Pentru a nu fi acuzat că văd soroşi pe pereţi şi cred că oamenii umblă pe stradă mascaţi, nu pentru a se apăra de coronavirus, ci pentru că toţi fac parte dintr-o conspiraţie mondială care urmăreşte să-mi pună un cip în frunte când mi se ia temperatura la intrarea în supermaket, am să mă rezum numai la fapte. Abia după aceea am să trag şi o concluzie, a mea, care nu trebuie neapărat să coincidă, sau măcat să semene, cu părerea dumneavoastră. Iată faptele.
Pe 17 noiembrie 2019, în China se înregistează primul caz de infectare cu un virus nou. Chinezii nu îl anunţă oficial decât abia în martie, spunând că atunci l-au descoperit.
O jumătate de lună mai târziu, între 8 şi 29 decembrie, autorităţile chineze constată că există o epidemie necunoscută în provincia Wuhan. Dar tac mâlc. Cei care se îmbolnăviseră aveau ceva în comun: aveau legătură cu piața de animale și pește Huanan. Medicii din provincia unde se înregistrau aceste cazuri au reușit să-i facă o primă analiză genetică noului virus şi au ajuns la concluzia că este asemănător cu SARS-ul.
Toate aceste informaţii au fost ţinute la secret. Secretomanie care avea să coste scump omenirea.
Pe 30 decembrie, câţiva medici de la spitalul din Wuhan sparg embargoul tăcerii şi publică pe internet o informaţie pe care la început lumea nu a luat-o prea în serios: În spitalul lor existau 27 de pacienți care aveau o boală asemănătoare cu SARS, dar care era provocată de un virus nou.
Chinezii nu mai au încotro şi secretul bine păstrat este dezvăluit în aceeaşi zi de un comunicat oficial:. Comitetul municipal de sănătate din Wuhan a anunţat Organizația Mondială a Sănătății (OMS), despre cele 27 de cazuri de infecţie cu virusul necunoscut până acum.
După ce primeşte informarea însă, OMS tace şi ea după modelul chinezesc, timp de 10 zile. Abia pe 9 ianuarie, organizaţia mondială face primul anunţ oficial despre detectarea unui nou coronavirus, în Wuhan, China.
Pe 23 ianuarie lumea începe să fie mai atentă la ce se petrece în China. Dar nu la comunicatele oficiale, ci la ştiri. Se anunţă că provincia chineză Wuhan , cu o populaţie de 11 milioane de locuitori, intră în carantină totală.
După asta, a început nebunia pe tot globul. A doua zi, pe 24 ianuarie, Franţa anunţă primele trei cazuri identificate. Au urmat alte ţări din Europa. Apoi SUA. Virusul părea de neoprit. Încep să se închidă fabrici. Se prăbuşesc economii. Oamenii sunt obligaţi să rămână izolaţi în case. Foarte mulţi rămân fără locuri de muncă. Fiecare stat ia măsuri după cum îl taie capul, pentru că informaţii clare nu prea existau.
Abia la sfârşitul lui ianuarie, fix la o lună după ce fusese anunţată de medicii chinezi de existenţa noului virus, OMS declară că epidemia de coronavirus este: “o urgență de sănătate publică internațională”.
Pentru ca pe 3 martie, după ce virusul deja făcea ravagii pe toată planeta, OMS să anunțe că mortalitatea de COVID-19 este mult mai mare decât cea provoată de gripa sezonieră. Declarația este făcută de directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus. Şi abia pe 11 martie, acelaşi Ghebreyesus recunoaşte realitatea crudă: “Avem pandemie de coronavirus”. De pe 30 decembrie, când organizaţia mondială fusese informată de către chinezi despre existenţa noului virus, trecuseră aproape 3 luni de zile.
Desigur că Omenirea nu a stat cu mâinile în sân, să vadă cum un virus rade civilizaţia de pe faţa pământului. A pornit cursa contra cronometru pentru găsirea unor medicamente şi a unui vaccin. Adică bani pentru cercetare, bani pentru testare, bani pentru producere, bani pentru transport, bani pentru vaccinarea populaţiei. Sute de mii de miliarde de euro sau de dolari. Doctorul Alexandru Rafila, reprezentantul României la OMS declara la Digi 24: “12 luni este un interval optimist în ceea ce priveşte obţinerea şi disponibilitatea unui vaccin. Gândiţi-vă ce înseamnă numai să fabrici câteva miliarde de ambalaje pentru doze.”
Şi pentru că tot a venit vorba despre munţi de bani, am menţionat că pe 3 martie, OMS a anunţat că noul coronavirus este o ameninţare pentru sănătatea publică mondială şi că este o chestiune de zile până se va declara pandemia. Fix în aceeaşi zi, în aşteptarea declarării pandemiei, un reprezentant al consorţiului farmaceutic „Moderna” anunţă că sunt foarte avansaţi în ceea ce priveşte un vaccin împotriva noului coronavirus. Deja îl testează pe oameni. Rezultatul acestei coincidenţe, între anunţul făcut de OMS şi reprezentantul firmei? Un salt de peste 30 la sută a acţiunilor firmei, care a câştigat într-o singură zi mai mult de 1 miliard de dolari. Mai mult decât produc într-o zi economiile unor ţări din Africa.
