci minute, apare alergând într-un suflet un bătrân. Se uită printre lacrimi la balcoanele care ard şi o caută pe o anume „Nataşa“, insistând să strige deşi, la fel ca şi soneria telefonului, chemarea lui nu are nicio şansă de a căpăta vreun răspuns. Cum medicii de pe ambulanţă ne spun că nu există victime ale bombardamentului, Nataşa apucase, probabil, să părăsească blocul. În jur, peisajul este apocaliptic: flăcări care ies de pe ferestre şi din balcoane, coloane de fum negru care se înalţă spre cerul din care au picat bombele, maşini transformate într-o secundă în mormane de metal fără nicio formă, placaje care atârnă ca nişte panglici de medalii fără nicio glorie.
Vizavi de complexul de locuinţe, o casă fără nicio legătură cu armata a devenit, şi ea, doar o cutie goală şi imensă de cărămidă. Pe stradă, câţiva oameni au ieşit din case speriaţi. Sunt printre cei puţini rămaşi în Gori după atacurile începute de aviaţia rusă în urmă cu trei zile. Flirt cu arma de gât, sub ochii lui Stalin
Populaţia rezidentă a fost înlocuită de soldaţi, astfel încât urbea lui Stalin a devenit într-un fel visul oricărui dictator: un oraş îmbrăcat în uniformă, în care disciplina şi tăcerea au devenit un mod de viaţă. „Plecaţi de aici, acum! Nimeni nu o să vorbească cu voi, nu aveţi voie să faceţi poze, iar dacă nu mă ascultaţi o să fie rău. Nu trebuie să vă dau nicio explicaţie, plecaţi acum!“, se răsteşte la noi un colonel tânăr, spulberându-ne bucuria că am găsit, în sfârşit, pe cineva care să vorbească şi altă limbă decât georgiana.
Severitatea militarului este, însă, uşor tardivă: tocmai apucaseră m să fotografiem una dintre puţinele scene din oraş demne de un zâmbet: un soldat cu arma la gât şi ţigara într-o mână îşi luase dragăstos de gât o colegă de unitate şi încerca să lumineze cu un flirt atmosfera momentului.
Dincolo de privirile celor doi, realitatea insista, totuşi, să-şi păstreze aceleaşi culori mohorâte: kakiul militar şi negrul-de-fum. În curtea spitalului din oraş, câteva zeci de medici erau în alertă, păziţi sau poate supravegheaţi de soldaţi. Dinspre Tbilisi, coloane de tancuri şi vehicule blindate se îndreptau în viteză maximă spre Gori, odată cu zvonurile că ruşii ar putea să încerce şi un atac terestru chiar în ziua în care preşedintele Mihail Saakaşvili urma să viziteze oraşul.
Numai Stalin, imortalizat într-o statuie uriaşă în centrul localităţ ii natale, rămânea impasibil. Dacă ar fi trăit, ar fi fost probabil mulţumit să constate că maxima sa „un mort e o tragedie, un milion e statistică“ şi-a găsit adepţi şi după atâţia ani.
Oana Dobre, corespondenţă din Gori, Georgia -------------------------------------------------------------------- GREU DE OPRIT
Tancurile ruseşti ocupă poziţii în Georgia
După ce şi-a consolidat poziţiile în Osetia de Sud şi Abhazia, Rusia îşi împinge trupele în teritoriul georgian.
Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a anunţat ieri că operaţiunile militare din Osetia de Sud erau pe sfârşite, după ce trupele Moscovei au preluat controlul asupra capitalei provinciei separatiste, Ţinvali. Tot ieri, dar câteva ore mai târziu, preşedintele georgian, Mihail Saakaşvili, susţinea că forţele ruse ocupă „cea mai mare parte a teritoriului georgian“, relevă AFP.
Dincolo de declaraţiile contradictorii, situaţia din teren rămâne gravă. Operaţiunile militare ale forţelor terestre ruseşti au depăşit graniţele regiunilor separatiste, sub pretextul asigurării securităţii acestor regiuni.
