Ziua de luni, 11 aprilie, trebuie încercuită în calendar: e ziua în care a început, oficial, competiţia pentru şefia Partidului Democrat-Liberal. Dar şefie e un cuvânt impropriu.
În realitate, alesul delegaţilor la Congres, că se va numi Emil Boc, Vasile Blaga sau, de ce nu, Theodor Paleologu, îşi va asuma o responsabilitate uriaşă - aceea de a continua curajoasele reforme începute de guvernul Boc, dureroase (dar necesare), menite a scoate ţara din criză, o criză care nu a lovit doar România, a fost o criză globală, dar ţara noastră, condusă cu pricepere, deşi au fost şi greşeli (e drept), ţara noastră, deci, are mari şanse să iasă cu bine din această criză, graţie reformelor curajoase de spre care am vorbit mai sus, dureroase, aşa-i, fără de care, însă, ţara ar fi intrat în colaps, ceea ce premierul Emil Boc şi întregul lui cabinet, guvernul (care ar merita să fie scris cu G mare), vegheat de preşedintele Republicii, domnul Traian Băsescu, cel care a sprijinit mereu programul de reforme, iar uneori, când a fost cazul, a tras de mânecă, părinteşte, politicienii de la putere, instituţiile statului, atunci când a observat derapaje inerente, doar oameni suntem, aşa că, uneori, mai şi greşim.
Revenind la ziua de 11 aprilie, o zi de primăvară, în care au fost şi nori, dar a fost şi soare, cel puţin la Bucureşti. E drept, soarele s-a ascuns un pic între nori atunci când domnul preşedinte al PDL, Emil Boc, a anunţat depunerea moţiunii, de acolo "de unde a anunţat toate victoriile", adică de pe treptele sediului din Modrogan, o minunată vilă aflată în mijlocul splendidei grădini mărginite de Bulevardul Aviatorilor şi de Aleea Modrogan (şi pe-o parte, şi pe alta).
Soarele a revenit deasupra Bucureştiului după poza de grup, un grup alcătuit din oameni unul şi unul, care au găsit puţin timp în programul lor încărcat (cu toţii trudesc pentru ţară) pentru a participa la acest moment simbolic. Ar fi fost o lumină orbitoare dacă soarele ar fi scânteiat pe cer, întrucât de jos, de pe pământ, din mijlocul grădinii pomenite mai sus, răzbătea lumina de la capătul tunelului, dacă putem numi aşa criza din care vom ieşi în curând, mai precis în data de 13 mai, pe la 10.00 dimineaţa, dar atunci vom ieşi din recesiune, cu criza problema e mai complicată.
Ne puteți urmări și pe Google News
Moţiunea domnului Boc, "România dreaptă, România puternică", care va deveni programul politic al partidului, are 47 de pagini utile (fără coperta portocalie şi fără paginile cu semnături - tabelul se opreşte la poziţia 150, unde apare nu mele deputatului Zătreanu Dan Radu; puteau fi mai multe, însă navea sens, ceea ce trebuia demonstrat s-a demonstrat).
"Aşa cum spune imnul nostru, noi n-am avut noroc. Noi am avut de fiecare dată răspunderi", a adăugat premierul, pardon, Premierul, subliniind iar băr bă ţia (de stat); el nu caută lauri, ci îşi asumă responsabilităţi. "Toate reformele pe care le-am iniţiat împreună cu PDL urmăresc dreptatea şi România dreaptă", a explicat de ce moţiunea lui se numeşte aşa cum se numeşte.
A nu se confunda cu moţiunea domnului Vasile Blaga, "O Românie dreaptă, o Românie europeană", 53 de pagini utile (fără copertă şi fără paginile cu semnături). În pieptul oricărui luptător adevărat, oricât de dur ar fi el în confruntările cu adversarii politici, stă o inimă, pardon, o Inimă. E şi cazul domnului Blaga, un competitor meritoriu al domnului Boc, un adevărat coleg, care, după cum mărturisea ieri, candidează pentru că munceşte de 20 de ani în acest partid.
"Îl iubesc ca pe propria mea familie", a spus Blaga, domnul Blaga, cu vocea gâtuită, discret, de emoţie. PDL "va milita pentru optimizarea dimensiunii cabinetului", a adăugat scurt, la obiect, pomenind nevoia de schimbare, chiar dacă, se ştie, n-ai ce schimba la un mecanism perfect sau, mă rog, bine uns.
Cum PDL e un organism viu şi cum numărul trei înseamnă o mai mare stabilitate (şi, zic unii, ajută numărul unu să înfrângă mai uşor numărul doi), a fost bine-venită moţiunea ("Privind înspre viitor", 9 pagini utile) a impetuosului Theodor Paleologu, care s-a înscris în cursă fumând pipă, boem, cult, aparte, mânat de prin cipiul olimpismului (partea în care participarea e mai importantă decât câştigarea cursei) şi pentru a destinde atmosfera, care oricum era destul de destinsă, să nu fim răi, până şi duşmanii (din păcate, mai sunt şi d-ăştia) îşi vor da seama, în final, că guvernul Boc, premierul, preşedintele, partidul, cu toţii şi-au asumat un rol greu, adecvat caracterelor puternice, într-un moment dificil pentru ţară, au impus reforme dure, care vor scoate România din criză şi vor duce ţara la creştere economică, ceea ce "românii vor resimţi în propriile buzunare".
Iar apoi, desigur, toată lumea va aplauda, pentru că "face parte din spiritul nostru de fair-play".
Recomandările noastre
