Expoziția colectivă de pictură și sculptură de la Galeria Romană se prezintă încă publicului și se lasă a fi descoperită și redescoperită. Labirintul fiecăruia dintre artiștii expozanți – Adriana BLENDEA, Violeta DOBRA, Ruxandra GRIGORESCU, Mircea ROMAN, Dinu SĂVESCU, Aurel VLAD - se încearcă a fi descifrat de criticul de artă Doina Mândru, într-o înlănțuire logică a ideilor și sentimentelor născute de această expoziție.
« O expoziție eveniment, ca mai toate desfășurate în ultimii ani la Galeria Romană. O expoziție născută cu și din discreție, generozitate și prietenie mai presus de toate. Reiau firul nașterii ei : Emil Ene invită pe Ruxandra Grigorescu cu o personală la Galeria Romană. Generoasă și modestă, Ruxandra, repetând gestul lui Aurel Vlad și Dinu Săvescu care și-au invitat în 1996 colegii de an să expună împreună la Căminul Artei, își convoacă prietenii la o nouă expoziție împreună. (Prin 2012 o mai invitase și expusese împreună cu Adriana Blendea). Iată așadar grupul artistic non formal dar adânc sudat în anii studenției care se prezintă acum din nou, în fața iubitorilor de artă: Adriana Blendea, Violeta Dobre, Ruxandra Grigorescu, Mircea Roman, Dinu Săvescu, Aurel Vlad.
Lor trebuie acum neapărat să le adăugăm un al șaptelea prieten, soț și confrate în ale diverselor meserii artistice practicate de grup, pe Ion Grigorescu care a descurcat ghemul cu 6 fire, în chipul numeroaselor și atât de diveselor lucrări, compunând cu unică știință și înțelegere, ca pe o piesă în șase acte, panotarea atât de profund revelatoare.
De ce oare chiar Ariadna și nu Adriana, care își invitase prietenii în grădina bunicilor de la Gureni – unde ei nu au ajuns de data asta decât virtual, până la urmă ? ne spune chiar Ruxandra: ca să privească acum, după ani, în ce fel fiecare dintre ei a descurcat misterioasele căi ale labirintului din grădina propriei vieți. Cunoașteți expresia, desigur : o grădină de om! Vă asigur că fiecare pictor sau sculptor care expune la Romană este, dar fiecare, o grădină de om! De unde vine expresia, ne amintesc cântările acestei vremi a Triodului, pe care o traversăm acum.
Munții la Câmpulung
Pe om, Sculptorul cel Mare, Domnul, cum îl numește Aurel Vlad într-un interviu, l-a creat într-o grădină și l-a pus apoi stăpân peste tot rodul și viețuitoarele ei… Și ce se află în aceste Grădini, evocate acum la Romană ? Ne primește protector și autoritar, însuși Îngerul lui Mircea Roman, care nu-și mai lasă umbra de om întinsă – pe pământul Căderii, ci stă drept, salvator, în capul scărilor, ca în vedenia lui Ioan. La dreapta lui, în spațiul reunirilor conviviale, ne întâmpină miniaturale chipuri ale fricii, ale grijilor multe, cu mască de tifon sau fără, modelate în miez de pâine de Adriana Blendea în zilele claustrării pariziene, poate urmând cumva lui Giacometti, pe când răsădea în pahare micro-grădini de fragedă întrupare cu gândul la Gureni….
De acolo vin și imaginile de diafană picturalitate ale grădinii sub fumul frunzarelor sau transparența delicatelor glaciuri prin care evocă timpul suspendat petrecut în Grădina spre care Adriana Blendea zboară de la mii de kilometri în fiecare vară, toamnă, la muncă, la cealată restaurare… Ce îi unește pe cei șapte prieteni ? Restaurarea ca meserie, restaurarea sufletului, dacă mă gândesc la Ruxandra, și la cerurile grădinii ei cum și la toată munca ei de la MȚR, restaurarea imaginii omului într-o lume nu doar atee, dar și dezumanizată, deja, în bună parte, dacă mă gândesc la sculptori, reconsiderarea picturii ca domeniu al vizualului pur, dacă mă gândesc la Dinu Săvescu și al său Back to Aman, revenirea la ingenuitatea privirii dacă mă gândesc la Violeta Dobra. Așadar, ce se află în aceste grădini ?