Rusia a întrerupt legăturile aeriene, maritime şi poştale cu Georgia şi a bombardat aeroportul internaţional din Tbilisi şi alte două oraşe: Gori, unde 80% din populaţie a fugit din calea violenţelor, şi Portul Poti.
Primele incursiuni în Georgia
Aseară, forţele ruse înaintaseră pe teritoriul georgian, în apropierea oraşului Senaki, invocând necesitatea de a împiedica orice atac care ar fi avut ca ţintă Osetia de Sud. Trupele ruseşti ar fi ocupat, aseară, şi oraşul georgian Gori, potrivit afirmaţiilor secretarului Consiliului de Securitate al Georgiei, Aleksandr Lomaia. Acesta a declarat că forţele armate georgiene au primit ordin să părăsească Gori şi să-şi întărească poziţiile în apropiere de Mtsketa (la 24 km de Tbilisi) pentru a apăra capitala, relevă AFP.
Rusia a dezminţit aceste informaţii, dar a confirmat că trupele sale terestre au intrat în vestul Georgiei. „Această provocare urmăreşte ocuparea Osetiei de Sud, a Abhaziei, iar apoi a întregii Georgii“, a declarat ieri preşedintele georgian, Mihail Saakaşvili, într-un discurs televizat, referindu-se la confruntările în care sunt implicate, de mai multe zile, forţele georgiene şi cele ruse. (Dan Stancu)
TURNEU DIPLOMATIC Eforturi europene pentru pace
Preşedintele georgian, Mihail Saakaş vili, „a acceptat aproape toate propunerile“ UE şi OSCE pentru încetarea conflictului cu Rusia, a declarat ieri şeful diplomaţiei franceze, Bernard Kouchner, afla în misiune la Tbilisi.
„Trebuie ca pacea să fie reinstaurată, pentru ca populaţia civilă să fie protejată“, a subliniat Kouchner, a că- rui ţară asigură preşedinţia UE. Acesta a început duminică seară la Tbilisi o misiune de mediere, care va continua la Moscova, relevă AFP. Kouchner este însoţit de preşedintele în exerciţiu al OSCE, finlandezul Alexander Stubb. Preşedinţia franceză a UE propune Georgiei şi Rusiei un plan în trei puncte: respectarea integrităţii teritoriale a Georgiei, încetarea imediată a ostilităţilor şi revenirea la situaţia anterioară conflictului.
Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, este aşteptat astăzi la Moscova pentru „a încerca să finalizeze“ un armistiţiu în conflictul dintre ruşi şi georgieni, fiind posibilă o întâlnire între acesta şi omologul său rus, Dmitri Medvedev. Prim-vicepremierul rus, Serghei Ivanov, a respins, ieri, propunerile Uniunii Europene privind încetarea violenţelor cu Georgia, afirmând că Tbilisi trebuie să negocieze direct încheierea conflictului cu autorităţile separatiste. „Acesta nu este un acord de încetare a focului“, a apreciat Ivanov, la CNN, referindu-se la planul propus de UE pentru încheierea conflictului. Oficialul rus a atras atenţia că „un acord de încetare a focului este semnat de ambele părţi“ şi a apreciat că e nevoie de „un angajament scris semnat, pe de o parte, de Georgia şi, pe de altă parte, de Osetia de Sud şi Abhazia, de a nu mai recurge la forţă pe viitor“. (Andreea Romanovschi) IMPETUOSUL SAAKAŞVILI Un aliat prea zelos Actuala criză din Caucaz are o miză mult mai mare decât petrolul. Conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, care tranzitează Georgia, evitând Rusia, este numai un element minor într-o ecuaţie strategică mai amplă, comentează „The Guardian“. Ecuaţia se poate rezuma astfel: o încercare de a reduce influenţa Rusiei în regiune, fie că este vorba de cea în plan economic, politic, diplomatic şi militar, sponsorizată din plin de SUA, dar la care au subscris nerăbdători câţiva dintre aliaţii ex-sovietici. Preşedintele Georgiei, Mihail Saakaş vili, este cel mai entuziast susţinător din regiune al acestei strategii. „Vecinii săi de conductă“, Azerbaidjan şi Turcia, dau dovadă de mai puţină virulenţă. Au încercat să culeagă beneficii economice de pe urma petrolului caspic, păstrând, în acelaşi timp, relaţii bune cu Rusia şi evitând provocările.
