EDITORIAL DE DAN ANDRONIC. Klaus Iohannis are tot dreptul să tacă! Chiar și la Bruxelles...

Ultima reuniune a Consiliului European de la Bruxelles a avut câteva momente importante. Dar o parte din critici s-a îndreptat către modul în care a comunicat delegația prezidențială cu ziariștii care l-au însoțit pe Klaus Iohannis.

Am citit ce au scris doi ziariști pe care-i apreciez (nefiind tot timpul de acord cu ei) despre reuniunea de la Bruxelles, în special despre tăcerile adânci ale președintelui României. Este adevărat că aceste remarci au fost făcute pe conturile personale de Facebook, dar ele reflectă o stare de spirit care merită comentată. O să vă dau două citate:

Dan Tapalagă (Hotnews): "Momente de senzație în conferința de presă ținută de Klaus Iohannis la finalul Consiliului European. Președintele a tăcut din nou! De două ori chiar. O dată când a pornit un televizor din senin în sala de conferința. A urmărit fără să scoată un cuvânt cum Sorin Mișcoci butona de zor televizorul încercând să-l oprească. A zâmbit recunoscator când l-a stins. A doua oară când a tăcut remarcabil a fost când a început să-i sune telefonul ziaristului Cristian Unteanu aflat în primul rând. A zâmbit la fel de frumos când a reușit după câteva secunde să oprească soneria. Cam asta a fost tot in cele cinci minute de bla-bla-uri, fără întrebări. Două tăceri senzaționale plus încă una adâncă la sfârșit când a refuzat intrebări de la jurnaliști".

Mircea Marian (Evenimentul Zilei): "Prima mea deplasare cu Iohannis, la Consiliul European. Dimineața, la 6, plin de adrenalină îmi făceam conștiincios temele despre uniunea energetică. Intru în delegație: amorțire totală, nici un briefing neoficial, nici un efort de a explica miza României la summit - așa cum, sorry, Băsescu făcea mai mereu sau îi ruga pe Bogdan Mănoiu sau Cristi Dumitrescu să ne informeze off the record, cum se face în lumea civilizată(...) La reuniunea summitului din 19-20 martie a Consiliului European s-au discutat cel puțin trei subiecte care afectează puternic România. Publicul din țară merita o informare corectă, nu un set de lozinci, după care fuga la avion. Din păcate, delegația președintelui Iohannis pur și simplu a refuzat orice contact cu presa. Doamna Bran, purtătoarea de cuvânt, nici măcar nu a fost la Bruxelles". 

Coșmarul care te face să pierzi ore întregi în bucătărie. Cum scapi de el

Iarna se dezlănțuie în următoarele zile. Urgia lovește cu toate puterile. Alertă ANM

După cum puteți vedea cu ochii voștri, frustrarea este maximă. Doi ziariști, destul de obișnuiți cu reuniunile oficiale, au simțit același lucru. Poate că s-au vorbit între ei să scrie același lucru, poate spune cineva. Poate că da, dar problema de fond rămâne, putând fi redusă la întrebarea: ce așteptări avem de la Klaus Iohannis și în ce măsură le poate el îndeplini?

Primul lucru pe care îl am de remarcat este că ne-am obișnuit să judecăm președinții și premierii prin comparație. Este Klaus Iohannis mai bun decât Traian Băsescu? Cum ar fi reacționat Emil Constantinescu într-o situație similară? Emil Boc poate fi comparat cu Victor Ponta? Dar cu Mugur Isărescu? Și așa mai departe...

De fiecare dată uităm că alegerile în România nu reprezintă finalul unul proces politic îndelungat, care să presupună o selecție riguroasă a candidaților pentru această funcție. Toți sunt oameni politici, dar nu sunt testați anterior, ci de cele mai multe ori sunt propulsați în linia întâi pe neașteptate, fiind mai important efectul-surpriză decât capacitățile manageriale. În România ultimilor 10 ani a ajuns președinte Traian Băsescu, care l-a înlocuit pe Theodor Stolojan cu puțin timp înaintea depunerii listelor de semnături și Klaus Iohannis care l-a înlocuit pe Crin Antonescu imediat după eșecul de la alegerile parlamentare, cu câteva luni înaintea scrutinului prezidențial. Votul a avut, în ambele cazuri, un caracter emoțional, bazat exclusiv pe comparația cu adversarul, ceea ce a lăsat puțin timp pentru analize de program și doctrine. Cu alte cuvinte, asta alegem, asta primim! Ce se întâmplă după momentul votului este însă o cu totul altă chestiune.

Am avut ocazia să lucrez cu primi-miniștri și președinți de țară. Și de fiecare dată, stând aproape de cercul zero al puterii, am văzut că nimeni nu vine pregătit dinainte pentru încercările la care este supus un președinte sau un premier, că odată ajuns acolo răspunderea îi aparține total, iar fiecare gest și cuvânt va fi judecat și trecut printr-un filtru la care nu a avut acces vreodată. Indiferent cât de experimentat te consideri ca om politic, în cele două demnități vei învăța din prima zi până în ultimul minut al mandatului, ceva nou.

Din această perspectivă, cred că președintele Klaus Iohannis are tot dreptul să tacă. La București, la Bruxelles, sau aiurea. Are doar câteva luni de mandat și învață. Un proces care nu poate fi public și în care nu se poate expune inutil. Însă, și aici au perfectă dreptate Dan Tapalagă și Mircea Marian, consilierii prezidențiali nu au voie să aibă aceeași atitudine. Sunt oameni cu experiență, doar d-aia au fost aleși!, au datoria să țină legătura cu cei pe care i-au invitat la un summit important și să le ofere informații. Nu pot intra în aceeași paradigmă ca și președintele Iohannis, pentru că atunci vor săpa niște șanțuri între ei și presă greu de asupat.