Decizia din 5 mai 2020 a Curții Constituționale a Germaniei reprezintă o grea lovitură pentru UE, și așa greu lovită de Brexit, pandemie și dezbinările mai vechi.
Decizia Curții Constituționale germane reprezintă sfârșitul Zonei Euro, așa cum afirmă unii, sau reprezintă germanizarea UE?
Opțiunile posibile sunt asemenea cvadraturii cercului.
Opțiunea 1: Germania reușește, prin puterea ukazurilor, să „regermanizeze” euro, Dar acest lucru va scoate în afară țările din Sud, care au suferit enorm de pe urma existenței „euro-mărcii” și care nu mai sunt în măsură să suporte acest regim.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cred că mai ales Italia, țară greu îndatorată și a cărei producție industrială a căzut cu 19% în mai puțin de 20 de ani (2000-2018). Euroscepticismul italian a ajuns la cote record, italienii au avut adesea sentimentul că au fost abandonați de Europa, iar ratele dobânzii datoriei sale au sărit în aer imediat după decizia de la Karlsruhe.
Opțiunea 2: Conducătorii germani decid că Germania trebuie să accepte să renunțe la ceea ce este în prezent, Aceasta este opțiunea aripii centriste a dreptei germane, opțiunea Merkel. Cancelara a spus recent că trebuie mers către o Zonă Euro mai integrată, ceea ce contravine decizie judecătorilor de la Karlsruhe.
Dar în acest caz opiniile se vor rigidiza, și o dreaptă mai conservatoare, mai ordoliberală va câștiga putere. O dreaptă care fără îndoială în forul ei interior crede că Germania a făcut dovada superiorității modelului său economic, că și-a dovedit superioritatea în criza sanitară și că, la urma urmei, nu are mare nevoie de Europa.
Întrebarea pe care mi-o pun este care dintre ele – Germania sau Italia – va pune capăt Zonei Euro. Poate amândouă, prima neștiind ce dorește și exercitând asupra Europei o conducere din ce în ce mai exclusivă, sfârșind prin a o da afară pe cea de-a doua.
Recomandările noastre
