Potrivit lui Suetoniu, preluat apoi de toți istoricii, în drum spre Teatrul lui Pompei, care găzduia Senatul, Iulius Caesar a avut o discuție ciudată cu un profet. Acesta îi zisese cu puțin timp în urmă că i se va întîmpla ceva rău pînă la Idele lui Marte, 15 martie, anul 44 I.Hr. În ziua de 15 martie, Iulius Caesar l-a întîlnit în drum spre locul în care avea avea să fie măcelărit de 60 de conspiratori, și i-a zis, glumind, că au sosit deja Idele lui Marte, sugerînd că, iată, lui nu i s-a întîmplat nimic. Profetul i-a răspuns.

Da, Cezare, dar nu s-au încheiat încă. Tot istoricii consemnează că soția lui Iulius Caesar, Calpunia, l-a avertizat dimineața să nu meargă la Senat, invocînd un vis. La insistențele soției, Iulius Caesar a acceptat să vină preoții și să verifice măruntaiele unui pui, procedură prin care romanilor li se prezicea viitorul.

Ficatul puiului sacrificat pe altar era gălbui și ațos. Semn clar:

Augurii nu-i erau favorabili.

Iulius Caesar ia cunoștință, așadar, de trei fapte care se abat de la normal. Dacă ar fi fost ziarist, Iulius Caesar, după ce-ar fi strigat Iată o știre! Mi s-au întîmplat trei lucruri bizare, și-ar fi pus de îndată întrebarea:

Ce dracu se ascunde dincolo de aceste fapte ieșite din comun, de abatere de la logica normalului?

Pentru că da, există o logică a normalului, a obișnuitului, ivită din rutina vieții, o logică în virtutea căreia omul nu consumă energii enorme în fiecare clipă, pentru a face față unui asalt de provocări. Ziaristul din asta se hrănește. Din faptele care se abat de la normal. Orice eveniment, orice întîmplare chiar, se supune unei logici a firescului, întemeiată pe realitatea obișnuită. Dacă se ivește un fapt care iese din această logică, înseamnă că dincolo de fapte și-a spus cuvîntul ceva ieșit din comun:

Iulius Caesar nu era ziarist.

De aceea nu a dat atenție unor fapte care se abăteau de la normal.

Marele scriitor care era Marin Preda zicea, despre un personaj ale cărui fapte la un moment dat se abăteau de la logica de pînă atunci a personajului:

Cu X se întîmpla ceva.

Concepția despre existența unei logici a unui personaj, a unui eveniment, chiar și a unei întîmplări, bazate pe trecutul de pînă atunci mi-a guvernat activitatea de 51 de ani. Am tresărit instinctiv la fiecare faptă sau declarație care ieșeau din logica normalității și am început să caut dedesubturile.

Această viziune de ziarist asupra lumii a făcut să mă număr printre puținii ziariști dacă nu singurul care și-a pus întrebări de joi, 20 decembrie 2018 pînă luni 24 decembrie 2018, asupra felului în care s-a desfășurat Operațiunea Eliberarea Elenei Udrea din închisoarea din Costa Rica.

Să recapitulăm faptele:

Ca urmare a Deciziei CCR prin care alcătuirea completelor de judecată de 5 de la ICCJ a fost declarată nelegală, deoarece unul dintre judecători, desemnat dintre șefi, era numit și nu ales, mai multe persoane condamnate, printre care și Elena Udrea, au depus cerere de admisibilitate a contestației în anulare și evident de suspendare a executării pedepsei pînă la judecarea contestației. Dacă se admite cererea de anulare și se fixează un termen pentru judecare, instanța poate dispune eliberarea persoanei din închisoare pînă la luarea unei decizii pe fond privind contestația.

Pentru suspendarea executării s-au adresat I.C.C.J. mai multe persoane, între care s-a numărat și Elena Udrea.

Miercuri, 19 decembrie 2018, seara, Completul 2 de la ÎCCJ admite suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pentru un număr de trei persoane. Acestora li s-a suspendat pedeapsa, deși la ÎCCJ nu ajunseseră dosarele lor, cerute de la DNA. A doua zi la ora 9, același complet suspendă executarea și în cazul Alinei Bica. Dosarul Elenei Udrea nimerise la un alt complet, Completul 3. Deoarece nu primise dosarul de la DNA, acesta decisese în seara de miercuri, 19 decembrie 2018, amînarea unei decizii pînă pe 28 ianuarie 2018.

Joi 20 decembrie 2018 dimineața, avocatul Elenei Udrea se prezintă la ÎCCJ cu solicitarea de preschimbare a termenului de judecată prin aducerea acestuia mai aproape. Instanța decide ca judecata să aibă loc în aceeași zi, la ora 14. La 14, 15, Completul 3 suspendă executarea pedepsei, deși Dosarul nu venise de la DNA. În cadrul ședinței, avocatul invocă nevoia Elenei Udrea de a petrece Crăciunul alături de fiica sa, în libertate. Procurorul DNA, prezent la ședință, nu numai că nu se opune, dar mai mult e de acord că Elena Udrea trebuie să fie liberă înainte de Crăciun.