Întrebarea care se pune acum este dacă Saakaşvili s-a autodepăşit sau nu. Şi-a întărit acesta în rândul liderilor occidentali imaginea sa de nechibzuit şi încăpăţânat şi a zădărnicit speranţele de a primi o promisiune din partea NATO în această toamnă pentru a începe procedurile de aderare? În aprilie, Franţa şi Germania au condus precauta tabără a NATO care l-a determinat pe preşedintele Bush să amâne Planul de acţiune pentru aderare în cazul Georgiei pentru câteva luni. Argumentul lor că Georgia nu este încă pregătită ar putea fi acum întărit. Neaşteptata criză a pus SUA în situaţia de „martor ocular“. Deşi sprijină ambiţiile nord-atlantice ale Georgiei, Casa Albă a fost vicleană când a venit vorba de acţiuni militare, ştiind că ar putea face puţin în faţa puternicului răspuns rusesc, notează publicaţia amintită. Când bătăliile se vor termina şi apele se vor linişti, Saakaşvili s-ar putea vedea atacat brutal de opoziţia politică din Georgia. Acesta ar putea să dea socoteală pentru că a pierdut nu numai o parte din teritoriu, dar şi şansa ca Georgia să devină curând membru NATO. (Andreea Romanovschi) MOMENTUL ADEVĂRULUI
„Linia roşie“ a Rusiei
Prin intervenţia militară în Osetia de Sud, Rusia a trasat o „linie roşie“ pentru a arăta că nu va tolera ca interesele să-i fie călcate în picioare, comentează AFP.
De mai mulţi ani, Moscova avertiza că nu va accepta ca Georgia să preia din nou controlul asupra celor două regiuni separatiste, Osetia de Sud şi Abhazia, fără însă a da detalii despre maniera în care va răspunde unei asemenea tentative.
„Războiul era inevitabil. Oamenii din Georgia vorbeau despre acest lucru de ceva timp“, susţine, de la Moscova, analistul independent Pavel Felgenhauer. Preşedintele Mihail Saakaşvili „depăş eşte uneori limitele şi a dat undă verde pentru această operaţiune“, adaugă Felgenhauer, referindu-se la atacurile georgiene. În opinia sa, ofensiva georgiană în Osetia de Sud a oferit Federaţiei Ruse un pretext pentru a-şi ilustra retorica politică printr-o acţiune concretă.
La rândul său, analistul Serghei Markov, un apropiat al Kremlinului, apreciază că Georgia a pus Moscova într-o situaţie foarte dificilă prin atacurile împotriva forţelor osete. „În aceste circumstanţe, autorităţile ruse nu au avut altă opţiune“ şi au sărit în apărarea separatiştilor, precizează Markov. Potrivit analistului militar Aleksandr Golţ, Mihail Saakaşvili a făcut o mare greşeală contând pe un sprijin militar direct al marilor puteri occidentale, dar a reuşit, totuşi, să aducă prejudicii de imagine Rusiei, văzută de întreaga lume drept un stat agresor în conflictul aflat în derulare. Chiar dacă a declanşat ostilităţile în Osetia de Sud, înainte de a se replia în urma ripostei Rusiei, Georgia apare acum în postura de victimă, explică analiştii.