Regăsim peisaj, studiu, compoziții libere pornind de la vegetal, pagini de ierbar parizian propuse de Adriana vorbind nu doar despre infinita fragilitate a firii, ci și de sublima ei frumusețe, întâlnim făpturile Domnului, câteva capre, dar si cea mai grozavă fiară, pe care Dinu Săvescu o pictează cu acut și expresiv verism, portetul unui sadic, cu zâmbet perfid, toate pictate pe mari table - oglindă din inox, spre a privi lucrarea pictorului împreună cu propria imagine, pentru că cele arătate prin pictură fac parte din lumea noastră, fiind chiar lumea care ne conține.
Sunt apoi Plantele lui Aurel Vlad, mari cactuși roșii, întruchipări ale grădinii lumești în care ne strecurăm cu prudență, iar ca fundal al expoziției, imaginea unui peisaj de la Câmpulung, pictură austeră de la jumătatea anilor ′80 datorată Adrianei Blendea pe care Emil Ene a ales-o, poate pentru forța ei reținută, pe care o ghicești mocnind în lumea aspră, desfășurare de câmpuri și coline sub cerul plumburiu care dictează tonurile grave, lipsite de strălucire, dar cu profundă picturalitate, ce oferă privirii ampla perspectivă a culmii Mateiașului.
Deasupra ei, valorizând-o ca pe o icoană a lumii, Ion Grigorescu a plasat o altă pictură puternică, o viziune în cinci episoade a lui Aurel Vlad înfățișand Edenul, grădina în care Adam își plânge căderea. Sunt cinci studii de gest și atitudine izolate în mandorle roșii, unele, deja reprezentate în zinc și expuse în 2019 la Mogoșoaia, compoziții de o tulburătoare forță a imaginii. Pare aici că descifrăm chiar reprezentarea unui imn al lui Efrem Sirul dintre cele scrise despre Paradis. Sculptorul, discret, spune că nu-i este cunoscut, dar eu înțeleg bine că, așa cum își îmbracă în roșu Îngerul, numindu-l Prieten, cum se împacă apoi cu fiara din om, îmblânzind-o și numind-o Prietenul meu doi, acest om de mare profunzime duhovnicească a ajuns pe calea contemplației, a experienței trăite și chiar a artei sale, la aceleași încheieri grave la care ajunsese, cu veacuri în urmă, minunatul Efrem.
Îngerul sculptorului Mircea Roman
Ce mai întâlnim în aceste Grădini ? Cerurile și apele Ruxandrei în care, de fiecare dată, glăsuiește discret Scriptura, pentru că pictorul privește „până la al nouălea cer“ apoi, jos, vede pământul netocmit, consemnând „ …și era apă peste tot“. Ruxandra privește grădina Adrianei prin fotografiile primite odată cu invitația și o pictează ca oglindire, fără adaos, cu concentrarea și liniștea contemplativului care simte în natură prezența discretă a Creatorului.
Este, în aceste Grădini ale Ariadnei, o experiență plastică de o extraordinară diversitate, și este, în același timp, o restaurare a figurativului care, e demonstrat, poate conține toate datele celui mai înalt spiritual. Nu este nevoie de abstracție pentru acești minunați artiști spre a exprima cele mai subtile, inexprimabile gânduri. Sculptorii propun apăsat o imagine a restaurării umanului, pictorii reconsiderarea figurativului, unii pentru adâncul lui înțeles spiritual, alții ca zonă proximă a cercetării vizuale, dar împreună, acest grup artistic temeinic sudat în anii studenției, pe când învățau unii de la alții, împărtășindu-și experiența, vorbește despre prietenie și despre o adâncă solidaritate ce îi ține împreună peste timp și hotare. » Așadar, cu aceste « chei » în minte, dar cu « privirea » deschisă, expoziția « Grădinile ARIADNEI » de la Galeria Romană invită privitorul să viziteze grădinile expuse, să caute ieșirea din labirintul propus dar, în același timp, să mediteze la labirintul propriei vieți. Expoziția rămâne deschisă până la data de 14 Aprilie 2023.
Program de vizitare : Luni/Vineri 10.00-18.00 Sâmbăta 10.00-18.00
sursa: galeriaromana.ro
Foto: Răzvan Vălcăneanțu