Eroii din umbră. Medicul care a salvat răniții de la Revoluție: „Zece zile nu am ieșit din spital”

Eroii din umbră. Medicul care a salvat răniții de la Revoluție: „Zece zile nu am ieșit din spital”

Au trecut 29 de ani de la Revoluție. Dar ce mecanism absurd poate măsura dramele, ce orologiu suprem știe să bată ora fixă a morții, care ceas mai sună astăzi în memoria celor duși, în ce clepsidră se mai scurge nisipul victoriei? Căci ce este timpul, dacă nu un pansament pentru rănile scobite în sufl etele celor rămași să-i plângă pe cei plecați...

Astăzi, Evenimentul zilei vă invită la o întâlnire cu medicul care a avut grijă de cicatricile fi zice ale celor care au avut curajul nebun de a ieși în stradă și a cere cel mai de preț lucru pe care îl poate avea un popor: LIBERTATEA.

 

Doctorul Lucian Sandu este unul dintre medicii care au lucrat în Spitalul Universitar de Urgență București încă din primele zile de când acesta a fost inaugurat. Se întâmpla cu 40 de ani în urmă. Doctorul Sandu, sub coordonarea doctorului Constantin Ionescu, a fost cel care s-a ocupat de organizarea secției de Reanimare din cadrul SUUB. În cariera sa a trăit momente unice.

Primul reanimator în boli infecțioase din țară

„Eu lucram la Spitalul Colentina, la Clinica de Boli Infecțioase. Eram primul reanimator în boli infecțioase din țară. Aveam post acolo la momentul la care m-a sunat doctorul Ionescu Constantin, „Puișor”, cum i se spunea, care fusese numit șeful secției de ATI de la Spitalul Clinic al Municipiului Bucureşti (cum se numea la acea vreme). Mi-a spus că face secția de ATI și vrea să vin să îi organizez sectia de reanimare din cadrul A.T.I.. Am acceptat postul de aici, mai ales că lucrasem cu doctorul Ionescu și la sectia A.T.I. din Spitalul de Urgența Floreasca, în perioada mea de secundariat, deci mă cunoștea bine și a vrut neapărat să fiu aici, la Spitalul Municipiului București”, povestește doctorul Sandu.

Sub coordonarea doctorului Ionescu au lucrat la început 8 persoane. „Eu eram cu organizarea secției de reanimare în cadrul ATIului. Anestezia era o parte, iar terapia intensivă era partea de care trebuia să mă ocup eu. Inițial au fost 4 sectoare în reanimare. Mi-aduc aminte că în prima zi ne-a venit o singură pacientă”, mai spune doctorul Sandu, care la acea vreme avea 40 de ani. Numărul pacienților a crescut în ritm rapid, mai ales că era cel mai nou spital de la acea vreme. Astfel, în scurt timp, au fost pline toate cele 4 sectoare.

„Atunci erau A1 si A2, de post operator și A3 și A4 de terapie intensivă . Acolo se numeau «saloane de come», unde erau internați pacientii de la terapie-intensivă medicală și «saloane de avorturi toxicoseptice», că erau la «modă» avorturile. Veneau femeile cu infecții mari, șocuri toxicoseptice și insuficiență renală, insuficiențe hepatice”, adaugă doctorul.

S-a tras în el și în soție

Își aduce aminte cum la Revoluția din 1989 a stat în spital mai bine de o săptămână și cum erau aduși încontinuu răniți. „La Revoluție, eu am stat în spital 10 zile non-stop. Toți medicii anesteziști, dar și mulți alți colegi de-ai mei am stat în spital. Aici mâncam, aici dormeam. Zece zile. Aici s-a tras de vizavi, de la Casa Radio”, povestește doctorul.

A salvat mulți soldați, dar și civili. Unii, însă, erau aduși prea târziu pentru ca el și colegii lui de la spital să mai poată face ceva pentru viața lor. „Veneau răniți pe bandă rulantă. Unii erau aduși morți la spital, alții au murit în spital, în ciuda tuturor eforturilor noastre”, mai spune doctorul.

Un zâmbet îi apare în colțul gurii când se gândește la un episod din acea perioadă: „Cum noi am stat numai în spital în acele zile, iar oamenii care locuiau alături au aflat că suntem non-stop la post, mi-aduc aminte că au venit câțiva locuitori inimoși din zonă, care neau adus, de Crăciun, covrigi și ceva gustări de-ale porcului”. Doctorul spune că la momentul când a ieșit din spital, după cele 10 zile, s-a tras asupra lui și a soției sale, dar au reușit să scape din bătaia focurilor de armă.

 

Nu a vrut certificatul de revoluționar: Mi s-a părut că e incorect

Fiu de preot care fusese arestat de comuniști, doctorul Lucian Sandu are niște principii de la care nu se abate. Ca atare, imediat după Revoluție, când a fost chemat să i dea certificat de revoluționar, l-a refuzat fără să stea pe gânduri. „Aș fi primit (în urma certificatului de revoluționar - n.r.) pământ, bani în fiecare lună, scutire de taxe și impozite, dar am refuzat. Multa lume a profitat. Mie mi s-a părut că e incorect !”, mai spune medicul. Un lucru este cert: după Revoluția din 1989 privește altfel viața.

 

A fondat primul Centru de Durere din țară

Acum, doctorul Lucian Sandu are 80 de ani. Este fondatorul primului Centru de Durere din țară, pe care l-a deschis în anul 1982, în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București. Doctorul are un motto după care se ghidează și care îi aparține lui Rafael Sanzio - pictor si arhitect italian (1483-1520): „Amănuntele fac perfecțiunea”. Spune că toată viața și-a făcut meseria cu pasiune. În anul 1991, doctorul Lucian Sandu a înființat Asociatia Română pentru Studiul Durerii, care este afiliată la asociațiile internaționale de profil.

Acum, doctorul practică terapia durerii și paliatia la o clinică privată din Capitală, aplicând o serie de tratamente pentru diverse afecțiuni însoțite de durere. Luna trecută, în cadrul sesiunii științifice organizate cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea SUUB, doctorul Sandu alături de alți profesori și medici, creatori de școală medicală care au pus bazele unor activități în Spitalul Universitar au primit o diplomă de excelență din partea echipei manageriale a spitalului.