Se spune că în viață nimic nu este întâmplător, totul se întâmplă cu un scop!
Dumnezeu e prezent în viețile noastre, trăiește în noi și cu noi, iar dragostea Lui se face cunoscută în fiecare clipă, dacă noi ne deschidem inimile cu sinceritate spre Cer.
Credința nu e un fapt teoretic, ea e o entitate vie și de-a dreptul palpabilă! Vă aduceți aminte când Hristos a vindecat sluga sutașului? În momentul întâlnirii celor doi, sutașul îi spune astfel Mântuitorului: " Doamne,nu te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul, și se va vindeca sluga mea." ( Luca 7, 6-7). Iar Hristos le mărturisește apostolilor: " Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credință." ( Luca 7, 9)
Așadar, cheia existenței este cu adevărat credința! Ea se simte în atitudinea noastră, în gândul bun pus ca început în orice situație și nu în ultimul rând, în starea sufletească pe care o avem atunci când dorim să realizăm ceva în viață.
Dacă ne deschidem inimile, devenim porți prin care Dumnezeu poate să lumineze și să își continue lucrarea Sa minunată în lume! Totul depinde de noi. "Cand ai implinit porunca iubirii, inima ia foc. Atunci incepe marea ardere", mărturisește atât de frumos părintele Arsenie Boca.
Ne stau înainte multe modele de trăire, printre care eu aș dori să menționez un proiect cu totul special, concretizat în activitățile pe care un grup de tineri au reușit să le desfășoare în Africa, mai exact într-o țară din Estul continentului, pe nume Uganda. Efort, dragoste și nădejdea că ceea ce pare imposibil, va deveni posibil într-o bună zi!
În anul 2019, trei tineri români pe nume Irina, Mihaela și Florin Enea au mers în Uganda cu scopul de a vedea o altă față a Ortodoxiei și de a observa starea ei pe acele meleaguri. S-au întâlnit cu preoți și episcopi din diverse locuri, au vizitat sate și au inițiat activități educative cu copiii. Dar fiindcă legăturile autentice se păstrează indestructibil, indiferent de timp și de spațiu (mai ales atunci când Dumnezeu e fundamentul), trei preoți din Uganda au întors vizita în chip minunat, venind în România la mănăstirea Oașa din județul Alba Iulia. S-au hrănit sufletește și s-au bucurat împreună de frumusețea Ortodoxiei noastre, învățând lucruri noi și folositoare pentru lucrarea pe care ei o aveau acasă! Chiar și eu am avut ocazia să îi întâlnesc pe cei trei preoți (Antonios, Patrick și Iosif) și chiar să gust una din mâncărurile lor tradițional africane! Ceea ce mi-a marcat sufletul a fost bucuria și împlinirea pe care am citit-o pe chipurile lor. Erau cu adevărat dornici să înțeleagă mai mult, să îl pătrundă pe Dumnezeu. Da, ei sunt frații noștri, iar Hristos este cel care ne unește cu adevărat, dizolvând orice diferență de rasă, de statut social sau material.
În ianuarie 2020 a avut loc a doua plecare misionară în Uganda, la care numărul voluntarilor dornici a crescut! Așa se face că șapte tineri frumoși, crescuți într-un focar de spiritualitate ortodoxă precum biserica misionară a studenților din Cluj (,,Biserica Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan” din Cluj-Napoca) sau mănăstirea Oașa, au plecat într-un loc cu totul nou, dornici să împărtășească din experiența lor!
" Împreună cu ceilalți 6 voluntari, am locuit la o mănăstire de maici, dintr-un sat numit Monde, la două ore distanță de capitala Ugandei- Kampala. Mănăstirea - „St. Mary of Egypt” (Sfânta Maria Egipteanca) - are un orfelinat cu aproximativ 70 copii, majoritatea fiind fete. O bună parte din timpul nostru l-am petrecut cu acești copii minunați. Practic, zilnic am fost împreună cu ei, prin diverse activități: rugăciune în grup, jocuri, citit, discuții, cântece, dansuri, ateliere.
