Margareta Matache, directoarea executivă a celui mai important ONG rom din România – Romani CRISS, consideră că educaţia reprezintă cheia integrării şi îmbunătăţirii situaţiei romilor din România.
Ea însăşi este o dovadă a acestei afirmaţii: provine dintr-o familie modesta, dar a reuşit să infirme toate stereotipurile şi prejudecăţile despre romi. La 34 de ani, e licenţiată a Facultăţii de Asistenta Sociala si Sociologie, a făcut un master în politici sociale europene, un curs de diplomaţie şi un doctorat la Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucuresti. În septembrie, va pleca la Harvard, celebra Universitate din SUA, pentru un post-doctorat pe o cercetare pe temă educaţiei timpurii. Evenimentul zilei: Cum a reuşit o femeie să conducă cel mai bine cotat ong pentru apărarea drepturilor romilor din România, domeniu în care bărbaţii au întâietate?
Margareta Matache: Lucrez la Romani CRISS din 2001. Cumva, mă implicasem în acest domeniu, al drepturilor romilor, încă din studenţie, ca voluntar in diverse proiecte, inclusiv la Asociatia Studentilor Romi. La Romani CRISS, am lucrat pe programe internaţionale şi reprezentam organizaţia la diverse reuniuni în străinătate. După ani buni de muncă în activismul internaţional, şeful nostru de atunci, Costel Bercuş, m-a propus pe mine, în noiembrie 2005, să conduc Romani CRISS. A fost un act de mare curaj din partea lui, deoarece la acel moment, chiar şi acum, majoritatea liderilor sunt bărbaţi . Unul dintre cei şapte membri ai Consiliului Director a fost împotriva ideii ca o femeie tânără să conducă organizaţia. Ceilalţi, însă, m-au votat si m-au sustinut. Acest incident m-a ajutat sa pornesc la drum pregatită pentru ceea ce urma să însemne să fii femeie în activismul rom. Şi acum sunt mulţi activişti romi care promovează drepturile romilor, dar care sunt foarte reticienţi la ceea ce înseamnă opiniile femeilor sau ale altor minorităţi. Nu cred în discursul acestora. Venim dintr-o cultură cu tradiţii, valori conservatoare vis-a-vis de ceea ce înseamna rolul femeii şi ca mişcare civică nu prea am reuşit să le răsturnăm, au reuşit însă multe femei prin eforturile lor proprii. Având în vedere că în rândul minorităţii rome gradul analfabetismului este unul foarte ridicat, iar abandonul şcolar în rândul fetelor rome este foarte mare, cum se face că ezistă şi cazuri, ca al dumneavoastră, în care un reprezentant al acestei etnii îşi face post-doctoratul în SUA, la Harvard? Provin dintr-o familie modestă, fără valenţe intelectuale. Sunt prima generaţie din familia mea care are studii superioare. Deşi părinţii mei cunoşteau care este valoarea educaţiei, nu au avut şansa să transforme asta în realitate. In ceea ce mă priveşte, cred că mi-am găsit mecanisme interioare de luptă personală cu societatea, cu discriminarea, şi cred că am reuşit, desi nu e tocmai simplu. Pentru ca un tânăr rom să reuşească, trebuie să treacă peste multe prejudecăţi, atât ale profesorilor, cât şi ale colegilor. Nu putem ignora situaţiile umilitoare prin care trebuie să treacă adolescentulul rom la şcoală. Mulţi profesori din România nu înţeleg cât de greu îi este unui copil, unui adolescent rom să trăiască printre majoritari care îi amintesc frecvent că vine dintr-un grup considerat "inferior" şi cum aceasta începe să îşi asume stigmatul. Dacă ai şansa să întâlneşti profesori dedicaţi meseriei de dascăl, care inţeleg diferenţele culturale, dar care au şi aşteptări mai mari de la copii, atunci şansele de performanţă sunt mai mari. Eu am avut noroc. La şcoala generală din localitatea 1 Decembrie, din judeţul Ilfov, am avut profesori extraordinari. O parte dintre ei îmi ofereau ore suplimentare, fără să-mi ceară bani. Un astfel de exemplu este actuala directoare a şcolii, care mi-a fost profesoară de fizică. Am avut şi o profesoară de etnie romă, care mi-a fost model. Nu îşi asuma public etnia, dar noi ştiam că este roma şi eu o apreciam foarte mult. Plus că, în perioada comunistă, nu erau permise manifestări rasiste din partea profesorilor. Totuşi, acum educaţia din România este fragilă, iar modul în care se predă în multe facultăţi nu e tocmai pe placul meu. Pe mine m-a ajutat foarte mult felul meu de a fi. Am fost curioasă să aflu cât mai multe, am fost autodidactă , autocritică şi am devenit foarte exigentă cu mine însămi. Am învăţat singură lucruri care m-au interesat, de la filosofie şi politica, până la arta.
