Bucureştiul are multe construcţii inutile, care ocupă terenuri imense fără a produce mare lucru. Dar niciuna nu are cum să egaleze cumplitul complex Europa, de la capătul cartierului Colentina.
Întins pe aproape şapte hectare de teren preţios, colosul este un hău financiar fără fund şi o imensă ruşine pentru o capitală, chipurile, europeană. De la Piaţa Obor, tramvaiul te poartă spre Europa. Vorba vine. De cum te dai jos, vei vedea oameni cărând saci cu haine, cârlige de rufe sau umeraşe.
Europa înseamnă tot, adică aici vii să găseşti tot. Dar Europa mai înseamnă ceva: speculă, multă speculă.
Noii negustori şi o speculă grosolană
În zorii zilei, vânzătorii angro sunt asaltaţi de clienţi. Vin aici, pentru aprovizionare, oameni care au magazine prin zonele mai bune ale Bucureştiului, dar şi comercianţi din întreaga ţară.
Sunt chiar curse de autocar care îi aduc pe oameni aici şi rămân pentru a-i duce înapoi. Noii negustori se afundă în zori cu sarsanalele goale şi ies peste maximum o oră cu ele pline, ba şi cu altele pe lângă. La o vizită ulterioară în Piaţa Rahova, să spunem, vei realiza motivul isteriei: produsele cumpărate din Europa sunt vândute aici cu preţuri de două-trei ori mai mari.
Facturi de vânzare
În preajma complexului, există zeci de oameni care vând facturi. Sunt documente originale, tipărite de Imprimeria Naţională, ba au şi ştampilă. Cumpărătorul îşi poate trece pe factură orice cheltuieli fictive, iar apoi le scade în contabilitate, plătind impozit pe profit mai mic. Mai mult, actele acestea servesc şi ca documente de însoţire a mărfii, în caz că ai parte de un control pe drum.
Complexul Europa este gard în gard cu mai curăţelul Dragonul Roşu. Primul are mai mult noroi, al doilea - mai mulţi cumpărători. Dar de clientelă nu se vaită nimeni. Majoritatea vânzătorilor sunt chinezi. Ei sunt urmaţi numeric de romi şi abia apoi de români. Pe standuri improvizate, în Europa se vinde orice şi în orice înlănţuire. Slipurile Adidas şi Nike, de provenienţă incertă, stau alături de o masă pe care se vând măsline ambalate haiduceşte, în pungi de plastic. Cazi de prost dacă te uiţi după vreo etichetă.
Taxe de protecţie low-cost
După alţi doi paşi, se vine Calgon, "la superpromoţie", cum spune vânzătorul. Dacă te mai afunzi puţin, găseşti chiloţi la 1 leu, covoare, rochii de mireasă, ciorapi sau perdele. Pe lângă mesele de la drum, din afara complexului, un personaj burtos şi greţos patrulează strângând hârtii de 1 leu. Nu e colecţionar, doar ce să facă cu atâtea? Oamenii îi dau banii zâmbind, ştiind că, dacă burtosul nu vrea, mâine ei nu mai vând aici.
În spatele complexului stau gigantele depozite, unde mărfurile sunt îngrămădite în cutii de carton sau imenşi saci de rafie. Astfel, găseşti răspuns la o întrebare care probabil te-a însoţit şi pe tine: De ce miros îngrozitor tenişii chinezeşti?
Gunoaiele de dincolo de dărăpănături Aici, în spatele ochilor cumpărătorilor, au fost aruncate, de-a valma, tone de gunoaie. Carton de la ambalaje, haine rupte în timpul transportului sau gunoaiele zilnice ale celor care vând.
Ilar este că există şi un stivuitor, pentru a clădi un munte din aceste deşeuri, cu scopul măreţ de a face loc pentru unele nou-nouţe.
Chinatown de Bucureşti
Pe lângă vastele spaţii comerciale, urmează să răsară din noroaiele de aici un centru de afaceri, dar şi un cartier rezidenţial, pentru că "am vrut să oferim acestei comunităţi un complex rezidenţial modern, sigur şi civilizat, aproape de locul unde îşi desfăşoară activităţile", după cum se anunţă pe site-ul Niro Group.