În urmă cu peste 30 de ani, România și-a deschis porțile și către piața drogurilor. Marfa, heroina și canabisul, intra în camioanele venite din Turcia. În primii 6-7 ani după revoluție, fenomenul era incipient. Încet, dar sigur, traficul și consumul au transformat totul într-o catastrofă. Acum s-a dat încă o lege. Pentru combatere. Ne vom bate capul și cu asta…
Orice s-ar spune, nicio instituție nu și-a făcut datoria până la capăt pentru împiedicarea răspândirii acestui flagel. Nici instituțiile de execuție și de forță, nici legislativul, nici școlile, nici rețeaua de sănătate publică. Ieri, 20 martie 2024, președintele Iohannis a semnat decretul de promulgare a unei noi legi. I se spune legea „2 Mai”, pentru că tânărul Vlad Pascu, drogat, a omorât cu mașina doi studenți și i-a rănit pe alții. E încă „un pansament” în lupta de combatere a traficului și consumului de droguri. Și o să explic de unde pesimismul acesta.
Problema este extrem de serioasă, dar probabil nu va suscita atenția ca lupta pentru scaunul de primar al Capitalei sau comasarea alegerilor europarlamentare cu cele locale. Ne mor copii sau se transformă în „zombi”, drogurile sintetice sau canabisul le macină lent organismul, iar statul găsește soluția în a mai da o lege sau a mai demara o campanie media, de informare. Un pansament, cum spuneam, pe o rană adâncă și purulentă.
Se spune că acestă nouă lege, plecată de la un proiect al senatorului Alexandru Nazare, elimină posibilitatea executării pedepsei sub supraveghere pentru traficanții de droguri de mare risc și traficul internațional de droguri de mare risc.
Extrem de oficial am fost informați că Legea "2 Mai” completează Legile nr. 143/2000 și nr. 194/2011, precum și articolul 91 alineatul (3) din Legea nr. 286/2009, având ca obiectiv majorarea cuantumului pedepselor și eliminarea posibilității executării pedepsei sub supraveghere pentru traficul de droguri de mare risc și traficul internațional de droguri de mare risc.
Aveam de anul trecut pedepsele majorate pentru traficanții de droguri
S-a scăpat din vedere că, în 5 martie 2023, a intrat în vigoare Legea nr. 45/2023, care modifică și completează legislația privind drogurile și etnobotanicele, adică Legea 143/2000? Au crescut de atunci pedepsele pentru trafic național și trafic internațional de droguri. Traficantul de droguri de mare risc va primi întotdeauna pedeapsă cu închisoarea în penitenciar. Pedepsele pentru cei care dețin droguri în vederea consumului propriu au rămas aceleași. Au crescut pedepsele pentru traficanții de etnobotanice și se arată că cei care sunt consumatori nu vor fi pedepsiți.
Credeți însă că este ușor de depistat care e traficant și care e consumator? Polițiștii și procurorii au vorbit mereu despre faptul că un consumator va înjumătății doza, o va înmulți cu vreun praf și o va vinde altui consumator ca să facă rost de bani pentru o priză viitoare. „Iarba” se împărțea la fel. Cei prinși se declarau consumatori, procurorii îi inculpau ca traficanți, dar niște avocați buni reușeau să convingă instanțele și să-i scape pe motiv de consum propriu.
E mare jelanie că nu avem legi să-i pedepsim cu asprime pe traficanții de droguri. N-am avut timp să citesc legea promulgată ieri, dar vă spun ce pedepse prevedea legea modificată anul trecut, ca să fie lucrurile clare: pedepsele erau aspre.
Astfel, prin Legea 45/2023, în martie anul trecut au crescut pedepsele pentru trafic de droguri. Pentru cultivarea, oferirea, vânzarea, transportul, cumpărarea și deținerea pentru trafic modificările sunt:
*droguri de risc (ex: canabis) erau pedepsite la 2-7 ani închisoare, din 2023 au devenit 3-10 ani închisoare;
Pentru cultivarea, oferirea, vânzarea, transportul, cumpărarea, deținerea de droguri de mare risc (ex: cocaină, heroină, ecstasy) pentru trafic erau pedepsite cu 5-12 ani închisoare, din 2023 pedeapsa a devenit 5-15 ani închisoare. Aceasta înseamnă că nu se va putea suspenda executarea pedepsei (posibilă doar pentru pedeapsă de maxim 3 ani închisoare), ci traficantul de droguri de mare risc va fi condamnat automat cu detenție în penitenciar.
Au crescut, tot anul trecut, și pedepsele pentru traficul internațional de droguri. Astfel, importul și exportul de:
*droguri de risc erau pedepsite cu 3-10 închisoare, de prin Legea 45/2023 pedepsele au ajuns la 5-15 ani închisoare;
*importul și exportul de droguri de mare risc erau pedepsite cu 7-15 închisoare, iar pedeapsa s-a modificat la 10-20 ani închisoare.
