În lunile care au urmat după Primul Război Mondial, o serie de greve a zguduit Marea Britanie, ca urmare a creșterii puternice a inflației și a șomajului.
Pe 21 septembrie 1925, Winston Churchill, Cancelarul Eșichierului, cum este numit ministrul de Finanțe britanic, ia măsura pe care el însuși o va numi „cea mai mare prostie din viața mea”: revenirea lirei sterline la valoarea de dinainte de război, arată un documentar realizat de Hérodote.
Prețurile exporturilor britanice explodează instantaneu, punând în pericol economia națională. Sectorul cărbunelui este primul lovit.
Proprietarii minelor cer revenirea la o zi de muncă mai mare de 8 ore și o reducere a salariilor. Mai multe acorduri permit o perioadă guvernului să mențină salariile la același nivel, grație unor subvenții. Însă, în 1926, situația nu mai putea continua.
Citiți continuarea în Evenimentul Istoric.
Recomandările noastre