În perioada 26.01-02.02, am organizat o tabără cu aproximativ 250 copii. Tabăra s-a numit „What means to be an Orthodox Christian” (traducere: Ce înseamnă să fii un creștin ortodox) și a avut ca scop ceea ce-i spune și numele: să le arătăm copiilor cât de frumos poate viețui un tânăr ortodox. Intervalul de vârstă al participanților a fost 4-18 ani. Copiii au venit din parohiile celor trei preoți ugandezi: Pr. Antonios, Pr. Iosif și Pr. Patrick și de la orfelinatul mănăstirii.", spune Elena Câmpean.
Există o mare diferență între educația pe care noi o primim în România și felul în care sunt crescuți copiii în Africa. Dacă tinerii și copiii noștri sunt niște daruri de la Dumnezeu, pe care noi avem datoria de a-i înconjura cu iubire necondiționată, în Africa ei sunt asemuiți cu niște produse de care adulții se pot folosi pentru diverse treburi. Aceste " produse" trebuie să muncească, să fie supuși, să asculte în tăcere. Voluntarii povesteau cum erau adesea întâmpinați: copiii se puneau în genunchi în fața lor. Acesta este la ei considerat un semn de respect.
Însă cu toții știm din propria experiență de viață că dragostea vindecă și poate schimba un om, valorificându-i potențialul și scoțând din el tot ce e mai frumos! Voluntarii au reușit să stabilească relații de prietenie cu acești copii, să le ofere iubire prin gesturi mici, dar pline de trăire. Încet încet, au observat cum copiii nu se mai bat atât de mult, reduc violența și își spun unii altora " be nice". Cu adevărat o minune, să vezi cum Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut!
Eu cred cu tărie că fiecare om îl caută pe Dumnezeu în adâncul sufletului său, sub diverse forme. Unii oameni au o pasiune excesivă pentru fumat, pentru alcool. Alții au o pasiune pentru artă sau sporturi. Însă ei de fapt își caută sensul, acel Sens care te determină să te simți împlinit! În Africa se întâmplă tot așa, negrii fiind niște oameni muzicali și ingenioși. Voluntarii au avut această șansă, de a le observa cu atenție manifestările, încercând să le inducă sentimentul de apartenență la o echipă, la un grup. I-au învățat pe copii să își exprime afecțiunea prin îmbrățișare! Le-au aratăt cât de frumos este să te joci, să fii liber! Cu ajutorul unor donații, voluntarii i-au dus pe copilasi la un parc de distracții. Filmarea și pozele pe care le-am văzut m-au impresionat până la lacrimi. Fiecare dintre noi putem înțelege acum că nu poți iubi dacă nu ai fost iubit la rândul tău! Acesta este cel mai însemnat aspect pe care orice om îl poate făptui. Să fie lumină și să dăruiască celorlalți din inima sa infinită.
"Și se va descoperi la Judecata de Apoi că unicul sens al vieții a fost Dragostea", spunea mitropolitul Antonie de Suroj.
În Uganda, la fel ca în restul continentului, învățământul trebuie plătit, de aceea nu toti copiii au șansa la educație, iar femeia este văzută cu mult inferioară bărbatului, menirea ei principală fiind să nască copii.
Cu atât mai copleșitoare este atitudinea maicii starețe Maria care a luat inițiativa de a construi o școală pentru orfani din propriile eforturi, din dorința de a le asigura o educație și un viitor în țara lor.
Prin urmare, în Uganda nu se desfășoară doar o activitate misionară, ci o lecție de viață. Firescul nostru, șansa de a fi liber în societate și de a ne îndeplini visele sunt aspecte pe care mulți africani nici nu pot să le atingă cu gândul. Fiecare zi pe care noi o trăim este o binecuvântare și avem șansa s-o facem cât mai frumoasă, dăruind și celorlalți. Să nu lăsăm clipele să se scurgă pe lângă noi în zadar!