Florian Bichir: "Traim intr-o tara trista, prea trista, sfasiata intre supravietuire si deznadejde."
Nevoile au zdrobit veselia din sufletele romanilor. Ceea ce spunea un turist englez in secolul al XIX-lea, ca Romania este „o tara trista, plina de umor”, e si azi de actualitate.
Doar ca este vorba despre umor negru, despre veselia macabra a unor muribunzi, care mimeaza hazul, cu speranta ca acesta le va insenina ultimele clipe. Inecata in butoiul cu tristete, Romania nu cred ca poate fi salvata nici chiar prin ras, ca terapie. Ar parea ridicol si de un absurd kafkian. Am repeta povestea clovnului care trebuie sa zambeasca desi si-a ingropat familia.
Tot timpul m-a enervat stereotipul - „romanii sunt veseli, semanam cu italienii, avem sange latin, iute”, de parca ne curge buna dispozitia-n vene. S-ar zica ca Dumnezeu a aruncat aici, pe aceste meleaguri, un neam de zambareti.
Dimpotriva, cred ca sufleteste apartinem mai mult Orientului, decat latinitatii. Ca suntem tributari ispitei slave despre care vorbea Mircea Vulcanescu, care indeamna la lasarea in voie, moliciune, extaz, mladiere, delicatete, dar care ascunde, de fapt, mult pesimism. Veselia noastra aduce tot a duh rasaritean.
Oricat s-ar supara unii, dupa cateva pahare, romanul seamana mai mult a rus, se lasa in voia destinului, increzator in pronia divina, si aduce prea putin a italian sau francez.
Tristetea romaneasca a fost amplificata de comunismul nenorocit, de culoarea aceea omniprezenta, de acel gri sobolan, apasator, care ne patrunsese pana in suflete, in oase, ca un reumatism.
Ieri, colegii de la „Romania libera” au publicat un studiu realizat de Centrul de Analiza Strategica al guvernului Frantei din reiese ca numai 9% dintre romani si 8% dintre bulgari se declara foarte fericiti. Practic, alaturi de bulgari suntem oamenii cei mai nefericiti din Europa, daca tinem cont ca media europeana este de 26%.
Printre cauzele pesimismului romanilor si bulgarilor se numara, in primul rand, saracia. Evident, acest prag al saraciei este altfel calculat in estul si in vestul Europei. Astfel, daca in Romania pragul saraciei este stabilit la 61 de euro pe luna, in Franta el este de 797, iar in Luxemburg - 1.424 euro pe luna.
Romania este, de asemenea, tara care consacra cea mai mica parte din produsul intern brut invatamantului: numai 3,29%, cand media europeana este de 5,09%. Suntem penultimii si in clasamentul realizat in functie de nivelul delincventei denuntate la politie.
Calculele facute de francezi confirma astfel teoria lui Mihail Manoilescu, care sustinea ca ideea romanului despre avere si venit este epicuriana; ca scopul romanului este consumul, cu toate bucuriile lui, si ca nazuinta acestuia spre lux si confort este irezistibila. Da, romanii sunt nefericiti pentru ca sunt saraci, amarati.
De altfel, studiul demonstreaza ca Romania se situeaza printre tarile in care oamenii lucreaza cel mai mult si in care se iese cel mai tarziu la pensie: varsta pensiei este de 63 de ani in Romania, fata de 58,5 in Slovenia. Si, atunci, care ar fi motivele de bucurie: daca muncesti pana iti ies ochii din cap si tot un parlit esti?
Cine pune pariu ca mare parte dintre cei 9a care s-au declarat fericiti sunt politicieni, oameni de afaceri ori escroci?