Euro 2024. Vocea sportivă a Europei Libere a povestit în prima parte a interviului pentru „Evenimentul zilei” despre cum a evadat din România. Astăzi vorbește despre atentatul pus la cale de Carlos Șacalul, despre viața la celebrul post de radio și despre fuga Nadiei Comăneci.
- Așadar, ai rămas în Occident în 1977. Soția când a putut să plece?
- Am făcut o scrisoare către Nicolae și Elena Ceaușescu, în care citam acordul de la Helsinki, pentru reîntregirea familiei. În 1979 i s-a dat pașaportul. Ceaușescu nu înconjurase încă țara cu sârmă ghimpată, cum s-ar zice.
Țiriac: ”Rusu, eu nu fac politică”
- Se fereau sportivii români de tine când vă întâlneați?
- Nu se fereau. Emeric Ienei, Iordănescu... Niciodată nu s-au ferit de mine. Bine, ne vedeam în cadru oficial, de față cu toată lumea, nu aveam nici eu interes să-i expun sau să le fac vreun rău. Am fost la campionate mondiale de handbal, la meciurile din cupele europene... Practic, mulți sportivi erau din generația mea. Să reții însă că până în 1990, nici Ilie Năstase, nici Ion Țiriac nu mi-au dat vreun interviu pentru Europa Liberă. Replica lui Țiriac era ”măi, Rusu, eu nu fac politică”.
Mihai Rusu, dreapta jos, arbitru de scaun la istorica finală de Cupa Davis din 1972, România - SUA. În mijloc, în picioare, celebrul Stan Smith. Pe scaun, în alb, Ion Țiriac
În mai 1989, la Barcelona, cu ocazia finalei de Cupa Campionilor, AC Milan - Steaua 4-0, am insistat o oră pe lângă Ilie să-mi dea o declarație, orice despre meci. N-a fost chip. De față cu Valentin Ceaușescu a refuzat. Chiar te rog să scrii chestiile astea.
- Ai obținut cetățenia...
- În 1984 am obținut cetățenia germană. Erau și cei care aveau cetățenia americană. Aveau chiria plătită, de exemplu, de către post. Nicu Munteanu, Sorin Cune, Vlad Georgescu, de pildă, erau cetățeni americani.
- Cum a fost la Revoluție?
- O bucurie de nedescris. Apoi, ne-am întrebat și noi cum de se trăgea peste tot, numai în balconul CC-ului, de unde vorbeau cei care preluaseră puterea, nu. De ce nu apărea Doina Cornea? De ce nu erau cei din „Scrisoarea celor 6” pe care noi îi promovaserăm? Bine, era Brucan, dar el făcea parte din joc. Când Iliescu a anunțat că Frontul va candida în alegeri, la Europa Liberă s-a spus ”e clar, vorbim de rotația cadrelor”.
- Ai prins atentatul asupra sediului Europa Liberă din 1983?
- Atentatul a fost seara. Eram în radio, dar lucram ziua. În 1983 a fost pe la 21, la 22. În pavilionul central a fost aruncată bomba, a fost Carlos Șacalul, recunoscut chiar de el în închisoarea din Paris. Celălalt a fost în 1981, când au confundat harta, au crezut că secția română e în colțul din dreapta, cum te uți la sediu, și era, de fapt, în partea din stânga.
”Doi români au primit azil politic pe loc: Nadia și generalul Pacepa”
- Care era programul?
- Discutam despre tot ce se întâmpla. În ultima perioadă a lui Ceaușescu ne întrebam ”cât mai rezistă?”. La 9 era o ședință de redacție cu directorii americani ai postului. La 11 era ședința de redacție a noastră. Era o recomandare fermă să scrii, să spui adevărul, dar să nu jignești. Nu puteai spune ”Ceaușescu a înnebunit” sau alte calomnii.
- Îți amintești fuga Nadiei Comăneci?
- Am dat primul știrea cu fuga Nadiei. La 8 și jumătate dimineața. Traseul ei a fost Szeged - Viena - Berna. I-am refăcut tot traseul. Am vorbit cu Bella Karoly, care mi-a spus că i-a pregătit toată primirea acolo. Nadia a primit azil politic la Berna. Pe loc. Din ce știu, a mai existat un singur caz cu azil politic primit pe loc de către un cetățean român: Ion Mihai Pacepa. Cu viza de SUA primită la Berna, Nadia a putut ateriza în America.
- Ce salariu aveai, Mihai, la Europa Liberă?
- Secția română avea 32 de redactori. Cu tot cu documentariști, cu personal auxiliar, cred că eram 45-50. Salariul era 10.000 de mărci brut. Luam net 6.570 de mărci lunar. Pe atunci, un salariu net în Germania de Vest era cam 2.500 de mărci lunar. Și era perioada de vârf a Germaniei. O marcă valora 3 franci francezi. Erau 7 șilingi austrieci la o marcă. Pentru noi, vacanțele erau o jucărie.
- Ce faci azi?
- Sunt partener la cea mai mare școală de tenis din Munchen, sport de masă, nu profesional. Vin la noi să facă tenis de la 4 ani, la 80 de ani. Eu am jucători și de 75 de ani. Pentru fiecare avem un program special. Pentru vârsta fiecăruia, pentru timpul fiecăruia, pentru buzunarul fiecăruia. Sunt un senior - coach, dacă vrei.
- Cum ți s-a părut prestația echipei României la Euro?
- Îi felicit pe băieți și, în special, pe Edi Iordănescu. A știut chiar să creeze un grup, cum i-a tot plăcut să spună. Și felicit deosebit pe zecile de mii de fani români care s-au comportat admirabil. Nu doar pentru felul în care au susținut echipa, ci și comportamentul lor, în general. Au impresionat pe toată lumea aici.