În toată această cursă a vaccinurilor, elanul producător de bani este tăiat pe 20 februarie de profesorul Didier Raoult, şeful Spiatlului de Boli Infecţioase Mediteraneene din Marsilia, care declară că el tratează pacienţii infectaţi, cu un medicament banal, vechi de mai bine de 70 de ani, cu care se tratează în special malaria. Se numeşte clorochină. Se mai poate folosi şi un derivat al său, hidroxiclorochină, asociată cu un antiobiotic. Eminentul savant, un nume respectat în lumea medicală internaţională, spune că a obţinut rezultate spectaculoase pe pacienţii săi. Clorochina face praf coronavirusul şi nu mai este nevoie de mari cercetări pentru a descoperi un medicament. El există deja, se produce peste tot în lume şi nu este deloc scump. Să reţinem acest episod, foarte important.
După anunţul profesorului, mai multe ţări, inclusiv Franţa, Italia greu lovită şi Spania, la fel de încercată, introduc acest tratament. Preşedintele SUA, Donald Trump se declară entuziasmat şi spune pe o reţea de socializare că ia acest medicamnet, preventiv, în fiecare zi.
Pe data de 19 aprilie, Donald Trump decide să taie fondurile pe care ţara sa le plătea la OMS. SUA erau cel mai mare contributor dintre toate statele membre, cu 400 de milioane de dolari anual. Preşedintele american acuză organizaţia mondială, într-un interviu la BBC, că este: „marioneta Chinei”. Aluzie la cele 10 zile în care OMS a tăcut mâlc despre pericolul ce se împrăştia pe planetă, după ce a fost anunţată de medicii din Wuhan. Mai mult, Donald Trump îl acuză pe Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul OMS, că s-ar fi înţeles într-o convorbire telefonică cu liderul chinez Xi Jinping să nu declare imediat pandemia.
Acuzaţia, extreme de gravă, a fost luată totuşi în context electoral. Trump îşi doreşte un al doilea mandat la Casa Albă, iar alegerile bat la uşă. Declaraţie de politician. S-a mai jucat el cu butonaşul nuclear şi s-a ameninţat cu liderul nord corean Kim Jong Un.
Vineri, 22 mai, s-a petrecut evenimentul care, cred eu, face lumină. În importantul jurnal medical „The Lancet”, unul dintre primele trei din lume ca prestigiu ştiinţific, apare un studiu în care se consideră ineficientă, dacă nu chiar dăunătoare, utilizarea clorochinei sau a derivatelor sale împotriva Covid-19. În articol se arăta că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat un studiu clinic pentru a vedea eficienţa hidroxiclorochinei împotriva Covid 19. Program denumit „Solidaritate”, care s-a desfăşurat în mai multe ţări. În revistă se spunea că în cadrul acestui program, OMS a analizat datele de la aproximativ 96.000 de pacienți infectați cu SARS-CoV-2, internați la 671 de spitale din lume, în perioada 20 decembrie 2019 - 14 aprilie 2020. Concluzia articolului din „The Lancet”: „Nici clorochina și nici derivatul său, hidroxiclorochina, nu se dovedesc eficiente împotriva Covid-19. Mai mult, ele sunt chiar periculoase pentru pacienţii cărora li se administrează. Inclusiv risc de deces şi aritmiii cardiace”.
În urma acestui articol, care prezenta concluziile studiului efectuat de OMS., Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general organizaţiei mondiale, a declarat în cadrul unei conferințe de presă virtuale, că s-a decis suspendarea tratamentului cu clorochină. Multe ţări, între care Franţa, Italia şi Spania se conformează şi suspendă tratamentul.
Profesorul Didier Raoult primise o lovitură grea, care îi putea nărui întreaga carieră şi anula întreg prestigiul internaţional pe care îl are. Excentricul savant însă, cu plete albe, care conduce o Dacia Duster, a ţinut-o pe a lui. Că va folosi în continuare clorochina şi derivatele pentru tratamentul bolnavilor infectaţi, pentru că medicamentul este eficient.
După zece zile, vine bomba. Revista „The Lancet” îşi retrage articolul care a stârnit atâta vâlvă. Era o minciună ticluită, sfruntată. O făcătură. OMS nu a făcut un astfel de studiu, iar concluziile prezentate nu erau altceva decât nişte neadevăruri. Deşi ele au fost asumate de către Tedros Adhanom Ghebreyesus, în conferinţa de presă on-line.
La încheierea acestui veritabil război, cineva trebuie să răspundă totuşi pentru oamenii care au murit, în intervalul de când s-a întrerupt tratamentul şi până s-a dovedit minciuna, iar clorochina a început din nou să fie administrată bolnavilor. Cineva trebuie să răspundă pentru această minciună premeditată şi bine ticluită, care a provocat moartea unor oameni.
De aceea eu cred că în curând, o dată cu sfârşitul pandemiei, vom avea şi un nou Nürnberg.