În contextul riscurilor emoționale generate pe fondul pandemiei de coronavirus, psihologii au remarcat amplificarea unei înstrăinări afective în relația părinte-copil.
Potrivit sociologului și psihologului Ana Bulai, unul dintre factorii importanți ce generează nașterea unei anxietăți și a unei rupturi între generații este și expunerea la violența și la șantajele din mediul online, care contribuie la afectarea emoțională a minorului.
“Noi, generația de peste 40 de ani, am trăit într-o societate în care Radiodifuziunea Româna, ca principal diseminator de informație, dar și presa aveau instituție de filtrare a informației. Nu puteai să înjuri, nu puteai să expui corpuri, nu puteai să expui acte de violență - mai ales împotriva copiilor.
Uitați-vă ce se întâmplă acum online, cu identitățile acestea greu de controlat, în care copiii nu doar că văd pornografie la aproape fiecare deschidere de browser, de pagină de YouTube, dar văd și aud foarte multă violență, manifestări a bullying-ului, șantaj cu imagini de natură intimă, provocări de natură intimă, modificări de fotografie și șantaj cu astfel de modificări - tot felul de răutăți care nefiind aduse în spațiul public, victimele le internalizează, le somatizează și te trezești că nu doarme copilul noaptea sau că plânge din nimic și nu știi ce a cauzat această stare de depresie.
Avem în spectrul acesta al gestionării afective din ce în ce mai mulți copii în înstrăinare, însingurare, tristețe, până la depresie, dar și în extrema opusă, în care vorbim despre hiperactivism, agresivitate, violență.
La părinți remarcăm o zonă de anxietate, generată de neputință și incapacitatea de a comunica și de a-și gestiona familia. Nu de puține ori în această perioadă am auzit L-am pierdut, am pierdut-o din mână - ce mă fac?”, a reliefat psihologul.
O scanare a societății viitorului
Cum va arăta societatea viitorului? Sociologul Ana Bulai subliniază că nu se va mai reveni la normalitatea anului 2019, ci va exista un fenomen de acomodare. Cu toate acestea, șocul tehnologic va avea un cuvânt greu de spus și va provoca un mare deficit de adaptare.
“Sigur că, probabil în timp - pentru că nu mă aștept ca lucrurile să revină la situația dinainte, este imposibil și nu s-a întâmplat niciodată în istorie - o să existe un fenomen de acomodare. Însă până atunci, ceea ce sociologic se numește șocul tehnologic (este un șoc generat de acest Covid și prin utilizarea masivă a internetului) își va spune cuvântul într-un mare deficit de adaptare.
În spațiul universitar, faptul că, pe măsură ce înaintăm în această predare online, din ce în ce mai puțini studenți vor să-și arate fața înseamnă un refuz de a participa la o viață de tip social pe care, de altminteri, ei nici nu o înțeleg.
Un copil care a intrat în anul I la facultate, în octombrie 2019, a avut doar un semestru în care și-a cunoscut colegii și peste un an va termina facultatea, iar jumătate din ea nu a interacționat decât cu propria familie la el acasă. Ce fel de viață universitară este aceasta? Pentru el nu înseamnă nimic și atunci tot efortul pe care l-a făcut și visurile pe care și le-a făcut pentru această etapă a vieții lui se prăbușesc în fiecare zi, iar lucrul acesta nu-l face decât să se însingureze, să se înstrăineze”, a explicat Ana Bulai.
Potrivit sociologului, analiștii se așteaptă la înregistrarea unui abandon școlar și universitar masiv. Pe de altă parte, se preconizează un număr mare de cereri de pensionare din partea cadrelor didactice, din cauza lipsei de abilități în sfera digitală. Profesorii au parte de provocări din mai multe puncte de vedere în ceea ce privește noua modalitate de susținere a cursurilor.
“Ne așteptăm la abandon universitar, la oameni care nu vor mai veni să-și dea examenele. Ne așteptăm, de asemenea, și la un abandon școlar masiv, care se suprapune peste precaritatea cursurilor din această perioadă.
Ne așteptăm și la cereri masive de pensionare din partea cadrelor didactice, în cazul multora dintre ele pe fondul acestui analfabetism tehnologic. Au resimțit acest an ca un stres major. Este destul de dificil pentru un profesor să nu poată să aibă, dacă vreți, această conexiune cu clasă. Să stai să te rogi de ei să deschidă camera, să-i rogi să-ți răspundă - ai sentimentul că tragi la o căruță la care 30 de copii pun frână, fiecare cum poate.
