Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în Irinopolis, din Decapolea Isauriei (sud-estul Asiei Mici) în anii 780-790.
De mic îi plăcea să se retragă pentru a se ruga, aşa că este îndrumat de mama sa la o mănăstire din Decapole, unde era egumen un frate al acesteia.
Rămâne aici 14 ani, apoi se retrage într-o peşteră, dar aude chemarea lui Dumnezeu, care îi cere să meargă în lume pentru a fi de folos şi altora.
După multe peripluri, ajunge la Roma.
Vindecarea unui demonizat îl face cunoscut, aşa că fuge pentru a se feri de slava deşartă în Siracuza (Sicilia), apoi la Tesalonic, la Mănăstirea Sfântul Mina.
Peste tot, săvârşeşte numeroase vindecări, mai ales în cazuri de demonizați, având o mare putere împotriva duhurilor rele.
La Mănăstirea Sfântul Mina primește și darul preoției.
Spre sfârşitul vieţii, Dumnezeu îi dă o boală grea. În ciuda acesteia, Grigorie pleacă din Tesalonic la Constantinopol pentru a se întâlni cu unchiul său, eliberat din temniță, unde fusese închis de inconoclaști.
Se stinge la Constantinopol, pe 20 noiembrie 842.
În 1498, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul sunt cumpărate de Barbu Craiovescu şi aduse la Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea, ctitorie a fraţilor Craioveşti, unde se găsesc și astăzi.
De asemenea, la Biserica Hagiu din București se află spre cinstire o părticică din moaștele sfântului, adusă de la Bistrița acum peste o sută de ani.