AJUTOR
Americanii, implicaţi indirect
Şeful guvernului de la Moscova, Vladimir Putin, a acuzat ieri Washingtonul că „încearcă să jeneze“ operaţiunile militare ruse din Osetia de Sud, relatează AFP. „Este păcat că unii dintre aliaţii noştri nu ne ajută şi chiar caută să ne jeneze“, a declarat premierul rus, referindu-se la deplasarea contingentului militar georgian din Irak (circa 2.000 de soldaţi) în zona de conflict din Caucaz, cu ajutorul avioanelor de transport militar ale Statelor Unite. Susţinerea regimului de la Tbilisi de către Casa Albă s-a intensificat după instalarea lui Mihail Saakaşvili în fotoliul de preşedinte. În ultimii ani, Statele Unite au acordat Georgiei un ajutor militar în valoare de 30 de milioane de dolari (19 milioane de euro), iar bugetul armatei fostei republici sovietice este de 30 de ori mai mare decât în mandatul predecesorului lui Mihail Saakaşvili, Eduard Şevardnadze. Din aceşti bani este întreţinută o armată de aproximativ 30.000 de oameni, aminteşte publicaţia germană „Der Spiegel“. Luna trecută, 1.000 de soldaţi americani şi 600 de infanterişti georgieni au participat la exerciţiul militar „Răspuns Imediat“. Oficial, obiectivul manevrelor a fost pregătirea pentru desfăşurarea de forţe în Afganistan. Adevăratul scop al exerciţiului era însă, potrivit publicaţiei citate, pregătirea pentru o eventuală confruntare cu voluntarii ruşi care ar fi sărit în ajutorul separatiştilor oseţi şi abhazi.(Dan Stancu)
ASIGURĂRI Băsescu: în Transnistria nu poate fi ca în Caucaz
Preşedintele Traian Băsescu a convocat din nou pentru astăzi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la distanţă de trei zile de ultima şedinţa de acest fel în care s-a discutat conflictul din Caucaz.
Înainte, el a dat însă asigurări ieri, la Sulina, că în Transnistria nu există pericolul declanşării unui conflict similar. „Puteţi să fiţi convinşi că şi la Bucureşti a sunat clopoţelul conflictului îngheţat din Transnistria odată cu evenimentele din Georgia. Şi analizele care s-au făcut au vizat în mod egal evenimentele din Georgia şi un posibil scenariu legat de Transnistria şi atitudinea României într-un astfel de scenariu - care în mod categoric va fi diferită dacă în Transnistria s-ar întâmpla ceva -, dar noi avem toate analizele că nu se va întâmpla în Transnistria ceea ce s-a întâmplat în Osetia de Sud şi Abhazia“, a afirmat Băsescu. Şeful statului a prezidat, sâmbăta trecută, şedinţa CSAT în care a fost analizată situaţia din Caucaz şi poziţia României în legătură cu acest conflict. „Moldova nu este în pericolul de a fi implicată într-o situaţie similară celei din Georgia. Nu există acest risc în momentul de faţă“, a adăugat preşedintele.
În legătură cu poziţia României, stabilită în CSAT, Băsescu a reamintit că ţara noastră se raportează la principiul integrităţii teritoriale. „Valabil şi pentru Republica Moldova. România va acţiona în contextul deciziilor UE şi NATO cu privire la Georgia, pentru că aceste structuri susţin fără rezerve integritatea teritorială a Georgiei, lucru valabil şi pentru Moldova“, a explicat Băsescu. Tăriceanu, informat despre discuţiile din consiliu
În altă ordine de idei, liderul PSD, Mircea Geoană, i-a cerut ieri preşedintelui să includă, pe agenda consultărilor cu partidele despre situaţia din justiţie, programate pentru astăzi, şi o discuţie despre „modul în care statul român, CSAT au abordat războiul din Caucaz“. Pe de altă parte, ministrul apărării, Teodor Meleşcanu, a avut duminică o discuţie cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu, pentru a-l informa despre discuţiile din CSAT, susţin surse oficiale citate de Mediafax. Premierul, dar şi şefii serviciilor de informaţii (SRI şi SIE) şi ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, au absentat de la şedinţă. (Andi Manciu)