Cumva, îi înțelegi. Este complet nenatural ca un om să stea pe scaun șase ore. Era nenatural și la școală, dar măcar 10 minute în pauză își făceau de cap. Acum stau la birou, în pat, ore în șir cu ochii într-un ecran. Ar putea fi la fel de bine - vorba unui coleg de-al meu - și pe Marte și în alte galaxii.
Poate că ne pregătim pentru o societate a viitorului, cred că așa va arăta această societate a viitorului, dar totuși ar trebui să găsim metode de stimulare și afectivă. Nu mai zic de metode de stimulare fizică, această structură a noastră biologică ar trebui să aibă și ea parte de provocări”, este de părere Ana Bulai.
La ce riscuri vor fi expuși copiii din punct de vedere psihic și emoțional în cazul reîntoarcerii accelerate la școală
Reîntoarcerea fizică în unitățile de învățământ în același sistem ca cel de dinaintea pandemiei reprezintă o utopie, potrivit Anei Bulai. Singura soluție viabilă ar fi adoptarea unui sistem hibrid a învățământului, cel puțin pentru început. În caz contrar, dacă se vor exercita presiuni și dacă se va presta o întoarcere nefirească sau nefiresc de repede la perioada anterioară, reculul riscă să fie uriaș.
“Primul copil care va păți ceva în spațiul școlar sau imediat după spațiul școlar - ceva tragic, Doamne ferește - va fi portdrapel pentru un refuz al instituțiilor școlare la nivel societal, nu neapărat comunitar sau al familiei. Nu vrem să se întâmple așa ceva sub nicio formă și atunci ar trebui să lăsăm societatea să își revină în ritmul ei, nu în ritmul în care doresc autoritățile publice”, este de părere sociologul Ana Bulai.
“Nu vom scăpa de acest virus și dacă vom scăpa de el, va fi virusul gripal care vine periodic, după el va veni un virus hepatic sau oricare altul. Tema aceasta va rămâne la nivelul generației Covid-ului (cum suntem noi generația Revoluției) în mentalul social.
(...) Eu nu cred că ne vom întoarce din nou în clasele cu 30 de copii, cu profesorul care predă cu burete și cretă pe o tablă neagră în fața clasei. Deja se simte gustul informaticii în toată societatea tânără și învățământul va trebui să se adapteze acestui nou context.
Dacă se revine la ce a fost anterior, ce vor face? Vor lua tabletele celor care le-au primit, nu le vor mai da tablete următorilor copii care intră la anul în clasa I sau în școală și sunt în situație de periferitate doar pentru că nu mai este epidemie?
Nu putem face lucrul acesta, fiindcă nemulțumirile care se vor crea vor fi mai păguboase pentru societate decât avantajele pe care le-am avea procedând altfel”, a subliniat Ana Bulai.
Impactul emoțional al informațiilor promovate excesiv în media asupra copiilor
Unii experţi avertizează, potrivit studiului CDC, că sistemul de învățământ fizic nu ar face bine sănătăţii mentale a tuturor copiilor şi subliniază că unii minori agresaţi la şcoală sau care s-au simţit mai liberi în a se exprima online şi nu fizic, nu doresc neapărat să se întoarcă în clase.
Nici România nu face excepție de la regulă, potrivit Anei Bulai, însă pe fondul pandemiei de coronavirus se mai pune problema dezvoltării unei traume a copiilor din cauza fricii de a-și infecta membrii familiei cu coronavirus.
“Violența online între copii este mai puțin vătămătoare decât violența fizică, iar lipsurile nu se văd online, nu se simt la fel de puternic. Nu suferi de foame, să zic așa, când vezi că cel din fața ta nu are același pachețel, dar avem clar un refuz de întoarcere la școală semnificativ în societate.
De asemenea, copiii au fost deviați în această perioadă. Să nu uităm că la vârsta lor, ideea că cineva din familie s-ar putea îmbolnăvi sau ar putea muri din cauză că un copil vine cu virusul de la școală, idee destul de excesiv exprimată în media, nu poate să treacă fără traume.
Totuși, frica majoră a copilului până la vârsta de 14 ani, indiferent că o exprimă sau nu, este frica de singurătate, frica de a-și pierde părinții, bunicii, aparținătorii, tutorii, ceea ce este firesc.
Asocierea acestei frici cu școala nu a făcut bine și nu aduce niciun plus efortului de reîntoarcere a copiilor la școală. Nu doar frica de a-și reîntâlni colegii abuzivi, însă și teamă de a nu-și proteja familia influențează reacția copiilor față de acest subiect”, a explicat psihologul Ana Bulai.