Cum vedeţi solutionarea căsătoriilor timpurii care au loc în comunităţile tradiţionale de romi, care conduc la abandon şcolar mai ales în rândul fetelor rome?
Aceasta este o problemă foarte serioasă, pe care România, ca stat, nu a privit-o cu foarte mare interes. Această problemă a devenit de interes o perioadă foarte scurtă, doar în momentul când baroneasa Emma Nicholson a criticat ţara noastră pentru aceste practici. România nu are o politică clară care să diminueze acest fenomen, chiar dacă atinge doar 6,6% dintre romi. Una dintre soluţiile rezolvării acestei probleme o constituie accesul la şcoală si promovarea educaţiei în rândul fetelor. Cu cât merg mai mult la şcoală, riscul de a se căsători timpuriu şi de a abandona şcoala scade. Accesul la internet, tv, cărţi ajută de asemenea. Rezolvarea acestui fenomen cade şi în responsabilitatea activiştilor romi, care ar trebui să abordeze această problemă nu numai la nivel declarativ, ci să treacă la fapte concrete, la acţiuni. Nu avem o mişcare puternică a femeilor rome care să piloteze “soluţiile" şi nici lideri romi autentici, care prin mesajul lor să fie nişte vectori de imagine pentru aceste comunităţi tradiţionale.
Astăzi, când se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Romilor, cum aţi caracteriza dumneavoastră situaţia actuală a romilor din România? În ultimii 20 de ani, s-au înregistrat cateva progrese notabile, chiar dacă au avut un impact asupra unui număr limitat de romi. Însă, ceea ce putem reproşa guvernului e faptul că la nivel de politici publice ne-am confruntat cu o lipsă crasă de voinţă politică de a imbunatatii situatia romilor. Şi asta pentru că guvernanţii s-au obişnuit să creeze documente la presiunea instituţiilor europene, doar pentru a le demonstra acestora că respectăm valorile şi standardele democratice ale Uniunii Europene. Instituţiile statului care ar trebui să rezolve problemele romilor aleg funcţionari care nu au expertiză în acest domeniu sau au propriile stereotipuri şi prejudecăţi legate de membrii acestei etnii, lucru care din start supune eşecului acel proiect. Lucrând mulţi ani cu reprezentantii statutului, am observat că cei mai multi nu ştiu mai nimic despre romi şi cred că nu ne place şcoala, nu ne place munca şi că totul se trage de la "cultura" noastră. Dacă porneşti de la aceste premise, fără să iei în calcul că peste 40% dintre copiii romi nu merg la şcoală din cauza sărăciei, iar 10% dintre aceştia abandonează şcoală din cauză că se simt discriminaţi în şcoală, atunci politicile tale vor da greş.
Daţi-mi un exemplu de o măsură bună luată de Guvernul României pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor şi de o măsură greşită, care a înrăutăţit situaţia membrilor acestei etnii. O măsură bună e programul Ministerului Educaţiei prin care au fost alocate locuri speciale tinerilor romi la facultăţi, în licee şi şcoli profesionale. Acest program e meritul profesorului Gheorghe Sarău, care cunoaşte foarte bine situaţie membrilor acestei etnii şi a elaborat o serie de măsuri coerente pe termen mediu si lung care au dat rezultate foarte bune. O măsură guvernamentală gândită prost o reprezintă implementarea Strategiei naţionale pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, adoptată în 2001, şi implicit înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Romi (ANR). Dincolo de faptul că strategia a avut obiective utopice, nu se ştie care a fost situaţia de unde s-a plecat în elaborarea acesteia şi ce rezultate a avut. Rezultatele acesteia la nivelul comunităţilor de romi sunt apoapre invizibile. Evaluările, dar şi reprezentanţii statului, promovează ca rezultate înfiinţarea unor instituţii ca Agenţia Naţională pentru Romi şi Birourile Judeţele pentru Romi. Ori, angajaţii acestor instituţii nu ştiu clar care e rolul lor, care e fişa postului lor şi nici nu se prea văd roadele muncii în comunităţi. Înfiinţarea ANR s-a făcut în câteva zile, de pe o zi pe alta. Îmi amintesc că am primit la organizaţie un mail de la guvern în care