Două lucruri vor fi marcat sezonul estival 2014. Primul este refuzul Maiei Morgenstern să o joace pe muma lui Ştefan cel Mare în carnavalul pus la cale de primarul Constanţei, măscăriciul Radu Mazăre. Care l-ar fi jucat el însuşi pe vodă moldovean, mic la stat, mare la sfat şi degrabă vărsătoriu de sânge. Iar al doilea, compatibil şi totuşi distinct, e deja fumee-ul triplu axel cu triplu tulup făcut de Ministrul Finanţelor din România, doamna Ioana Petrescu, în rondo cu primul ministru Victor Ponta şi pe ritmurile şlagărului care-a generat – pentru prima oară în istoria recentă – o cerere de rectificare din partea Agenţiei Naţionale de Meteorologie – anume că era ceva în neregulă cu versul ne minţim/ ca la meteo, adică cum, prognozele noastre sunt documentate ştiinţific ş.a.m.d.. Onomatopeic, cuiul din talpa primei finanţiste a ţării, şi de unde i s-a tras valul de spută umoristă, s-a numit, fonetic, tot MTO. Doar că avea altă semnificaţie.

De ce Harvard şi nu ASE?

Pretenţiile asupra Ioanei Petrescu au fost încă din start complet anapoda, funcţie de pedigriu-ul distins pe care dânsa l-a afişat de la preluarea fotoliului de ministru – dacă memoria nu înşeală cel mai tânăr ocupant al lui în analele României moderne. Anume că are un doctorat la Harvard. Pentru arivistul de Snagov şi împrejurimi  – Mogoşoaia e alt nume care îţi vine în minte – Harvard nu e doar un punct pe hartă. Harvard, Stanford, Berkeley, Cornell sunt vârfurile învăţământului mondial. Mai hakana, prin Europa, se preferă Oxford or Cambridge or, dacă ai vreo vână melancolică, Sorbona.

Revenind la Harvard, este foarte posibil – timpul o va demonstra – că e blestemul inedit pe care doamna Petrescu l-a adus, întoarsă pe meleaguri natale, printre aceşti simpatici neanderthalieni care sunt(em), deopotrivă, convinşi de inteligenţa noastră superioară şi unanim recunoscută de noi înşine… “Hai, doamna Petrescu, arată-ne o şmecherie pe care ai învăţat-o în State! Ia, zi-ne ceva ce nu ştim deja!”. De pretutindeni se ridică voci, mai întâi rugătoare, sfioase, cucernic şi onest pledante, apoi în ţâfnă, batjocură şi dispreţ. Vrem să vedem. “E adevărat că prin campus pe la Harvard circulă câini cu girofar în coadă? Oare ce s-o fi învăţând pe acolo?”. America mereu fascinantă.

Întrebare de mitic”: “De ce te-ai întors?”

Ioana Petrescu reprezintă, în această snoavă a curiozităţii devenită canibalism social, o trufanda pentru ordinarul citadin şi nimic mai mult. Ce am aflat după ce i-am distrus caracterul? Ceea ce era de demonstrat. Anume că şi Harvard e tot un fel de ASE, că până la urmă ce brânză, e o fiţă domnule, că este ca şi cum te-ai duce la mare la bulgari. “Adică ce, noi n-avem plaje?”.

Hai să clarificăm, o dată pentru totdeauna, realitatea unei diplome cu ştaif. Are şi n-are valoare. Are când mergi prin lumea bună a lumii mari. Acolo cartea de vizită face totul. Face România parte din lumea bună? Nu! E ca şi cum ai da mărgăritare la porci să susţii, în micul nostru Bizanţ, că ai studii. Se va găsi cel puţin un fălos să-ţi arate că nu ştii nimic. Şi chiar să aibă dreptate. Pentru că – revenind la Ioana Petrescu – domnia sa nu şi-a făcut studiile la Harvard în obiceiuri culturale româneşti în ultimul sfert de secol. Aici e perfect analfabetă, şi nu e o ruşine în asta. Există o minoritate consistentă de “formaţi afară” care au aflat că dacă e să reuşească, odată “reveniţi”, este obligatoriu să se reinventeze într-un mod care să fie cât mai puţin agresiv intelectual pentru cei “formaţi aici”. Care cei “formaţi aici” au un imens complex de inferioritate, pe alocuri nostalgic, pe alocuri violent psihopat prin stereotipurile pe care le menţine. Prima întrebare, cu durată de peste doi ani după ce un astfel de absolvent a revenit în ţară, este, iremediabil,  “de ce te-ai întors”?

De ce ar trebui să se studieze “Moromeţii” la Harvard

A doua realitate, de data asta, este că nu contase că cineva a făcut studii în Canada, nu în Statele Unite ale Americii. Tot America era. Aşa că majoritatea profesorilor la întoarcere i-au spus “colegul din America”. Şi doamna ministru Petrescu e tot un fel de “colegul din America”.

Doctorul Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru, şcolit în Canada şi reîntors să profeseze acasă, empatizează cu “colega din America”. “Ca şi dânsa, recunosc azi cu un zâmbet larg pe buze şi eu m-am făcut de râs, şi nu o singură dată, în confruntări cu diverşi dibaci ai României pe care o lăsasem în urmă. N-am renunţat la realitatea onestă a pregătirii mele – nimic nu-i va schimba dânsei vreodată distincţia de-a fi terminat o Universitate Ivy League – dar am învăţat ceva. Ceva pentru care îi sunt recunoscător României de data asta. Am învăţat că România nu se va rezolva din diplome, din teorii, din cărţi, din manuale. E ceva remarcabil, picant şi în acelaşi timp obscen, la substanţa naţiei noastre. Eu am reînvăţat România la întoarcere! Şi-aveam pretenţia cretină că o ştiu! Şi cu fiecare an care trece mă declar mai modest în a-i pricepe toate dedesubturile. Din doctor în economie la Harvard Ioana Petrescu a sărit cel puţin 100 de paşi şi s-a trezit, la propriu, şef al Finanţelor peste o ţară în care, cultural, raportul la ban e iluzoriu, de la vocabular la fiscalitate. Ce mi-e peşcheşul la turci, ce mi-e fonciirea lui Moromete. Se studiază Moromete la Harvard? Păcat, ar trebui. Keynes, Roubini şi-alte nume care vin uşor pe limbă n-au nici în clin, nici în mânecă a face cu România, cu noi! Îndrăznesc să zic asta, după şase ani de când sunt întors”, este vehement, dar corect doctorul Gabriel Diaconu.

Toate cele de mai sus, trebuie observat, totuşi, nu sting posibilitatea, măcar ipotetică, a unui absolvent de Harvard  – să zicem – care este un perfect imbecil incompetent. Una nu e un vaccin pentru cealaltă. Din păcate.

Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru, specializat în suicidologie în Canada