CONTROVERSĂ. „Fiica scriitorului, Marie-France, nu mai acceptă să se joace nicio piesă a tatălui ei în limba română”, explică Nicolae Manolescu.
În anul centenarului Eugène Ionesco, regizorul Alexandru Dabija va monta piesa „Cântăreaţa cheală” în limba germană, la Timişoara. Asta după ce Odeonul, pe scena căruia a mai montat opere semnate de dramaturgul francez de origine română, nu a mai primit drepturile de autor pentru o nouă reprezentaţie. Marie-France Ionesco, fiica scriitorului, a interzis prezentarea pieselor tatălui său în limba română, refuzând orice solicitare de a ceda drepturile de autor.
Publicul de teatru din România care vrea să vadă o piesă de Eugène Ionesco trebuie să se mulţu mească acum cu reprezentaţii în maghiară sau germană, la teatrele în limbi minoritare, sau cu prestaţiile unor trupe venite din străinătate. “Marie-France Ionesco nu mai acceptă să se joace nicio piesă a tatălui ei în limba română, nici în România, nici în altă parte”, explică Nicolae Manolescu, ambasadorul nostru la UNESCO. Pentru el, decizia urmaşei dramaturgului este inexplicabilă. “Tot ce ştiu este că de o bucată de timp, vreo trei ani, dar fără să ştiu în legătură cu ce anume, Marie- France a ajuns la ideea că tatăl său, Eugène Ionesco, nu are nicio legătură cu România şi că este scriitor francez.
Acum 10 ani, când am scris în «Ro mânia Literară» un inedit despre Slatina, oraşul său natal, pe care acesta-l numea «cel mai frumos oraş din lume». Marie- France nu a avut nicio obiecţie, după care, brusc, la această vârstă nu-şi mai acceptă originile”, spune Manolescu. Şi alţi apropiaţi ai moştenitoarei au ace leaşi nedumeriri. „Nu ştiu ce s-a întâmplat, probabil au existat nişte neînţelegeri, pe care nu le cunosc. Nu ştiu ce se întâmplă, multe se leagă de centenar”, spune criticul de teatru Ioan Cocora. Centenarul Ionesco, „sabotat” în România La Paris, luna viitoare, pe 14 mai, centenarul Eugène Ionesco va fi sărbătorit la sediul UNESCO, printr-un spectacol de teatru după o piesă de Matei Vişniec şi o masă rotundă despre opera şi personalitatea dramaturgului. Pentru că Marie-France Ionesco nu vrea să aibă de-a face cu românii, la Timişoara, piesa - simbol a lui Ionesco, cea care a a marcat, în 1950, trecerea de la teatrul clasic, la cel modern, „Cântăreaţa cheală”, se joacă în limba germană, pe scena Teatrul German de Stat (TGST).
Doar în căşti slova lui Ionescu va suna româneşte. Marie-France Ionesco, fiica lui Eugène Ionesco, s-a născut în Franţa, iar acum, la vârsta de 64 de ani, trăieşte la Paris, fiind unica deţinătoare a drepturilor de autor pentru opera tatălui ei. Recent s-a supărat pe România şi nu mai vrea să audă de ţara de origine a tatălui ei. În aceste condiţii, nici Ministerul Culturii, nici UNITER nu au pe lista de anul acesta manifestări dedicate centenarului Ionescu. Am încercat să o întrebăm de ce interzice prezentarea unor piese, iar răspunsul franc, urmat brusc de închiderea aparatului telefonic, a sunat scurt: „Nu mă interesează!”. PREMIERA LA TIMIŞOARA
„Marie-France face un abuz” Premiera spectacolului „Cântăreaţa cheală”, în regia lui Alexandru Dabija, care montează pentru prima dată la Timişoara, are loc în această seară, la ora 19.00. „Eugène Ionesco este pentru noi un soi de jucărie, în timp ce în teatrul occidental este cu adevărat un clasic”, afirmă Dabija, care a găsit portiţa de a-l juca pe Ionescu în limba germană deşi chiar el, pe scena de la Odeon, a stârnit mânia fiicei lui Ionesco cu „Cinci piese scurte”. Aceasta a interzis categoric orice reprezentare a vreunui spectacol de Ionesco în limba română, în străinătate, dar şi pe scenele autohtone.
Asta s-a întâmplat în martie 2007. „Consider că ceea ce face Marie-France Ionesco este un abuz. Esenţa atitudinii ei este că Ionesco e autor francez şi ia, nu va mai lăudaţi voi, românii, cu el. Spectacolul de la Odeon l-am făcut cumva dintr-o joacă, iar succesul de care se bucură arată ceva”, punctează Dabija. La Timişoara lucrurile s-au simplificat: directorul TGST îşi scuipă-n sân că n-are a face cu fiica moştenitoare. Drepturile de autor pentru „Cântăreaţă” le-a obţinut de la editura Theater Verlag Desch din München.
“Având în vedere că jucăm în limba germană, noi colaborăm cu un sistem de edituri prezent în ţările germane, care se ocupă numai cu intermedierea punerii în scenă a operelor dramatice, astfel că nu suntem puşi în situaţia de a lua legătura cu moştenitorii”, explică Lucian Vărşăndan, directorul TGST.