Mi-am permis săptămâna trecută, din acelaşi colţ de pagină, să fac o propunere. Ca Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române să i să spună „Sanctitatea Sa” şi nu „Prea Fericite”. Asta mai ales că anul acesta se împlinesc 125 de ani de autocefalie şi 85 de ani de patriarhat.

Unii au primit această propunere de titulatură cu mare bucurie, alţii au privit-o mai sceptic. Înalt Prea Sfinţitul Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a fost încântat. Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, perfect de acord: „E corect, dragă frate, doar eu la întronizarea mea i-am spus Sanctitatea Voastră”. Şi alţii, precum PS Ioachim, PS Corneliu, au îmbrăţişat ideea.

Alte voci din Biserică n-au fost la fel de încântate. Unele pentru că nu-l au la inimă pe actualul întâistătător – şi n-au înţeles că aici nu este vorba de o persoană, ci de instituţie în sine. Altele, pentru că s-au obişnuit cu titulatura de „Prea Fericit” şi, nestudiind, cred că sunt posesorii adevărului suprem. Şi că niciodată Patriarhul României nu a avut această titulatură!

Hai să facem recurs la istorie, pentru că aşa este normal când întâmpinăm greutăţi. Mai exact, la revista oficială „Biserica Ortodoxă Română” (BOR), pe care o aveau la îndemână şi cei care au criticat - fără să cerceteze deloc - ideea.

Iată ce telegramă găsim în BOR, buletinul oficial al Patriarhiei Române, anul LXVII, nr. 5-6, maiiunie 1949, pag. 54: „Sanctităţii Sale, Patriarhului Justinian, Bucureşti. Hristos a înviat. Primiţi sărutarea mea în numele lui Hristos cel înviat. Să fie El în mijlocul vostru prin harul Său. Moscova, 22 Aprilie 1949, + Alexei, Patriarh”. Deci cei care au vorbit de idee slavă, rusească, s-au înşelat amarnic, din moment ce Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii i se adresează Patriarhului Justinian cu „Sanctitatea Sa”!

În acelaşi an, Patriarhul Catolicos a toată Gruzia i se adresează Patriarhului Justinian cu: „Sanctitate, Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, Prea Milostiv Arhiepiscop şi Părinte al Părinţilor”. Alexei, Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, îi scria în 1952, de Paşte: „Sanctitatea Voastră, Prea Fericite şi întru Hristos iubite Vlădică” (vezi BOR, anul XLL, nr. 4-5, aprilie-mai 1952, pag. 105). Melchisedec, catolicosul Patriarh al Gruziei, i se adresează cu „Sanctitatea Voastră, Preafericite Vlădică” şi nu o dată, ci de 2-3 ori în cadrul aceluiaşi an, 1952.

Nu doar Justinian Marina (1948-1977), ci şi următorul Patriarh, Iustin Moisescu (1977-1986) a avut parte de aceeaşi titulatură. De Crăciunul din 1980, Vasken I, catolicosul tuturor armenilor, i se adresează tot cu „Sanctitate”: „Sanctităţii Sale Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. (BOR, anul XCIX, nr. 1-2, ian-feb 1981, pag. 23).

Cardinalul Konig îi spune „Sanctitatea Voastră”, iar episcopul Iosef Brinkhues I se adresează cu „Sanctitatea Voastră, Iubite frate în Hristos”. Patriarhul Etiopiei, Abba Tekle-Haimanot, foloseşte formula „Sanctităţii Sale Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. În scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale Ilie II, catolicos Patriarh a toată Gruzia, se referă la Patriarhul României tot cu adresarea „Sanctităţii Sale Iustin”.

Astfel de exemple aş putea să dau la nesfârşit. Şi ele erau la îndemâna celor care au sărit ca arşi, dar probabil le-a fost dificil să citească, să studieze. La fel de adevărat este că titulatura de „Sanctitatea Sa” ar trebui să fie folosită doar de Patriarhul Ecumenic, dar iată că ea este înrădăcinată de peste 50 de ani în Biserica noastră. Prin adresarea cu Sanctitatea Sa ne-am întoarce la tradiţie!

În afară de acest fapt, dacă ne tot lăudăm şi ne mândrim cu latinitatea ortodoxiei noastre, de ce folosim un termen împrumutat din greacă, Prea Fericite? Iar după cum am arătat mai sus, motivaţia că întâistătătorii Bisericilor apostolice poartă numele de Prea Fericit este o aberaţie!

Nimeni nu ne poate interzice ca noi, creştinii ortodocşi, să-i spunem Patriarhului nostru, chiar şi în scrisori irenice, Sanctitatea Voastră! Bulgarii o fac, sârbii şi ruşii la fel, numai noi nu! Rămâne cum am stabilit. Patriarhului trebuie să-i spunem Sanctitatea Voastră! Quod erat demonstrandum!