Un nou studiu oferă o datare precisă a siturilor arheologice din Ierusalim, confirmând unele dintre evenimentele istorice cheie descrise în Biblie, inclusiv colonizarea orașului, un cutremur major și distrugerea sa finală de către babilonieni. Cercetarea a combinat datarea cu radiocarbon cu măsurători ale radiocarbonului atmosferic din inelele copacilor pentru a construi o cronologie a orașului antic.
Evenimente cheie din Biblie, confirmate cu ajutorul datării cu radiocarbon
Studiul furnizează o cronologie fără precedent a orașului antic, dezvăluind evoluția sa, a declarat Elisabetta Boaretto, profesor de științe arheologice la Institutul de Științe Weizmann din Rehovot, Israel, și autor principal al cercetării, publicată la 29 aprilie în revista PNAS.
Autorii au examinat sedimentele provenite de la locuințele umane și concentrațiile de carbon radioactiv din semințele carbonizate pentru a stabili datarea în cadrul perioadei cunoscute sub numele de "platoul Hallstatt", cuprinsă între anii 770 și 420 î.Hr. Studiile anterioare au constatat că datarea cu radiocarbon nu poate oferi o precizie exactă a momentelor din această perioadă.
Acest fenomen poate fi atribuit faptului că activitatea solară mai scăzută din acea perioadă a generat o cantitate mai mică de izotop radioactiv carbon-14 - o variantă a carbonului cu opt neutroni în nucleu în loc de șase, care este utilizată în datarea cu radiocarbon pentru a determina vechimea unei probe.
Puține zone din Ierusalim au fost supuse datării cu radiocarbon
Platoul Hallstatt este un aspect crucial care explică de ce atât de puține zone din Ierusalim au fost datate cu radiocarbon, în ciuda importanței sale arheologice remarcabile.
„Înregistrarea arheologică din Ierusalim a fost asociată cu perioade bazate din Biblie sau pe comparații de ceramică cu alte situri”, a spus Boaretto. „Așa că nu a fost niciodată datat cu adevărat în mod absolut”.
Ierusalim / Sursa foto: Arhiva EVZ
Noi dovezi ale perioadelor descrise în Biblie
Specialiștii au analizat 103 mostre de semințe și alte rămășițe provenite din cinci situri din vechea zonă a Orașului lui David din Ierusalim, amplasată la sud de Muntele Templului.
Noua metodă a implicat datarea cu radiocarbon și utilizarea unui set de tehnici analitice precise, cunoscute sub denumirea colectivă de "microarheologie", pentru a examina straturile de sedimente asociate cu semințele. Aceste date au fost ulterior verificate prin compararea lor cu măsurătorile radiocarbonului atmosferic prelevate din inelele de creștere ale copacilor care au crescut între anii 624 și 572 î.Hr.
Această abordare a eliminat efectiv incertitudinea asociată cu cea mai mare parte a perioadei de timp a platoului Hallstatt, a declarat Boaretto. Cercetătorii au consolidat cronologia lor folosind dovezi ale distrugerii babiloniene din 586 î.Hr.
Studiul a adus la lumină dovezi noi care indică faptul că Ierusalimul a fost colonizat între secolele al XII-lea și al X-lea î.Hr., iar orașul s-a extins către vest în secolul al IX-lea î.Hr. De asemenea, cercetătorii au descoperit indicii ale unui cutremur în mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr.: un strat de pietre prăbușite și materiale de construcție deteriorate, urmat de o perioadă de reconstrucție. Acest eveniment este menționat în Biblie, însă nu a fost niciodată datat cu precizie.
Echipa a observat semne că unele situri au fost utilizate pe termen lung după cutremur și înainte de invaziile babiloniene, sugerând o perioadă de relativă stabilitate economică și politică. Perioada de colonizare s-a încheiat cu o conflagrație masivă identificată ca fiind distrugerea babiloniană din 586 î.Hr., eveniment descris atât în Biblie, cât și în documentele neo-babiloniene.
Cronologia radiocarbonului
Cu toate acestea, nu toată lumea este convinsă că noua cronologie este fiabilă.
Arheologul Israel Finkelstein, profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv, care nu a fost implicat în cel mai recent studiu, a declarat pentru Live Science că multe dintre probele folosite în studiu provin din contexte arheologice mai puțin ideale. Acest lucru a însemnat că eșantioanele din doar unul dintre cele cinci situri și alte câteva pot fi considerate fiabile, în timp ce celelalte "oferă doar cea mai timpurie dată posibilă pentru un anumit strat", a spus el.
Și, deși capacitatea de a data cu radiocarbon straturile de pe platoul Hallstatt a fost un progres, "nici aceasta nu este lipsită de dificultăți", a spus Finkelstein. Asta pentru că s-a bazat pe eșantioane dintr-o singură încăpere care nu avea dovezi directe ale cutremurului din secolul al VIII-lea și nici ale distrugerii babiloniene din secolul al VI-lea.
Cu toate acestea, "proiectul de datare cu radiocarbon a Ierusalimului din Epoca Fierului este un prim pas într-o misiune importantă", a spus el.