Eșec usturător pentru germani, victorie la scor pentru americani! Cum au reinventat americanii arma parașutistului militar.
Germania Nazistă a rămas în istorie pentru că a gândit în intervalul 1933-1939, un sistem militar ofensiv, bazat nu atât pe forța umană cât pe arme și instalații militare. Infanteria trebuia să fie motorizată, aviația, artileria, rachetele balistice trebuiau să facă diferența. Deși parașuta fusese desenată prima dată de către Leonardo da Vinci în Renaștere, ea nu ajunsese decât un auxiliar necesar unui pilot ca să se salveze dintr-un avion lovit, sau necesar aviației să lanseze de la înălțime muniții, provizii.
Eșec previzibil, dar nu a fost eroare de planificare
Eșec major, atacul prin asalt cu parașutiști (Fallschirmjagger) a fost creat de un general Luftwaffe, Kurt Arthur Benno Student (12 mai 1890 – 1 iulie 1978). El a propus un plan îndrăzneț pentru a folosi în cadrul unei invazii, oameni care să fie parașutați de avioanele transportoare, având un echipament specific infanteriei. În paralel, cu parașutarea lor, erau parașutate și piesele grele de mitralieră, munițiile, proviziile, alte elemente de încartiruire.
Planul urma să fie aplicat acolo unde conformația terenului nu permitea acțiunea directă a infanteriei, de exemplu, în cazul unei insule. Marina germană, Kriegsmarine a avut și ea dotările sale, a avut mari cuirasate și distrugătoare, a avut submarine, dar germanii nu au luat în calcul o debarcare navală. Brusc, Hitler a văzut că planul lui Kurt Student era foarte bun. În plus, la 10 mai 1940, când a fost cucerit Rotterdam, parașutiștii militari și-au făcut cu brio datoria.
În ianuarie 1941, generalul Kurt Student primește mult râvnitul comandament militar, adică a devenit comandat al XI Fligerkorps, corpul de elită care urma să fie format din parașutiști militari. Ocuparea Insulei Creta urma să fie misiunea în care trupele lui Student trebuiau să treacă proba focului. Nu a fost o eroare de planificare, se va vedea că a fost o eroare de apreciere și de culegere a informațiilor din teren.
Eșec usturător în Creta. Lohr a salvat cariera lui Student
Peste un an de la succesul uluitor de la Rotterdam, în mai 1941, Unternehmen Merkur, adică invazia Cretei a fost demarată, punând accent masiv pe parașutiști. Urmau să fie ocupate punctele cheie cu aerodromuri: Iraklion, Chania, Maleme. Din păcate pentru germani, informațiile lor nu arătau că rezistența cretanilor, a trupelor grecești și a celor britanice ar putea fi atât de mare. Evident, informațiile proveneau de la serviciul lui Canaris, Abwehr care intenționat l-a păcălit pe Hitler. Ba chiar oamenii lui Canaris scriseseră că toți cretanii îi vor primi pe germani ca pe eliberatori din cauza sentimentelor republicane, contra regelui de la Atena.
Marina Italiei ținea la distanță crucișătoarele britanice, dar forța de respingere a apărătorilor Cretei a fost una surprinzătoare. Lansarea parașutiștilor în Creta aproape că a eșuat. Parașutiștii germani au fost măcelăriți de cretani chiar și cu acele cuțite pe care le poartă când dansează dansurile lor tradiționale folclorice. Au fost cazuri când parașutiștii au fost uciși cu bâtele de către bătrâni și păstori înfuriați că vor fi ocupați.
Doar acțiunea lui Alexander Lohr care a folosit două divizii de vânători de munte și un raid cu avioane Messerchidt, cucerind Maleme, ajutat și de forțele navale italiene și germane a dus la succesul operațiunii. Lohr a împărțit parașutiștii supraviețuitori, vânătorii de munte și trupe aduse de navele marinei în trei grupe: Est, Centru, Vest și a putut astfel coordona ofensiva, lăsându-i fără muniții și sprijin pe apărătorii Cretei. La 31 mai 1941, după o lună, Creta a capitulat.
Eșec „uitat” abia în 1943. Salvarea lui Mussolini, planificată de Skorzeny, cu aportul lui Student
Hitler a turbat de furie. Aproape că a interzis arma parașutiștilor militari. Student a ordonat represalii în Creta și și-a spălat rușinea în 1943, când parașutiștii lui, alături de Otto Skorzeny l-au răpit pe Mussolini din hotelul unde era arestat de italieni.
Eșec valorificat de americani. Debarcarea din Normandia
Americanii, pregătind debarcarea din Normandia, au studiat atent acțiunile lui Student din 1940, 1941 și 1943. Au decis ca pe lângă debarcarea din fortărețele plutitoare a infanteriștilor, tancurilor, o parte din soldați să fie debarcați ca parașutiști, în teritoriul francez ocupat de naziști. Aceștia urmau să acționeze din spatele liniilor inamice, ajutând la avansul dinspre coastă al camarazilor lor debarcați.
Debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944 scotea practic din utilitate Zidul Atlanticului la care visa Hitler și de care se ocupa feldmareșaul Erwin Rommel. Americanii n-au folosit mai mulți parașutiști decât folosise Student în Creta. Surpriza era aceea că Aliații au câștigat războiul pe frontul secret. Abwehr îl sabotase deja pe Hitler și a întreținut zvonurile că debarcarea urma să aibă loc la Calais.
Eșec german datorită serviciilor secrete aliate și ajutorului indirect al lui Canaris
În februarie 1944,Abwehr fusese dizolvat în SD iar Canaris demis și mutat la Kriegsmarine, dar dezinformările funcționaseră deja, deoarece foștii agenți Abwehr își vedeau în continuare de treabă. Acolo, avioanele spion germane fotografiau tancuri și aglomerări umane. În realitate, tancurile erau de carton, iar oamenii eru manechine din câlți și cârpe.
Deși la SD și RHSA ajunsese știrea despre planificata debarcare din Normandia (valetul ambasadorului britanic de la Ankara, un indian, lucra pentru SD și fotocopiase telegrama cifrată despre Overlord), când s-a descoperit nota după război, de către Aliați, pe ea era rezoluția „hazardat Normandia. Debarcarea va fi la Calais”.
Eșec german: o vânătoare de cerbi, o zi aniversară și un sedativ buclucaș
Ca o ironie a sorții, Rommel era acasă, în Germania, la ziua soției sale, iar Ernst Kalterbrunner, șeful SD era la o vânătoare pe 6 iunie 1944. Hitler luase un sedativ și a rugat să fie trezit după prânz, fiindcă avusese insomnie. Astfel, diviziile de tancuri ale Waffen SS care se mișcau la ordinul său expres au intervenit prea târziu....