Europarlamentarul PDL își declara susținerea pentru candidatul cu cele mai mici șanse de a căștiga scaunul de președinte al democrat-liberalilor.

"Peste 10 zile, la Convenția Națională a PDL, voi vota cu Toader Paleologu (TP) și îi invit și pe alți colegi să facă același lucru. În ceea ce mă privește, am mai multe motive să îl susțin pe cel mai tânăr dintre candidații la șefia PDL", scrie Cristian Preda pe blogul personal. Europaralamentarul spune că are șase motive plus unul de ordin biografic pentru pentru care îl susține pe Paleologu. Cel de ordin biografic este faptul că are în comun cu Paleologu "desăvârșirea educației universitare sub îndrumarea lui Pierre Manent". "Discipol al lui Raymond Aron și unul dintre cei mai mari specialiști în teoria politică din ultimele decenii, Manent ne-a condus tezele de doctorat în științe politice susținute la Paris în 1998 și, respectiv, în 2001", scrie Cristian Preda. Celelate motive înfățișate de Preda sunt următoarele: "1. TP a asumat cu sinceritate și în mod spontan majoritatea celor 35 de puncte pe care le-am înfățișat, alături de colegii mei, Monica Macovei și Sever Voinescu, în urmă cu câteva săptămâni, ca platformă de modernizare a PDL. În stilul său propriu, cu umor și fără înverșunare, Toader Paleologu a vorbit despre așteptările publicului așa cum le-am așternut pe hârtie și noi, cei trei membri PDL disprețuiți și umiliți la CNC de cvasi-totalitatea colegilor noștri. Coerența îmi cere să îl sprijin pe cel care a preluat ceea ce eu nu am putut duce mai departe. S-ar putea ca el să fi găsit tonul potrivit. 2. TP dă dreptei un sens liberal clar. În contextul dorinței PDL de a ocupa zona dreaptă a spectrului politic, avem nevoie ca de aer de sensibilitate liberală. Din nefericire, multe discursuri pedeliste despre dreapta o confundă cu populismul. România are nevoie de liberalism, nu de populism. Cu atât mai mult cu cât PNL a abandonat dreapta, în profitul populismului pesedist. Și tot așa cum populismului adversarilor trebuie să-i opunem liberalismul, radicalismului lor trebuie să-i opunem moderația noastră. 3. TP este singurul dintre candidați care leagă modernitatea (și modernizarea) de civilizație (și civilitate), indiferent că este vorba despre felul de a vorbi în public (inclusiv cu adversarii) sau despre aspectul orașelor. Din nefericire, kitschul, sudalma și grobianismul au cucerit o imensă parte din spațiul public. Orice tentativă de a face o politică elegantă, destinsă și demnă trebuie sprijinită în chip deschis. Demobilizarea electoratului are, între multe alte cauze, și reținerea cetățeanului oarecare de a valida drept reprezentanți niște persoane cu educație sub-mediocră, care vorbesc ca pe maidan. Publicul așteaptă ca reprezentanții lui să fie mai buni decât “românul mediu”, nu sub nivelul acestuia. 4. TP aduce o noutate semnificativă în plan politic. Și PNL și PSD și-au întinerit echipele de conducere, dar atât Antonescu, cât și Ponta sunt plămădiți din materia primă care a servit la fabricarea politicianului postcomunist de nivel mediu. Singurul lor avantaj e faptul că sunt alții, nu faptul că sunt diferiți substanțial de ceea ce a respins deja cetățeanul român în trecut. Politica a favorizat clonarea. Nu suntem însă condamnați să rămânem în chingile impuse de tranziție. Întinerirea politicii înseamnă ieșirea din tiparele ce par inevitabile. Doar așa poate fi destabilizat USL, nu prin scenarii fanteziste despre alianțe subterane ale unuia sau ale altuia cu adversarii de azi, care sunt – de altfel – și aliații indispensabili de ieri. 5. Prin profilul său, TP reprezintă profesorii și, prin ei, profesiunile liberale. Insist asupra acestei legături, pentru că o eroare de lectură care pleacă de la luarea în considerare doar a tipului de finanțare a activităților lor i-a transformat pe profesori în monștri bugetivori și adversari ai progresului. În România, profesorii – ca și medicii, de altfel – sunt liberali prin natura lor. La modul general, PDL are nevoie, dacă vrea să fie nu doar democrat, ci și liberal, de toate tipurile de alegători cu profesiuni liberale, care trebuie mobilizați plecând de la așteptările lor, iar nu de la ficțiunile și auto-justificările noastre. Anchetele sociologice ne vădesc, de pildă, faptul că există, după mulți ani, o preferință pentru sprijinirea mediului privat în defavoarea extinderii instituțiilor publice. Vom putea oare să exploatăm această tendință în interesul nostru politic? Sau le vom lăsa USL-iștilor șansa de a mima schimbarea? 6. Intrarea lui TP în cursă semnalează faptul că PDL nu se poate mulțumi să apere guvernarea, respectiv să promită disciplina internă. Și guvernarea, și disciplina membrilor sunt, de bună seamă, importante. PDL trebuie să existe însă și după guvernare, iar alimentele cu care se va putea hrăni sunt mai diverse decât banala disciplină. Nu întâmplător, moțiunea depusă de TP se numește “Privind spre viitor”." În opinia europarlamentarului PSD, "cine crede în modernizare, cine consideră că dreapta înseamnă liberalism, nu populism, cine apreciază civilitatea, cine crede că politica românească are nevoie de oameni noi, nu de clone cu buletin schimbat, cine apără profesiunile liberale, cine vrea mai mult decât disciplină și apologia guvernării, cine crede în educație trebuie să voteze cu Toader Paleologu".