eram chemaţi la o întâlnire cu privire la înfiinţarea acestei agentii în ziua următoare. Când faci o astfel de agenţie doar de faţadă şi în mare grabă, e greu să ai rezultate. Apoi, politizarea instituţiei prin numiri care nu au ţinut cont de competenţa managerilor şi de expertiza lor, ci de alianţele politice, a condus la transformarea instituţiei într-una de faţadă si cu competenţă foarte redusă. Colaborarea ANR cu ong-urile rome şi cu ministerele a fost şi este un eşec. Prin urmare, rolul ANR la nivel de implicare publică a fost decorativ Ce măsuri prioritare credeţi că ar trebui să ia actualul guvern pentru a îmbunătăţi situaţia romilor?Ar trebui să revizuiască noua Strategie pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, adoptată in 2011. România ar trebui să-şi asume o politica publică reală, cu responsabilităţi clare ale autoritatilor centrale, regionale şi locale, cu buget definit, cu indicatori măsurabili ai progresului, cu monitorizări periodice. În opinia mea, Guvernul României nu ar mai trebui să-şi paseze responsabilitatea pentru rezolvarea problemei romilor către societatea civilă romă, aşa cum a făcut de prea multe ori în ultimii 20 de ani. Această chestie o gândesc de obicei doar pe romi. Foarte mulţi guvernanţi au declarat public că de problema romilor ar trebui să se ocupe "ai lor", adică societatea civilă romă. Simplul fapt că romii nu sunt văzuţi de reprezentanţii statului ca cetăţeni români ne demonstrează că şansele romilor în România sunt reduse.
În care domenii credeţi că este deficitară situaţia romilor? Sunt multe domenii, dar priorităţile setate de UE sunt legate de educaţie, sănătate, locuire şi locuri de muncă. În toate acestea avem o problemă cu componenta de discriminare şi cu cea de egalitate de gen. De exemplu, avem o componentă de discriminare în domeniul educaţiei, unde ne lovim încă cu probleme de segregare şcolară. Pe problema locurilor de muncă, femeile întâmpină dificultăţi în obţinerea unui loc de muncă.
Ce părere aveţi despre iniţiativa actualului guvern de a înfiinţa un liceu pentru tinerii romi? Decizia aceasta nu s-a bazat pe o viziune, nici măcar pe un concept simplu. Acest liceu a fost înfiinţat exact ca ANR, de faţadă, de pe o zi pe alta. Reacţiile reprezentantului romilor în Parlament la criticile Romani CRISS vis-a-vis de modul în care au anunţat o astfel de decizie, relevantă pentru adolescenţii romi, au fost lipsite de decenţă şi agresive. Totuşi, nu a ştiut clar ce fel de liceu poate sau vrea să facă, ba liceu cu linie de predare în romani, ba liceu bilingv. Într-un exces de zel, s-a gândit să facă un colegiu, de parcă dacă renovezi o clădire, poţi să îi spui colegiu, aşa pur şi simplu. Ori, pentru ca un liceu să devină colegiu naţional trebuie parcurse multe etape, multe acreditări etc. Au dat-o în bară şi de data asta la nivel de interes al adolescentilor romi, altfel bănuiesc că au avut niste negocieri politice benefice pentru câţiva indivizi. Eu am fost şi am văzut unde vor ei să facă acest liceu. În ce hal arată acea bază militară comunistă e greu de explicat în cuvinte. Apoi, domnul Pambuccian a declarat că liceul se adresează unei probleme sociale. Practic, marea problemă este că reprezentanţii minorităţilor din Parlament nu fac diferenţa între un drept garantat de Constituţie, recte recunoaşterea drepturilor minoritîţilor, şi incluziunea socială a unui grup dezavantajat, marcat de o istorie a discriminării.
Cât de importantă este educaţia pentru emanciparea etniei romilor?
Educaţia este extrem de importantă, deoarece înseamnă independenţă, atât în gândire, cât şi în alegeri personale şi profesionale. Educaţia mişcă lucrurile, ajută integrarea si mobilizarea civică. Este esenţial ca toţi copiii romi să meargă la şcoală, să dezvoltăm o generaţie de copii cu şanse mai mari, competitivi şi care să îşi apere onoarea, drepturile şi să îşi asume apartenenţa etnică fără frică.
La multi ani de Ziua Internationala a Romilor! Mangas tumenqe but bersa angle and-o Internacionalo ges e rromenqe!