Copiii vor îmbrățișa o altfel de realitate
Unele dintre beneficiile percepute de către o parte dintre copii la începutul pandemiei, potrivit experților, se referă la căpătarea unei mai mari independenţe şi dobândirea unor competenţe mai bune în ceea ce privește abilitatea de planificare și soluționare a unor diverse probleme. Acestea ar putea fi încă valabile, potrivit studiului publicat de CDC.
Soluția pentru atenuarea efectelor crizei generate de coronavirus în ceea ce privește educația copiilor a fost reprezentată de digitalizare. Acesta a fost răspunsul contemporaneității pentru distanțarea socială, care să rezolve majoritatea problemelor, fără un contact uman direct. Potrivit sociologului Ana Bulai, generațiile actualilor copii de vârstă școlară vor fi nevoiți să își găsească drumul într-o altfel de realitate decât cea de până acum.
“Am multă încredere în forța acestor copii de a-și găsi drumul, nu neapărat de a-și reveni. Ei sunt o generație de copii - mă refer la copiii de vârstă școlară - puternici, cred că au inteligența necesară de a se raporta la această perioadă ca la una extraordinară din viața lor, din care au ceva de învățat.
În primul rând, vor trebui să înțeleagă că viața nu este confortabilă sau predictibilă, așa cum au crezut ei, ci se poate întâmpla peste noapte să se schimbe la 180 de grade, ceea ce înseamnă foarte mult. Generația părinților noștri a fost una cu un grad de confort psihologic uriaș. Pe vremea comunismului, terminau o școală și știau care le este locul de muncă de unde se vor pensiona, care sunt concediile, puteau să și le planifice pentru următorii cinci ani. Odată cu Revoluția, generația noastră a trăit momente de schimbare pe care le-a valorificat cum a putut.
Momentul Covid cred că îl putem compara, pentru societatea românească și pentru acești copii, cu ceea ce a însemnat Revoluția în sistemul economic și social, educațional și de gestiune a muncii, a activității, a cotidianului. Această pandemie este un element de cotitură pe care îl vor valorifica pozitiv, bănuiesc, cei mai mulți dintre copii.
Sigur că vor fi și copii care se vor pierde, sigur vor fi și copii care vor resimți traumele și singurătățile în mod acut, dar cred că-și vor găsi propriul drum. Nu atât de comunitari precum am fost noi sau poate dimpotrivă, mult mai comunitari și cu o dorință mai mare de a ieși în stradă decât am avut noi. Poate mai interesați de probleme macrosociale sau dimpotrivă, de propria familie.
Nu aș putea să spun în ce direcție vor merge, însă este evident că vor avea un alt management al timpului, inclusiv al timpului liber și ceea ce înțeleg prin timp liber și prin orele de zi și orele de noapte, un altfel de management al banilor, al resurselor și al felului în care vor câștiga bani. Va fi generația care va utiliza internetul ca al doilea, al treilea, al patrulea loc de muncă și identitățile ca posibilități de a produce venituri - probabil că vor lua bani și pe pseudonime, nu doar pe numele lor real. Probabil vor găsi modalități de a atrage atenția cu totul și cu totul inedite. Noi știm doar să folosim cuvinte de atenționare, Breaking News, etc; ei probabil vor folosi alte mijloace: imagini, mecanisme subliminale, alte tipuri de contrast.
Este clar că acea distanță între generații se va accentua și sigur că vor găsi în lumea virtuală o realitate a cărei direcție este foarte greu de anticipat acum. Dacă e bună sau rea - asta se va ști mult mai târziu, când societatea te maturizează suficient încât să valorizezi deosebirile.
Momentan, privim la ei cu uimire și ne rugăm să ne putem adapta și noi la timp. Cert este că lumea se schimbă mai repede decât ne imaginam, iar adulții au mai multe riscuri decât copiii lor. Punând în balanță drama unui copil care nu știe să folosească o platformă educațională cu drama unui vârstnic peste 85 de ani, care nu-și poate scoate banii de pe card fiindcă nu mai știe PIN-ul sau nu știe să-și citească SMS-urile de pe telefon, aș putea spune că drama copilului este mult mai mică. Ambele comportamente pot fi identice, însă copiii au un viitor să se adapteze. Noi, care îmbătrânim, ne adaptăm din ce în ce mai greu odată cu vârsta”, a conchis psihologul Ana Bulai.