E oarbă, dar învaţă să lucreze pe laptop

Andreea Leca, fetiţa oarbă pe care echipa "O şansă copilului de la ţară" a descoperit-o, a primit un dar menit să-i schimbe viaţa.

Un zâmbet larg, o voce tremurândă de emoţii şi nişte obraji roşii ca focul de fericire. Aşa ne-a întâmpinat Andreea la internatul "Neghiniţă" din Bucureşti. Locuieşte aici pe timpul şcolii şi doar îm vacanţe se duce acasă, la tata, la bunica şi la frăţiorul ei mai mic. Ştia că venim şi că-i vom aduce un laptop, trimis de o cititoare a "Evenimentului zilei" din Canada. Îl aştepta cu nerăbdare, doar că am fost nevoiţi să adaptăm computerul pentru nevăzători. Adică să încărcăm un proiect special, să-i instalăm nişte aplicaţii şi să montăm tastatura Braille. Şi iată-ne lângă Andreea cu micuţa comoară în braţe... Fără cuvinte "Andreea, am venit", i-am spus aproape şoptit din cauza emoţiei care ne încerca şi pe noi. Faţa i s-a luminat, iar mânuţele au ţâşnit curioase să pipăie bijuteria de un negru lucios pe care i-am pus-o pe pupitru.

Laptopul nou ajunsese în mâinile proprietarei, în sfârşit, după un drum lung, tocmai din Canada. I-am povestit despre doamna extraordinară care ne-a contactat imediat ce a citit articolul despre ea din EVZ, ce mult a vrut să-i facă o bucurie şi cum s-a zbătut ca totul să fie impecabil.

"Nu am cuvinte. Vă mulţumesc enorm de mult şi vouă şi doamnei. Nu mă aşteptam la aşa ceva. Este extraordinar!", ne-a spus Andreea, iar degetele ei pipăiau în continuu laptopul. În 10 minute, fetiţa învăţase deja unde sunt cifrele şi literele pe tastatură, unde sunt mufa pentru căşti şi cea pentru încărcător, dar mai ales unde se bagă CD-urile ei mult iubite cu poveşti.

"Învaţă foarte repede. Este un copil excepţional. Merită toată bunătatea care o înconjoară în momentul ăsta", ne şopteşte învăţă­toarea Andreei, vizibil emoţionată şi ea de ceea ce trăia eleva. Profesorul de informatică, domnul Ion Popa, s-a oferit voluntar să o iniţieze mai devreme pe Andreea în tainele calculatorului, deşi fata, în mod normal, urma să le studieze abia anul viitor, când va fi în clasa a V-a. Amândoi o îndrăgesc pe Andreea fiindcă este un copil vesel, ambiţios şi foarte receptiv.

O şcoală mică

"Copiii noştri sunt tot ce contează pentru noi. Încercăm să îi educăm în aşa fel încât să nu aibă inhibiţii, să se descurce singuri şi, mai ales, să nu se simtă marginalizaţi". Acestea sunt vorbele doamnei director a "Şcolii pentru deficienţi de vedere" din Bucureşti, Felicia Lucaci, care mi-au mers la inimă şi au rămas acolo.

Am fost curioasă să aflu mai multe despre şcoala care nu seamănă cu a mea sau cu a majorităţii elevilor. E o şcoală mai mică, unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. Copiii sunt încurajaţi şi sprijiniţi în tot ceea ce fac.

Cantitatea de efort pe care profesorii o depun e mare, dar "datorită dragostei pentru copii, efortul muncii noastre este minim", ne mărtu­riseşte doamna director plim­bându-şi ochii pe chipurile elevilor ce treceau pe lângă noi. Se mişcau perfect în acel spaţiu şi, dacă n-aş fi ştiut, nu realizam că toţi acei copii sunt orbi.

Zgomotul valurilor

"Ceea ce aţi făcut pentru Andreea este impresionant. Trecerea de la maşina de scris Braille, care este mare şi grea, la un laptop, este cu adevărat o tranziţie foarte bună. Acest lucru se chinuie şi şcoala să îl realizeze pentru toţi elevii. Cu răbdare şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge şi la acest stadiu. Atunci toţi copiii vor fi precum Andreea de fericiţi".

Reamintim că, la începutul lunii ianuarie, EVZ prezenta povestea cutremurătoare a unei fetiţe de numai 11 anişori, în articolul "Copila oarbă, părăsită de mamă". De atunci, echipa de voluntari a campaniei "O şansă copilului de la ţară" nu a contenit să-i poarte de grijă Andreei şi să-i ofere lucruri de care avea nevoie sau pe care şi le dorea. Două doamne, una din Piteşti şi o alta din Canada ne-au sprijinit material şi astfel viaţa Andreei s-a schimbat. Cunoştinţele pe care le va acumula cu ajutorul calculatorului îi vor da altă şansă. Mai avem de îndeplinit o promisiune: la vară să o ducem la mare! Fetiţa vrea să audă zgomotul valurilor! "Nu am cuvinte. Vă mulţumesc enorm de mult şi vouă şi doamnei. Nu mă aşteptam la aşa ceva. Este extraordinar!" ANDREEA LECA, fetiţa oarbă descoperită de echipa proiectului umanitar "O şansă copilului de la ţară"

ÎNDEMN

Ajută-ne ca să ajutăm! Dacă cineva are cărţi sau materiale pentru nevăzători, vă rugăm să ne contactaţi la tel. 0730.660.424. Pentru cine vrea să sprijine cu bani Campania "O şansă copilului de la ţară" donaţiile pot fi făcute în contul RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agenţia Beller, de Asociaţia Română a Profesioniştilor Mass Media, pe numele Silviu Ionescu CUI 28373727. Pentru străinătate se foloseşte Swift BRDEROBU. Aflaţi mai multe despre Andreea Leca în articolele de mai jos:

  • Copila oarbă, părăsită de mamă
  • Fetiţa oarbă îşi ştie hainele după un semn