Sunt ani grei de închisoare consemnați. S-or fi majorat înfricoșător în Legea „2 Mai”? Oricum problema acestui flagel care ne acaparează, distruge familii, spală creierele tinerilor și-i îmbogățesc pe niște bugetari șpăgari nenorociți este profundă și nu neapărat rezolvabilă cu majorarea pedepselor. O știu bine reprezentanții statului de pe palierele superioare: procurorul general, procurorii din DIICOT, polițiștii, ministrul de Interne, șefii serviciilor și ai vameșilor. Așa cum destul de bine o știm și noi, jurnaliștii care am trăit și consemnat istoria drogurilor pătrunse în România după 1990.
Cum s-a ajuns ca România să fie invadată de droguri de tot felul
La început drogurile veneau dinspre Turcia și doar o cantitate mică rămânea în țară, tirurile transportând „marfa” în Olanda. Transporturi masive se aduceau prin portul Constanța. În primii 7-8 ani de după 1990, la granițele dinspre Bulgaria sau în portul Constanța, vameșii și polițiștii de frontieră au făcut capturi importante, sute de mii de kilograme pe partea terestră, și vapoare cu tone de heroină capturate în Marea Neagră. Presa vremii titra cu litere de-o șchioapă orice mare succes în lupta cu drogurile.
Peste niște ani, România a devenit țară de consum. Tineri și adulți au fost ademeniți să încerce heroina pusă în țigară sau fumatul de „iarbă”. În București s-a creat singura secție de tratarea a dependenților de droguri, în curtea Spitalului 9, actualul Spital de Psihiatrie Obregia. Din nefericire, singurul medic care s-a zbătut să pună pe roate acea clinică a căzut el pradă consumului de droguri. Și astăzi, la peste 26-27 de ani distanță, tot singurul centru de stat pentru tratarea consumatorilor de drog este la Spitalul Obregia. S-au mai deschis câteva centre private prin țară, dar nu se știe câte mai sunt funcționale.
Din a doua jumătate a anilor 2000 ceva urât a început să se petreacă la nivelul birourilor de combatere a crimei organizate. Polițiștii antidrog, dezamăgiți de mult prea multele „iertări” ale traficanților și consumatorilor (atunci legea condamna și consumatorii!) au lăsat-o mai moale cu anchetele pentru destructurarea rețelelor de traficanți. Iar mai târziu, când s-au prins că unii șefi din Poliție au făcut pact cu liderii traficanților, unii dintre ei au făcut pasul în tabăra cealaltă. De acolo s-au și pricopsit.
Au fost și dosare de răsunet, cu vameși și polițiști din eșaloanele de sus anchetați, destituiți din funcții. În Portul Constanța, încet-încet, n-a mai existat nicio captură importantă de droguri. Containerele aduse de vapoare, în care altădată erau descoperite de la mașini de epocă la droguri – heroină și cocaină – au ajuns să nu mai fie controlate. Lipsă de personal, modificare de legislație, lipsa aparatelor de scanat sau defectarea lor, după ce s-a interzis desigilarea containerelor doar pe bază de informații.
Pedepse mari pentru traficanții de droguri există. Doar că aceștia nu sunt prinși
O altă mare problemă, care a condus la proliferarea rețelelor de traficanți, a fost că toată așa-zisa luptă cu flagelul a fost lăsată pe umerii câtorva instituții: DIICOT, Agenția Națională Antidrog (ANI) – o organizație de prevenire a Ministerului de Interne și câteva ONG-uri. Știți că DIICOT-ul are în toată țara puțin peste 200 de procurori, adică 4 sau 5 anchetatori pe fiecare județ? Și că cei care fac prevenire în cadrul ANI sunt chiar o mână de oameni? Reprezentanții vechilor ONG-uri, care au căpătat experiență ajutând consumatorii, au aflat multe despre relația copil-părinți acolo unde drogurile au pătruns, reclamă mereu că nu sunt consultați de instituțiile statului atunci când se iau măsuri, inclusiv legislative.
Unde suntem azi? Traficanții s-au înmulțit și au acaparat străzile, școlile, cluburile din București și din toate marile orașe. Abundenţa de droguri pe piaţă a crescut, în mod special substanţele psihoactive – cele sintetice. În cazul acestora, transportul către traficanții din România se face prin rețele pharma și prin firmele de curierat. Numărul persoanelor prinse drogate la volan a crescut considerabil. Pedepse mari pentru traficanții de droguri au existat, dar a mai promulgat ieri președintele încă o lege cam la fel. Doar că traficanții nu prea sunt prinși.
Însuși procurorul general al României, Alex Florența, cu experiență profesională la DIICOT, a declarat că dramele produse de traficul și consumul de droguri nu pot fi combătute doar de polițiști și procurori. Și are dreptate!
În fața acestor drame, a tuturor problemelor pe care le generează consumul de droguri, în fața faptelor de corupție comise de șpăgarii statului și când există puțini traficanți prinși, restul situațiilor din viața publică sunt „vacs albina”. Adică flecuștețe!