Preşedintele Egiptului, Hosni Mubarak, a părăsit funcţia după 30 de ani petrecuţi în fruntea ţării, la presiunea milioanelor de protestatari care au ieşit în ultimele săptămâni pe străzi pentru a cere înlăturarea regimului. Regimul de la Cairo nu a căzut însă odată cu preşedintele. Înalţii oficiali militari se află acum la putere şi vor avea rolul crucial de a superviza tranziţia către o guvernare democratică.

Rolul armatei a fost unul vital de la începutul protestelor, iar înalţii oficiali militari au acţionat cu abilitate. Ei au protejat regimul şi în acelaşi timp au primit aprecieri de la preşedintele SUA, Barack Obama, pentru reţinerea de care au dat dovadă.

Pe stradă, militarii au dat semne că fraternizează cu demonstranţii. Ei au evitat însă să intervină decisiv în momentele în care bătăuşii sponsorizaţi de putere i-au atacat  pe protestatarii anti-guvernamentali, în încercarea de a sparge demonstraţiile.

Nu ar fi avut de ce să intervină - armata avea toate motivele să îşi dorească menţinerea stării de fapt, care îi oferea putere şi resurse financiare însemnate.

Cine conduce ţara?

Consiliul superior al forţelor armate, căruia i-a fost transferată puterea efectivă, este condus de mareşalul Mohammed Tantaoui, ministrul Apărării, funcţie pe care le ocupă din 1991, notează BBC News.

Este o confirmare a controlului militar asupra ţării, consfinţit încă din 1952, momentul în care Gamal Abdel Nasser - viitorul preşedinte - şi colegii săi ofiţeri au înlăturat monarhia.

Armata a dat asigurări că va veghea la implementarea reformelor constituţionale care să culmineze cu alegeri prezidenţiale libere şi democratice.

Potrivit Constituţiei egiptene, în cazul în care şeful statului îşi dă demisia, interimatul este asigurat de preşedintele Adunării Poporului, camera inferioară a legislativului egiptean. De asemenea, autorităţile trebuie să organieze alegeri prezidenţiale în termen de 60 de zile din momentul eliberării postului. Pudelul preşedintelui

Omul-cheie al momentului, Mohammed Tantaoui, este un simbol viu al forţelor reacţionare care s-au menţinut în inima puterii, scrie BBC. Potrivit telegramelor diplomatice americane dezvăluite de WikiLeaks, el s-a opus ferm, în trecut, reformelor politice şi economice, despre care crede că ar eroda puterea guvernului.

Ofiţerii tineri, de rang inferior, l-au botezat "pudelul lui Mubarak". Oficialii americani citaţi de New York Times spun însă că Tantaoui este un politician experimentat, care a jucat un rol important în îndepărtarea pe căi paşnice a preşedintelui, în momentul în care a devenit clar că acesta din urmă este slăbit şi izolat.

Comentatorii internaţionali se tem că armata ar putea prefera să menţină actualul regim la putere, cu câteva concesii minore acordate opoziţiei. Un astfel de scenariu negativ ar presupune, cel mai probabil, că protestatarii antiguvernamentali vor relua demonstraţiile.

Administraţia de la Washington, care a furnizat miliarde de euro anual forţelor armate egiptene, i-a îndemnat pe militari să asculte solicitările protestatarilor. Armata egipteană trebuie să asigure o tranziţie "credibilă în ochii poporului egiptean", a declarat ieri preşedintele Statelor Unite, Barack Obama. Rămâne de văzut cât de puternică va fi presiunea SUA în acest sens. Probleme economice

În cazul scenariului pozitiv, în care un guvern civil stabil, ales democratic, la care participă forţele democratice ale ţării, ar conduce ţara, principala provocare va fi cea economică.

Conform băncii franceze Crédit Agricole, economia Egiptului a pierdut zilnic, în timpul protestelor, 310 milioane de dolari. Costul total al celor 18 zile de demonstraţii nu a fost calculat încă. Economia egipteană se afla deja într-o situaţie proastă - sărăcia, şomajul şi preţurile mari la hrană fiind printre motivele care i-au scos pe egipteni în stradă. Ministrul finanţelor din actualul guvern a anunţat că autorităţile ar putea pregăti un pachet financiar de stimulare a economiei, care ar avea rolul de crea noi locuri de muncă. Rata şomajului este de 9%, această cifră se triplează însă când vine vorba despre şomajul în rândul tinerilor. Un pachet financiar ar pune totuşi presiune asupra finanţelor egiptene. Economia ar urma să crească anul acesta cu 4%, potrivit estimărilor, deficitul bugetar atinge însă şi el 9% din PIB şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră.

O opoziţie fracturată

Multe întrebări rămân încă în privinţa opoziţiei. Una dintre problemele opoziţiei este aceea că nu are un lider. Solicitările pentru schimbarea regimului au fost susţinute de un conglomerat de grupări care vor fi nevoite acum să lucreze împreună.

Fostul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, Mohammed ElBaradei, s-a evidenţiat ca unul dintre liderii revoltei, dar el nu este acceptat în egală măsură de toţi membrii opoziţiei, unii dintre ei reproşându-i faptul că a lipsit prea mult din Egipt.

Comentatorii internaţionali se întreabă care va fi rolul exact pe care îl va juca Frăţia Musulmană, cea mai puternică grupare de opoziţie, care a fost ţinta aparatului represiv al lui Mubarak în ultimele decenii. Gruparea se întoarce în politică pentru prima oară în ultimii 60 de ani.

De viitorul guvern va depinde şi echilibrul de forţe din Orientul Mijlociu. Cancelarul german Angela Merkel a reacţionat deja solicitând viitoarelor guverne egiptene să "menţină pacea în Orientul Mijlociu şi să respecte tratatele încheiate cu Israelul". Deocamdată, o asigurare în acest sens a venit chiar de autoritatea militară.