Cel mai fierbinte subiect de discuţie al ultimelor zile a fost procedura de verificare a rezerviştilor, declanşată de Armata Română.
Articolele de pe evz.ro pe această temă au adunat sute de mii de vizualizări şi mii de comentarii, care descriu o scârbă uriaşă, canalizată într-o direcţie periculoasă pentru viitorul tuturor. Discuţiile s-au iscat după ce Armata a publicat noul model de certificat medical necesar tinerilor luaţi în evidenţă şi după declanşarea unor proceduri de verificare a rezerviştilor. Preşedintele Traian Băsescu a specificat că verificarea face parte dintr-o procedură standard NATO.
În contextul conflictului din Ucraina a apărut o reacţie firească a publicului: temerea că aceste proceduri au legătură cu o viitoare situaţie mai gravă, în care România se va implica într-un conflict militar. O situaţie extremă care să impună mobilizarea rezerviştilor, încorporarea tinerilor recrutaţi sau noi recrutări ale celor care nu sunt luaţi în evidenţele Armatei. Peste 150.000 de cititori au accesat dezbaterea organizată weekendul trecut de evz.ro pe această temă. S-au adunat în două zile peste 1.600 de comentarii care descriu o tendinţă generală gravă. Nu este vorba de faptul că majoritatea nu prea cunoaşte diferenţele între proceduri ca recrutarea, încorporarea sau mobilizarea. Este ceva mult mai grav, cu potenţial distrugător uriaş pentru viitorul nostru.
Un fenomen vizibil şi în alte situaţii de cumpănă pentru România. Declarându-se scârbiţi de diverşi politicieni care au jucat sau joacă un rol important în exercitarea puterii, mii de cititori evz.ro au dezvoltat convingerea că, în situaţia extremă a unui conflict militar, nu au niciun motiv să îmbrace haina militară pentru a apăra ţara. Cred că nu mai au ce apăra.
Ne puteți urmări și pe Google News
Citind printre rândurile comentariilor lor simţi sentimentul de înstrăinare pe care îl au cei mai mulţi români în propria ţară. E ca un strigăt de disperare al unor oameni care trăiesc cu convingerea că nu le mai aparţine această ţară. Ei cred că au ajuns străini într-o patrie a hoţilor şi politicienilor corupţi. România nu mai este ţara lor, la fel cum nu-i mai reprezintă sub nicio formă clasa politică prea coruptă, care i-a adus în starea asta.
Motivele care provoacă această scârbă sunt incontestabile şi argumentele celor care au acest sentiment sunt pertinente. Totuşi, este firesc să punem semnul egal între ţara căreia îi aparţinem şi nişte politicieni vremelnici care ne dau zilnic măsura propriei ticăloşii şi incompetenţe? Cei care au murit în închisorile comunismului stalinist au pus semnul egal între comunişti şi ţara lor? Eu cred că nişte politicieni incompetenţi sau corupţi nu sunt egali cu ţara căreia îi aparţinem, chiar dacă acum o controlează şi că scârba pe care ei ne-o provoacă nu poate justifica renunţarea la valori importante. Nu poţi să spui că renunţi să-ţi aperi ţara din lehamite față de politicienii momentului.
E o atitudine explicabilă, dar greşită, care provoacă deja multe pagube concrete. Aceeaşi scârbă care a generat miile de comentarii din dezbaterea evz.ro despre încorporare produce de ani de zile un efect foarte nociv: pierderea încrederii în democraţie. Paradoxal este că cei care profită cel mai mult de pe urma abandonului civic sunt chiar cei care l-au determinat. Cu cât e mai mare absenteismul, cu atât creşte influenţa electoratului lor captiv în calculul final al procentelor electorale. Avem toate motivele să ne fie lehamite din cauza hoţiei şi a prostiei celor care controlează statul, dar greşim dacă ne lăsăm duşi de greaţă în zona abandonului total, ne dizolvăm ţara dacă facem asta.
Recomandările noastre
