Prima duminică din Postul Mare este dedicată biruinței ortodoxiei, adică a dreptei credințe, asupra tuturor ereziilor.
Această sărbătoare a fost instituită în amintirea zilei de 11 martie 843, prima duminică a Postului Mare din acel an, când împărăteasa Teodora și Patriarhul Metodie al Constantinopolului, susținuți de întregul popor dreptcredincios, au restabilit cinstirea icoanelor, după aproape un veac și jumătate de interzicere a lor și de prigonire a celor care li se închinau.
Cum iconoclasmul este considerat una dintre cele mai mari abateri de la Ortodoxie, reabilitarea cultului icoanelor a devenit un simbol al victoriei al dreptei credințe asupra tuturor ereziilor.
Iconoclasmul s-a întemeiat pe o percepție îngustă și sectară, bazat în mod eronat pe Porunca a 2-a din Vechiul Testament: „Să nu-ți faci chip cioplit”.
Or, icoana nu este „chip cioplit”. Nu la lemnul pictat ne închinăm noi, ci la Persoana care apare pe el, după cum o mamă care sărută poza fiului ei, spre a-și alina dorul, nu hârtia o sărută, ci chiar pe fiul ei. Pentru biata mamă, în acele momente de tandrețe, fiul ei se află cu ADEVĂRAT lângă ea și vorbesc împreună.
Cineva asemuia icoana cu o fereastră: dacă cineva se roagă cu credință mare, Persoana sfântă nu va întârzia să răspundă chemării și să APARĂ la fereastră.
De aceea, icoana este doar un intermediar, un „portal”, o „scurtătură” de la credincios la Dumnezeu, și nicidecum un idol.
Un alt argument al inconoclaștilor a fost că Dumnezeu – Creatorul nu poate fi pictat de om, care este doar o creație a sa. Însă, întruparea lui Hristos, venirea Lui în lume ca Om adevărat și Dumnezeu adevărat, a făcut posibilă zugrăvirea Unuia dintre cele Trei Chipuri ale lui Creatorului.
Însuși Hristos și-a lăsat chipul întipărit în mod miraculos pe mahrama Veronicăi, când, pe drumul Crucii, aceasta I-a întins o batistă să-și șteargă fața de sudoare, sau pe pânza pe care Mântuitorul i-a trimis-o regelul Abgar pentru a se vindeca de lepră. Iată, dar tot atâtea modele care puteau servi la zugrăvirea chipului lui Hristos.
În ceea ce o privește pe Maica Domnului, Sfântul Apostol Luca a pictat-o în nu mai puțin de 70 de icoane, care au servit la rândul lor ca modele pentru icoanele de până azi ale Născătoarei.
În fine, în ceea ce-i privește pe sfinți, aceștia au fost oameni ca noi, au trăit printre noi și există mărturii (pentru cei recenți, inclusiv fotografii) despre chipurile lor.