Decizia CCR potrivit căreia toate completurile de trei judecători de la Înalta Curte care au judecat dosare de corupție fără a fi specializate în astfel de cauze sunt constituite nelegal i-a activat pe toți politicienii.

Raluca Prună, fost ministru al Justiției în cabinetul Dacian Cioloș, spune că o consolează gândul că „Dragnea iese și va da de pământ cu PSD-iștii care au uitat instantaneu ce inel au sărutat”.

 

Prună a prezentat într-o postare- pamflet punctul ei de vedere în legătură cu decizia CCR. O prezentăm integral:

Ați avut emoții? Eu nu. Avem conflict de natură constituțională între Parlament și Înalta Curte de Casație și Justiție privind completurile specializate pe corupție de la Instanța Supremă. Galactic.

Zice cine? Neasemuita Curte Constituțională. Prin majoritate, cea mai mică posibilă, dar totuși. E adjudecat. Sa reținem nume, istoria e făcută întotdeauna de oameni. Cu nume și istoria lor, onorantă sau mai puțin:

- 5 voturi ”pentru”: Valer Dorneanu, Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Marian Enache și Attila Varga - 4 voturi ”împotrivă”: Livia Stanciu, Simina Tănăsescu, Daniel Morar și Mona Pivniceru.

E grav conflictul acesta? Cica e grav și e și vechi. A durat, hăăăt, până în ianuarie 2019, când Înalta Curte de Casație și Justiție (adică cea mai mare instanță din țara românească) a realizat că e în greșeală și a decis înființarea de completuri specializate. Cred că prin faimoasa tragere la sorți decisă de CSM, cu bile de care nici loteria națională nu avea. Istorie frate, nu joacă.

Ce efecte are conflictul? Un moft, cauzele se rejudecă. Nu toate, nu vă grabiți. Numai o parte. Cele în care hotărârile nu au devenit definitive. Aici pe mine mă pierde Curtea. Păi dacă e conflict, de ce distingem? Bănuiesc că, in motivarea deciziei, Curtea asta a miracolelor va zice ceva de autoritatea de lucru judecat. Și cum cei mai mulți cred că răul în România se numește Dragnea, surse din Curte se grăbesc sa confirme că Dragnea nu profită. Nu? Pe bune? Au auzit sursele din Curte de contestații în anulare? Nu mă consolează decât că Dragnea iese și va da de pământ cu PSD-iștii care au uitat instantaneu ce inel au sărutat.

Știu ce vor spune puriștii: deciziile Curții Constituționale nu se discută, trebuie acceptate ca atare. Și totuși această Curte a dus conflictul de natură constituțională la cer. Și din cer dă decizii pentru pamanteni, care strigă la cer de inovatoare ce sunt. Știu, fluier în Biserică și mă iau de spuma spumelor în materie juridică, judiciară, jurisprudențială numită CCR. Dacă tot am fluierat, mai fluier o dată: Curtea asta constituțională a creat un conflict de natură socială și o falie în societate, printre juriști și nejuriști, pe care va dura ani lungi să o putem aduce la dimensiunea unor diferențe normale într-o societate vie. Curtea asta va fi studiata in universitati la asa nu in materie de contencios constitutional.

Toată debandada asta în care trăim din 2017, toată bătaia asta de joc în care până si psd-iști cu psd-iști se încaieră public (vezi cel mai recent caz al ministrului justiției și președintelui CSM), are mulți autori. Nu sunt legați între ei ideologic sau prin vreo idee oarecare care să nu aibă de a face cu un interes direct pentru ei, mamele, copiii, cumnații, nașii și finii lor. Sunt legați între ei prin acest interes pentru ei și clanul lor, prin instinctul faptului că în lumi normale sunt irelevanți în cel mai bun caz și prin disprețul profund față de valorile fundamentale ale oricărei societăți: merit, recunoaștere socială întemeiată pe o anumită cunoaștere într-un domeniu, onoare, responsabilitate pentru propriile fapte. Au ars totul și au pus în loc o șmechereală de stat și de partid, la limita infracționalității. Și, legaliști fiind, și-au atârnat la butonieră o Curte constituțională. Un fel de nașul nasilor. O Curte ambițioasă, care necunoscând limite, livrează peste legea de funcționare, fără proporționalitate și într-un avânt care cred că uimește și pe cei mai abili sforari.

Pentru ordine in tot acest dezmat e nevoie de un program foarte curajos nu numai pe justiție, ci pe fundamentele pe care e așezat statul român. Știu, asta nu aduce voturi. Dar măcar aduce conștiința faptului de a nu fi tăcut, interesat de o miza mica: voturi intr-o tara care asa cum e asezata nu poate fi guvernata.

PS: Acesta e un pamflet. Atât a mai rămas: pamfletul ca armă de apărare a statului de drept și a bunului simț, în sens larg.