Sentința merge la Tribunalul București. În regim de urgență, acesta decide, vineri, 21 decembrie 2018, retragerea cererii de extrădare. La această decizie, DNA poate depune contestație în termen de 24 de ore. La Ministerul Justiției se constituie o celulă de criză astfel încît, la expirarea termenului, dacă DNA nu depune contestație, să se traducă documentele și să fie semnate de Ministru. Sîmbătă, 22 decembrie 2018, la ora 16, expiră termenul. DNA n-a depus contestație. Sîntem în 22 decembrie 2018, după- amiaza. România s-a închis deja de vineri, la prînz. La Ministerul Justiției, sub conducerea lui Tudorel Toader, care n-a mai plecat acasă, la Iași, ca de obicei la finele săptămînii, se lucrează în regim de extremă urgență la definitivarea documentelor privind eliberarea Elenei Udrea din închisoare cel tîrziu luni, 24 decembrie 2018, astfel încît cea pînă nu demult declarată corupta regimului Băsescu să facă Crăciunul în libertate. Momentul face parte dintr-o spectaculoasă Operațiune a statului român pe care am putea-o intitula Elena Udrea trebuie să petreacă Crăciunul în libertate.

Documentele sunt trimise la MAE în aceeași zi. MAE se execută imediat. Pe 23 decembrie 2018, dimineața, site-ul știripesurse.ro nota că MAE a trimis deja un curier diplomatic cu actele pentru a ajunge la Ambasada României din Mexic (care operează și pentru Costa Rica), urmînd ca de acolo să ajungă la San Jose, pentru a depune actele în original la Ministerul Justiției. Potrivit site-ului curierul a găsit loc doar la clasa Business. Din nenorocire, ajuns în Mexic, curierul își dă seama că nu mai poate ajunge la timp în Costa Rica unde luni e zi scurtă. Ambasada noastră intervine la ambasada Costa Rica din Mexic. Aceasta trimite electronic documentele la MAE din Costa Rica. MAE le trimite la Ministerul Justiției. De la Ministerul Justiției, documentele (deși nu originale) ajung la Ministerul Public. Ministerul Public cere Tribunalului din San Jose eliberarea. Tribunalul decide eliberarea. Documentele ajung la închisoare, Elena Udrea și Alina Bica sunt eliberate înainte de Crăciun. Pentru asta autoritățile din Costa Rica acceptă să lucreze peste program.

Indiscutabil e bine că Elena Udrea și Alina Bica au fost eliberate înainte de Ziua de Crăciun.

Eu însă, ca jurnalist întemeiat pe sesizarea abaterilor de la logica obișnuită, țin să reamintesc că:

1) Statul român n-a dat dovadă pînă zilele acestea de nici un pic de omenie față de Elena Udrea și Alina Bica. Presa din România a dus o întreagă campanie de denunțare a abuzurilor din cazul reținerii celor două și mai ales a condițiilor inumane din închisoare. Elena Udrea și Alina Bica sînt cetățence române. Ați auzit pe cineva de la MAE exprimîndu-și îngrijorarea față de felul în care cele două sînt tratate în Costa Rica? Consulul nostru în Mexic, răspunzător și de Costa Rica, n-a mișcat un deget, deși erau două cetățence românce.

2) Statul român se definește prin lentoarea tipică birocrației atotstăpînitoare. Dacă Elena Udrea ieșea din închisoare pe 23, înainte de Crăciun, sau pe 27 după Crăciun, birocrației românești postdecembriste i se rupea în paișpe, ca să mă exprim popular. Și cu toate acestea, birocrația românească intră în stare de alertă, se iuțește, lucrează peste program, se ostenește, numai și numai pentru ca Elena Udrea să facă în libertate Crăciunul. Mecanismul comunicării dintre instituții funcționează perfect, actele sînt trimise imediat de la o instituție la alta și sînt rezolvate cu o promptitudine halucinantă, de parcă ele ar fi fost așteptate în fiecare dintre instituții de o celulă de criză special constituită pentru rezolvarea cazului Elena Udrea. Această neobișnuită mobilizare e bizară de la un capăt la altul. În orice moment una dintre instituțiile implicate putea spune nu neapărat deschis – ia mai dă-o dracului pe corupta de Udrea, ce dacă face Crăciunul în închisoare. Cum a stat trei luni mai poate sta cîteva zile! Așa gîndește de obicei birocrația românească. Față de eliberarea Elenei Udrea n-a gîndit așa. Firește, europenește așa trebuia să gîndească. Numai că pentru birocrația noastră gîndirea în cazuri obișnuite e lăsarea de pe o zi pe alta, plimbarea hîrtiilor, excesul de procedură.

Elena Udrea e urîtă de moarte de Divizia Presă a SRI. Nici o televiziune, nici un site din rețea nu și-a exprimat revolta față de ceea ce Divizia Presă, în alte împrejurări, ar fi denunțat drept cheltuieli exorbitante pentru eliberarea Coruptei Elena Udrea.

Acum, nu numai că n-au luat atitudine (site-ul ziare.com îl vînează pe Tudorel Toader pentru orice fleac, prezența de sîmbătă, 22 decembrie, ora 16 la sediu pentru a semna actele Coruptei n-a provocat nici o tresărire) dar mai mult faptele nici măcar n-au fost consemnate.

Cu sau fără uimire.

S-ar putea să mă înșel.

S-ar putea ca toate aceste fapte - pentru mine neobișnuite - să fie normale.

S-ar putea ca birocrația românească să fi fost lovită de o omenie ieșită din comun.

S-ar putea…

Dar dacă toate aceste fapte neobișnuite au explicația în îndeplinirea unui ordin dat Statului român?

Ceva în genul:

De Crăciun, Elena Udrea trebuie să fie în libertate?

N.B. Pînă acum în declarațiile de după eliberare, Elena Udrea n-a fost mirată de brusca omenie a statului român față de ea, pînă mai ieri întruchiparea Corupției.