Sfârşit de februarie. Iarnă blândă. Oamenii au ieşit mai devreme decât în alţi ani la muncă pe câmp. Pe data de 27 februarie, în jurul prânzului, un tactorist care era în apropiere de satul Cosmeşti, judeţul Galaţi, a observat ceva negru, ca o mogâldeaţă, zăcând pe câmp. S-a apropiat cu grijă. Era un om.
Un bărbat destul de în vârstă era întins pe jos. După ce şi-a revenit din sperietură, tractoristul şi-a sunat şeful, care a sosit într-un suflet la faţa locului. Amândoi s-au apropiat cu grijă: „Voiam să fim siguri că este mort, ca să nu anunţăm degeaba poliţia”, spune tractoristul. Cel întins pe jos era într-adevăr mort. La scurt timp, a sosit şi poliţia.
Dispăruse cu o lună în urmă
Au început cercetările la faţa locului. S-au adunat sătenii. L-au recunoscut imediat. Cel întins pe jos era Cotinel, consătean de-al lor, pe numele lui Constantin Ene, în vârstă de 53 de ani. Fusese dat dispărut de familie în urmă cu o lună de zile.
Cazul părea destul de simplu pentru anchetatori. Cotinel nu avea un renume bun în sat. Bea, dar nu făcea scandal. Când se îmbăta, îl apuca dorul de ducă şi mai avea obiceiul de a pleca aiurea. De a-şi lua câmpii, cum se spune. Cred că drumomanie se numeşte boala asta în manualele de specialitate. Povestea care se prefigura, părea simplă, iar anchetatorii nu aveau prea mult de lucru.
Cotinel băuse, îl apucase dorul de ducă, plecase de acasă, pe câmp, cam la distanţa de trei kilometri de casă a căzut, fie l-au lăsat puterile, fie s-a împiedicat, nu s-a mai putut ridica şi a îngheţat. Simplu! Caz închis.
Numai că întâmplările care s-au derulat înaintea dispariţiei lui Constantin Ene, dar şi ce s-a găsit la faţa locului şi în curtea casei lui, ridică foarte multe semne de întrebare. Astfel că, dintr-un accident nefericit, aşa cum părea la început, dosarul s-a transformat într-unul de moarte suspectă.
Cioban în Italia
Cotinel plecase în urmă cu 11 ani la muncă în Italia. Şi tot de 11 ani lucra la aceeaşi familie, ca cioban.
Se întorsese în România în august anul trecut, pentru două săptămâni. Fusese la mare, cu nepotul său, Ovidiu, fiul surorii lui, Ecaterina, dar după aceea nu prea mai vroia să se întoarcă printre străini. Italienii îl tot chemau, dovadă că munca lui era apreciată. Au căzut totuşi de acord că se va întoarce în Italia, dar după sărbătorile de iarnă, în ianuarie. Patronii au acceptat.
De două-trei ori pe an, Cotinel venea acasă, în România, la Cosmeşti, unde avea o căsuţă de care cât lipsea el aveau grijă nepotul Ovidiu şi o vecină, tanti Nuţi. Când venea, era galant. Dădea de băut la barul din sat. Mai dădea şi bani cu împrumut. Astfel că avea mulţi prieteni şi părea că nimeni nu are nimic cu blândul şi chefliul Cotinel, care nu făcea nimănui nici un rău.
Şi totuşi... Ceva duşmani avea. O familie, rudă îndepărtată prin alinaţă cu familia lui Constantin Ene. Nu-i vom da numele, pentru că deocamdată acţiunea deschisă de poliţie este ”in rem”, adică se cercetează fapta, nu-i nimeni pus sub acuzare. Îi vom numi Cumetrii, aşa cum de altfel le spun şi cei din familia lui Cotinel. Ciobanul pretindea că le dăduse cu împrumut 500 de lei şi acum îşi voia banii înapoi. De câteva ori se dusese la Cumetri la poartă, de unde fusese alungat. Mai ales de cumătra Flori, moldoveancă aprigă.
Cotinel însă nu s-a lăsat. A cotinuat să-şi ceară banii. S-a lovit mereu însă de Cumătră. O dată, în luna noiembrie anul trecut, s-a lovit chiar la propriu. O martoră descrie aproape cu uimire scena: „Ea era cu burta la gură şi ea-l bătea. Da’ ce bătaie i-a dat: „Te omor”! Mă uitam aşa surprinsă. O fimeie să bată un… El săracu’, s-o scăpat pe el. Eu i-am spus: Fă Flori, fă, stai cuminte, fă nebuno”!
Întâmplarea nu a rămas fără urmări. Flori, cumătra, l-a reclamat pe Cotinel la poliţie că a agresat-o. Apoi i-a cerut, ca să-şi retragă plângerea, 2.500 de lei. Atunci, Cotinel s-a dus la Cumetri acasă să se socotească. Există şi o înregistrare audio din casa cumetrilor cu tocmela lor. Din înregistrare, reiese că deocamdată, meciul a rămas nedecis.
Petrecerea de Crăciun și dispariția
A venit Crăciunul. Cotinel avea o iubită care mai trecea din când în când pe la el. Locuia la Matca, tot în judeţul Galaţi. Era originară din republica Moldova. Lucra la solarii. Cotinel umpluse masa cu de toate, ca de sărbătoare. A trecut pe la el şi vecina care mai avea gijă de casă, tanti Nuţi. Despre acea seară, Tanti Nuţi, care-l ştia certat pe Cotinel cu Cumetrii, povesteşte cu uimire: „Nu mai ştiu pentru ce mă dusesem. Dar imediat după mine, au intrat în casă Cumetrii. Erau ca la ei acasă. S-au aşezat la masă fără să ceară voie.”
De aici putem trage concluzia că se aplanase conflictul. Mai mult, după felul cum se purtau, părea că cei doi soţi chiar fuseseră invitaţi de Cotinel la el acasă, să petreacă.
Au trecut sărbătorile. Pe 16 ianuarie, Cotinel trebuia să plece înapoi în Italia, conform înţelegerii cu patronul de acolo. Îşi luase şi bilet la microbuz. N-a mai plecat.
Pe data de 23 ianuarie, a venit la el Ovidiu Popa, nepotul. Nu l-a mai găsit acasă. Dar de la sărbătorile de iarnă şi până la această dată, de 23 ianuarie, s-au mai petrecut lucruri importante. Unele dintre ele, mult mai grave decât bătaia pe care Cotinel a încasat-o în noiembrie de la cumătra Flori.
Încet dar sigur ne apropiem de ipoteza unei crime. Dar despre alte întâmplări din jurul vieții și morții lui Cotinel, cioban la oile italienilor de 11 ani, vom scrie pe evz.ro mâine dimineață.