Dar, iată că părintele Emil Cărămizaru, parohul monumentalei biserici brâncovenești Sf. Gheorghe-Nou, de la Kilometrul Zero al României, te ajută să privești, dintr-o perspectivă interesantă, evenimentele din Joia și Vinerea Mare. Astfel, Joia Mare, ziua în care s-a petrecut „Cina cea de taină”, este înfățișată, de către părintele Cărămizaru, ca momentul în care umanitatea primește cel mai valoros dar, trupul și sângele lui Hristos. Iar, în ceea ce privește Vinerea Mare, preotul spune că această zi a fost momentul în care mulțimile care, doar cu câteva zile înainte, îl aclamau pe Iisus, l-au părăsit.

 

Cele patru secvențe cruciale din Joia Mare

În toate bisericile creștin-ortodoxe din lume, în această zi, se săvârșește „Denia celor 12 Evanghelii” adică, pe înțelesul tuturor, se readuc, ritualic, în atenția credincioșilor, suferințele Mântuitorului și a morții Sale. „Avem această «triadă» sfântă: Pătimirile, Răstignirea și Învierea Domnului, prin care istoria omenirii capătă dimensiuni cosmice în plan spiritual. Este lesne de înțeles, pentru oricine crede și vrea să priceapă, că numai Dumnezeu Fiul ar fi putut să-și anticipeze supliciul de pe dealul Golgotei, trecerea prin mormânt și apoteotica Sa Înviere. El, știind ce avea să se întâmple, a săvârșit prima împărtășanie, pentru ucenicii Săi, dăruindu-le acestora și lumii întregi pâinea și vinul ca fiind trupul și sângele Său”, explică părintele Cărmizaru

În această zi, adaugă preotul, se amintesc patru fapte: „Spălarea picioarelor” ucenicilor de câtre Iisus care, astfel, i-a învățat că dacă vrei să fii cel mai mare trebuie să fii slujitorul tuturor. În al doilea rând, urmeză „Cina cea de taină”, în care umanitatea primește în dar trupul și sângele lui Hristos. Iar al treilea eveniment rememorat este „Rugăciunea cea mai presus de fire”, rostită în Grădina Ghetsimani, când sudoarea lui Iisus s-a transformat în picături de sânge. Părintele Cărămizaru mai menționează și o altă faptă, urmată de o interogație rămasă pentru eternitate: „Dar, nu în ultimul rând, se mai amintește și de vinderea Mântuitorului, pentru 30 de arginți, de către ucenicul său Iuda Iscarioteanul, care l-a arătat fariseilor prin «sărutul trădării». A rămas pentru veșnicie rostirea lui Hristos: «Cu un sărut îl vinzi pe Fiul Omului?»”.

 

Răstignirea Domnului

Plânge Cerul

și pământul

Răstignirea lui Iisus

Se-mplinește legământul

Încă din vechime spus.

Văd pe Domnul în icoane

Lumină nemărginită,

 Îl dor rănile-n piroane,

Căci iubirea-i infinită!

Curge sângele în râuri,

Spală-ntinăciunea firii,

Lacrimile șterg în valuri

Păcatele omenirii.

Prin Domnul Iisus Hristos

Și prin sângele Său sfânt,

Crucea este de folos

Mântuirea pe pământ!

Preot

Emil Nedelea Cărămizaru

 

Tradițiile străbunilor noștri în Joia Mare

În Joia Mare, există tradiția înroșirii ouălelor care simbolizează sângele lui Hristos de după Răstignire căzut la piciorul Crucii. Tradiția populară spune că acolo se afla un coș cu ouă care au fost înroșite de sângele Mântuitorului. Vinerea nu se vopsesc ouă, dar, potrivit aceleiași tradiții, gospodinele întârziate le pot vopsi și în Sâmbăta Mare. Străbunii noștri credeau că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată. Joia Mare mai este cunoscută și drept Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriţa. Până la această dată, femeile trebuiau să termine de tors cânepa. Se spunea că vine Joimăriţa la femeile leneşe să vadă cât au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le face neputincioase tot anul. În Joia Mare, nu se fac sub nicio formă parastase.

 

Prin suferința și moartea Sa, Iisus ne-a învățat să iubim

În această zi, în care Iisus Hristos este răstignit și moare pe cruce, în bisericile ortodoxe nu se slujește niciuna dintre cele trei Liturghii consacrate, aceasta fiind considerată „zi aliturgică”, dedicată introspecției duhovnicești. Totodată, în Vinerea Mare se ține „ajunare”. Adică post negru, până seara, când apune soarele. Părintele Cărămizaru îți vorbește cu har: „Este cea mai sfântă Vineri dintre toate Vinerile din cursul anului. Este momentul în care Dumnezeu, prin Fiul Său, trece prin experiența morții acceptând-și, prin aceasta, umanitatea în modul cel mai deplin. Două elemente sunt esențiale. Răstignirea, cu întreg tabloul emoțional al supliciului care a culminat cu moarte și primirea trupului lui Iisus în mormânt de către Iosif din Arimateea. Și, rămân pentru totdeauna cuvintele Mântuitorului adresate chinuitorilor săi: «Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac»”.

Imaginea iconografică a Mântuitorului răstignit pe Cruce, cu brațele deschise, parcă îmbrățițând lumea în ziua morții Sale, îți transmite iubirea Sa, pecetluită de Învierea Sa care este și propria noastră Înviere.

Vinerea Mare și obiceiuri populare străvechi

Ceremonia principală din Vinerea Mare, zisă și Vinerea Patimilor, este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Din străbuni se ştie că prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare. Seara, se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne până la Înălţare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt. Din strămoşi se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi salele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

În Vinerea Mare trebuie să se evite lucrările agricole, în special mersul la câmp, semănatul sau alte activităţi asemănătoare. De aceea, mai poartă şi numele popular de Vinerea Seacă pentru că tot ceea ce se seamănă în această zi nu rodeşte. Totodată, nu se sacrifică păsări sau animale și este interzis spălatul. De asemenea, conform obiceiurilor din vechime, în această zi nu se coase şi nu se face curăţenie.

 

Te-ar putea interesa și: