EDITORIALUL EVZ: Ce a pierdut Crin Antonescu

EDITORIALUL EVZ: Ce a pierdut Crin Antonescu

Omul politic Crin Antonescu face un calcul greşit atunci când forţează PNL să-şi pună iscălitura pe un document pe care scrie Alianţa de Centru Dreapta PNL-PC.

E greu să pui lucrurile cap la cap astfel încât în final, după ce ai adunat plusurile şi minusurile, să obţii un rezultat pozitiv. Răspunsul nu stă nici în banii lui Voiculescu, nici în marile caractere şi competenţe din zestrea "conservatorilor" şi nici chiar în teoria conform căreia celor de la UDMR trebuie să le prezinţi o alternativă înregistrată la tribunal, ca să ştie pe ce se bazează dacă, la o adică, sar din barca pedeleuneperistă. Dar UDMR are deja legea educaţiei la ghiozdan. Prin urmare, iluzoriul folos trebuie căutat fix acolo unde te duce prima oară gândul.

Dar mai întâi să vă povestesc o întâmplare (pomenită aici în urmă cu două-trei săptămâni). Un grup de jurnalişti liceeni, care publică reviste on-line prin diferite oraşe din ţară, a făcut o scurtă vizită de documentare în redacţia EVZ. Oricât de interesaţi au fost (la momentul întrebărilor) de bucătăria internă a redacţiei, atunci când au intrat în "hală" au fost atra şi, cum atrage becul aprins fluturii, de studioul TV de unde se transmit emisiunile "Evenimentele zilei" şi "2+1".

Cam aşa (destul de copilărească) mi se pare şi încrederea pe care o are Crin Antonescu în forţa electorală a unei televiziuni (din cele 5-6 care contează). Acesta este primul răspuns care îţi vine în minte atunci când te întrebi la ce i-o folosi prezidenţiabilului liberal (şi PNL-ului) să facă o alianţă cu un partid care nu există, dar care s-a tot aciuat prin parlament. Totuşi, oricât de simpatici sau enervanţi ar fi Mihai Gâdea, Victor Ciutacu sau Mircea Badea, alegerile nu se mai câştigă având o televiziune (iar Antenele nu sunt tocmai nişte mostre de credibilitate). Era esenţial să ai o televiziune atunci când exista doar una. Da, a fost importantă schimbarea de macaz a Pro TV în anul 1996, dar atunci peisajul TV era alcătuit dintr-o Televiziune Română obosită, o Antenă 1 doar cu un dram mai necenuşie şi un Pro TV săltăreţ (Tele7 nu se pune).

Ne puteți urmări și pe Google News

Ocuparea Antenelor poate avea noimă doar în cazul în care Crin Antonescu socoate că pesediştii care se înfiinţează regulat în faţa televizoarelor fixate pe Antena 3 dispuşi să-l voteze pe el sunt mai mulţi decât liberalii scârbiţi care îşi vor găsi altceva de făcut în ziua votului decât să se joace de-a răul cel mai mic. Nu ştiu câţi sunt aceştia, presupun că Antonescu are o oarecare evidenţă, dar rămân la părerea că greşeşte mizând pe faptul că lehamitea lor va trece odată cu apropierea de alegeri şi că ei vor vota totuşi (cu multă lămâie) o construcţie din care face parte Dan Voiculescu. Un observator paranoic al realităţilor politice din România ar putea spune, azi, că toată lumea (în special adversarii lui) lucrează pentru Traian Băsescu. Au fost deja prea multe situaţii în care Băsescu părea să fie pierdut şi s-au întâmplat lucruri inexplicabile care l-au salvat. Punându-l pe Dan Voiculescu pe stindard (şi încurajând spumele de la gura bietului Corneliu Vadim Tudor), Alianţa anti-Băsescu se autosabotează. Nu Băsescu este cel mai urât dintre pământenii cu "sânge de roman" şi nu ura este resortul care poate duce la schimbare.

Una peste alta, consider că alianţa cu Dan Voiculescu reprezintă un calcul profund eronat al liderului liberal, iar urmările vor fi neplăcute pentru PNL. Partidului liberalilor chiar îi mergea bine, urca, pe fondul dezastrului în care se află PDL şi pe cel al luptelor interne din interiorul PSD. Crin Antonescu să nu-şi facă iluzii: dacă până acum Traian Băsescu nu prea avea de unde să-l apuce, acum nu va ezita să-l atace, obsesiv, pe subiectul Dan Voiculescu-Felix. Da, Băsescu însuşi se făcea frate cu "soluţia imorală" în urmă cu şase ani şi tot el se înfrăţea în Consiliul General al Bucureştiului, via PDL, cu Vadim sau cu Gigi Becali (amic şi de Golden Blitz). Dar acum Băsescu nu mai e singur în "pragmatisme". Rămân singure (şi nebăgate în seamă) principiile.