Tinerii se regăsesc tot mai des printre autorii de infracţiuni, iar conflictele în şcoliile bucureştene cresc de la un an la altul. Motivul: droguri, alcool, răzbunare, invidia sau sindromul ADHD, reiese din Strategia de perevenire a criminalităţii la nivelul municipilui Bucureşti 2011-2016.

Tinerii se regăsesc tot mai mult printre autorii de infracţiuni. La antipod vârstnicii, lipsiţi de ajutor permanent, cad adeseori victime infractorilor, se arată în strategia prezentantă recent de prefectul Capitalei, Mihai Atănăsoaei. Totodată, autorităţile au făcut o radiografie, cu ajutorul Centrului Municipiului Bucureşti de Asistenţă Psihopedagogică, a certurilor şi bătăilor dintre elevi care au loc în unităţile de învăţământ. "Majoritatea conflictelor în şcoli au, din perspectivă individuală, drept cauze: nevoia de dominare (62%), răzbunarea (47%), invidia (43%), teribilismul (32%)", se specifică în document. Elevii bucureşteni chiulesc mai mult Autorii actului au constat că în Bucureşti se înregistrează o rată mare a absenteismului şcolar, comparativ cu normele impuse de regulamentul şcolar. Astfel: învăţământ primar - 8 absenţe nemotivate/an/elev, învăţământ gimnazial - 31 absenţe nemotivate/an/elev, învăţământ liceal şi SAM - 68 absenţe nemotivate/an/elev, potrivit Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. "Un studiu al Poliţiei Capitalei, realizat patru ani consecutivi (2006-2009), arătă că numărul grupurilor de copii care se manifestau în stradă, prin comportamente predelincvente sau delincvente, în urma abandonului şcolar şi/sau familial era de aproximativ 20/an, fiecare grup având câte 4-6 membri. În aceste grupuri se consuma frecvent alcool şi uneori, droguri, iar în unele acţionau persoane care se eliberaseră din penitenciar, având un rol important în învăţarea de către minori a tehnicilor de reuşită infracţională", se mai explică în strategie. Poliştiştii susţin că, conflictele în şcoli degenerează spontan, din cele verbale sau fizice de mică intensitate, în violenţe, unele chiar grave, fapt care face imposibilă prevenirea lor situaţională. "Există o problemă în identificarea şi, mai ales, în tratarea copiilor cu ADHD, urmare - în special - a opoziţiei părinţilor. Există ipoteza potrivit căreia 2% dintre elevi au ADHD, fără a fi încă verificată", potrivit documentului postat pe pagina de internet a Prefecturii Bucureşti. "Doar 10,8% dintre martorii unei infracţiuni anunţă Poliţia" Criza socio-economică a determinat o creştere a infracţionalităţii, în special pe segmentul criminalităţii stradale, iar bucureştenii nu prea reacţionează atunci când văd cum o persoană este bătută sau tâlhărită. "Doar 10,8% dintre martorii unei infracţiuni anunţă Poliţia şi oferă acesteia informaţiile pe care le deţine", potrivit poliţiştilor. În ceea ce priveşte unităţile de învăţământ, după cinci ani de mediatizare excesivă a incidentelor în şcoli, în anumite unităţi de învăţământ violenţele devin repetitive. "Absenteismul şcolar este ridicat, pe când părinţii, prea ocupaţi cu asigurarea traiului de mâine, ajung pe locul unu într-un top european al necunoaşterii propriilor lor copii", susţin specialiştii care au participat la elaborarea strategiei. România nu are strategie de prevenire a criminalităţii Deşi 17 state europene implementează strategii de prevenire a criminalităţii, România nu are în prezent o astfel de strategie. "În timp ce alte state europene alocă între 0,5 şi 4 euro/locuitor/an, pentru activitatea de prevenire, în România activitatea de prevenire a criminalităţii se desfăşoară cu buget zero", mai scrie în document. Factorii care favorizează producerea incidentelor violente cu implicarea minorilor, sunt:

• psihologici, absenteism şcolar, discriminare (de gen, socială, etnică), probleme de sănătate
• tipul familiei (organizată, dezorganizată, monoparentală, conflictuală), modul de educaţie (slabeducogenă sau neglijare, relaţii slabe cu şcoala şi cadrele didactice), părinţi absenţi ca urmare a lucrului în străinătate sau ca urmare a executării unor pedepse privative de libertate
• atitudine proactivă a cadrelor didactice, organizarea serviciului de permanenţă pe unitatea de învăţământ, dificultăţi de comunicare profesori-elevi, lipsa permanenţei psihologilor în şcoli, deficienţe ale sistemului de pază
• anturaj, mediatizare excesivă a modelelor negative
• împărţirea responsabilităţilor între instituţii ("comoditate socială"), care face ca intervenţia preventivă să pară dezorganizată şi fără eficacitate
• Copiii percep această "dezorganizare" ca pe o permisiune, şi îşi încearcă limitele. În cazul în care sancţiunea întârzie să apară, ei practică "antrenamentul în violenţă", recurgând la metode din ce în ce mai violente