Între 1992 şi 1996, pe vremea când nea "Nicu" Văcăroiu se juca de-a primul-ministru cu voie de la Cotroceni, unde domnea atotputernicul Ion Iliescu, mergeam cam o dată pe lună la conferinţele de presă organizate după şedinţa de guvern.
Nu mai des, fiindcă aproape invariabil la conferinţă venea un ministru sau secretar de stat care anunţa finalizarea unei noi strategii sectoriale: minerit, metalurgie, comerţ etc. Guvernul Văcăroiu avea câte o strategie pentru orice! Atunci când a plecat de la Palatul Victoria a lăsat în urmă tone de maculatură inutilă, o economie încremenită în ceauşism, plus câteva bănci devalizate şi o situaţie financiară care a făcut ca România să treacă la un milimetru de faliment.
Mi-am amintit de acele vremuri privind la (noul?) ministru de Finanţe, Florin Georgescu. Şi pe vremea lui Văcăroiu ocupa aceeaşi poziţie, doar că pe atunci era unul din cei mai duri adversari ai FMI. Însă dincolo de prezenţa în noul cabinet a puilor crescuţi în incubatorul lui Ion Iliescu, ceea ce este şocant de dezamăgitor este programul de guvernare, unul din cele mai plictisitoare documente de acest tip pe care l-am văzut vreodată. Am crescut suficient ca să ştiu că, în general, programele de guvernare înseamnă doar nişte copaci tăiaţi inutil. Dar USL, odată ajuns la putere, uită până şi cele mai banale promisiuni, a căror aplicare nu ar fi afectat bugetul, ba dimpotrivă. Pe vremea când se aflau în opoziţie, liderii Ponta şi Antonescu propuneau o lege care să blocheze afacerile cu statul ale demnitarilor şi ale aleşilor locali, până la rudele de gradul doi. Proiectul nu numai că nu se regăseşte în programul de guvernare, dar doi miniştri desemnaţi au fost nevoiţi să se retragă înainte de audierile din parlament tocmai pentru că aveau probleme de integritate. S-a strecurat în viitorul cabinet, profitând de învălmăşeală, Mircea Diaconu, cu toate că judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au decis că se afla într-o stare de incompatibilitate atunci când se ocupa şi de conducerea Teatrului Nottara şi era şi senator. "Cine mai crede în ANI?", a fost declaraţia celui care vrea să ajungă preşedintele României, preşedintele PNL, Crin Antonescu.
Gustul sălciu al epocii Văcăroiu se simte şi în programul economic al viitorului cabinet. Adevărat, noul prim-ministru promite să îndeplinească prevederile cincinalului în patru ani şi jumătate: scrisoarea de intenţie către FMI va fi aprobată încă din prima şedinţă de guvern, după nişte negocieri pur formale. Este previzibil că noul cabinet va ridica deficitul cu 0,2-03%, pentru a putea majora capitolul cheltuieli – interesant că nu pentru salarii! – dar nu va face nici o reformă structurală. Nu există, în programul de guvernare, vreun angajament referitor la creşterea gradului de colectare a veniturilor, nu se spune nimic despre băieţii deştepţi din energie, este neclar dacă şi eventual cum se vor privatiza companiile de stat. Reducerea TVA la alimente – marea bătălie a binefăcătorului Dan Voiculescu – s-a amânat până la un anunţ ulterior.
Am mai scris: cea mai mare problemă a lui Victor Ponta este că este mort de teamă. Eşecul îl îngrozeşte. Prins între frica de faliment şi presiunile baronilor, care aşteaptă bani pentru obişnuita pomană electorală, a rămas paralizat şi a ales deja să nu facă nimic.
Recomandările noastre
