„Visuri la cheie” revine în 11 septembrie, cu cel de-al șaselea sezon. Dragoș Bucur se întoarce cu forțe proaspete și mai pregătit ca niciodată să ne arate poveștile de viață ale unor oameni greu încercați de soartă, dar care încă își găsesc puterea să se ridice și să arate lumii întregi că fericirea stă în lucruri mărunte. Echipa emisiunii de la Pro Tv le readuce de fi ecare dată un zâmbet pe buze și speranță în sufl ete. Dragoș ne-a oferit mici amănunte din culisele acestui nou sezon și ne-a dezvăluit câteva dintre greutățile întâmpinate.

Evenimentul zilei: – Ce ne pregătești în următorul sezon „Visuri la cheie”?

Dragoș Bucur: – Știu că mă repet, dar emsiunea asta de fapt nu aduce nimic nou. Nu aduce nimic nou ca structură, pentru că în interiorul acestei structuri, lucrurile sunt întotdeauna noi, pentru că e totul viu. Noi nu avem un scenariu scris. Noi interacționăm cu oamenii pe care îi cunoaștem, iar în funcție de ce ne dau oamenii, asta le întoarcem noi. Chestia asta e vie, iar lucrurile vii întotdeauna sunt interesante pentru spectatori.

– Sesizezi schimbări de la an la an? Sunt poveștile mai emoționante?

– Oamenii sunt aceeași. Dar nu poți să pui un semn de egalitate între o poveste și alta. Probabil dacă ai sta să îți imaginezi un scenariu pentru cazurile astea nu ai putea, pentru că viața bate filmul. – Dar munca voastră, a echipei, este mai complexă de la un an la altul? Simți că faceți îmbunătățiri?

– Absolut. Unu la mână, pentru că echipa se rodează. Doi, pentru că începi să vezi ce nu funcționează. Vrei să depășești ce ai făcut în cazul precedent sau într-o locație oarecum asemănătoare, pentru o familie cu același număr de membri. E firesc, întotdeauna vrei altceva, iar experiența te obligă să te autodepășești.

– Ce reacție au oamenii? Ce feedback primești de la telespectatori? – Din fericire, este o emisiune cu feedback 90% pozitiv. Pentru mine e mare lucru. Eu nu sunt un fan al televiziunii, pentru că, prin însăși natura ei, televiziunea are ceva artificial. Visuri la cheie nu intră în formatul ăsta, pentru că se bazează pe oameni care nu știu ce e aia cameră, microfon sau încadratură. Iar tu trebuie să te raportezi la ei, nu la partea tehnică de televiziune. Acest feedback pozitiv mă încurajează să merg mai departe. – A existat vreo situație în care v-ați gândit că nu o să reușiți să faceți ceva cu casa respectivă? – Poate nu toate se văd 100% la televizor, dar au fost momente de criză.

– Care a fost cel mai dificil caz?

– Anul ăsta, de exemplu, am avut un caz destul de complicat. Pe lângă faptul că am descoperit la două zile după ce am ajuns acolo că acea construcție are altă structură față de ce estimam noi și nu prea reușeam să ne încadrăm cu timpul, undeva spre final a început să și plouă, a fost o furtună de câteva zile. A fost o construcție grea.

– Într-o țară cu multe cazuri sociale, e o emisiune care chiar își are locul. Mă bucur că există finanțare pentru ea.

– Ca să poată exista finanțare, emisiunea trebuie să aibă rating. În cele din urmă este o afacere, care nu are ca scop neapărat să facă bani, dar trebuie să funcționeze. Ce aș vrea eu să îi fac pe oameni să înțeleagă este că emisiunea asta nu este doar o emisiune care are ca scop să ajute niște familii amărâte. Nu ăsta e scopul. Scopul ei, după părerea mea cel puțin, este să promoveze niște modele pentru România. Oameni săraci sunt foarte mulți, dar oameni săraci care să reușească să lupte cu niște greutăți și niște probleme care te pun în genunchi, și să poți să-i iei și să-i pui în fața lumii și să spui „Uitați-vă că se poate. Uitați-vă cum se raportează la viață. Uitați-vă la ce au renunțat”. Acesta e scopul acestei emisiuni.

– S-a întâmplat să aduci de acasă lucruri pentru oamenii pe care i-ai întâlnit? – Bineînțeles. Anul acesta avem un caz în care o fetiță a zis că vrea să își umple o cameră întreagă cu jucării. Pe lângă ce am adus eu de acasă, am găsit și niște soluții foarte ingenioase.

– Poți să ne spui ceva despre teatru? – Pe 15 octombrie reîncepem școala „Actoriedefilm.ro”. Anunț cu mândrie că anul ăsta dăm drumul într-o formulă extinsă. Pe lângă actorie de film și regie, o să avem cursuri de imagine , montaj și actorie de teatru. Echipa în sine se extinde.

– Ce ne spui despre familie? Ați fost în vacanță?

– Am fost în vacanță și mai plecăm. Am reușit să fugim în Grecia puțin și prin țară. Dana are un proiect care îi ocupă destul de mult timp. E un mix între muzică și conferințe. Eu sunt alături de ea parțial în proiectul ăsta. Am ajutat-o cu regia.

Te-ar putea interesa și: