Marţi, 28 martie 2017, a fost ziua mult aşteptată de naţiunea din bodegă, din redacţii şi din pragul frizeriilor:

 Cea în care s-a pronunţat sentinţa (nu definitivă) în Procesul DNA versus Elena Udrea, Dosarul Gala Bute. A doua zi a avut loc un alt eveniment prefaţat de o aţîţare naţională întîlnită, de regulă, înaintea meciurilor de calificare ale Naţionalei, cînd nu se ştie că ai noştri vor rata a nu ştiu cîta oară victoria.

Conferința de presă a lui Tudorel Toader, despre ce distinsul a numit, prin exagerare, Evaluarea procurorul general și a procuroarei șefe a DNA. Din punct de vedere mediatic, marţi, 28 martie 2017, a fost ocupată pînă peste cap cu difuzarea şi comentarea amănuntelor privind sentinţa de 6 ani cu executare primită de Elena Udrea.

Deşi după rezumarea Elenei Udrea la dezvăluiri aproximative, din seara lui 28 martie 2017, spre dezumflarea burtierelor senzaţionaliste la televiziunile de ştiri, viaţa social- politică părea să fi căzut din nou în somnolenţa de siestă postelectorală, a doua zi, a venit pregătirea mediatică a Conferinţei de presă anunţată pentru ora 18 de Tudorel Toader, pregătire dominată de întrebarea dătătoare de fiori şi rating: O va revoca Tudorel Toader pe Codruţa Kovesi? A trecut şi acest moment de Apocalipsă mediatică. Lucrurile au reintrat în normal.

Prilej pentru istoricii clipei care sunt jurnaliştii de a-şi da seama că nici sentinţa în cazul Udrea, nici Prezentarea Raportului n-au avut efectele aşteptate ca zguduitoare asupra scenei noastre politice.

Elena Udrea n-a făcut mult așteptatele dezvăluiri menite să mute Carpații la Giurgiu și Podul Prieteniei la Vatra Dornei.

Conferința de presă a lui Tudorel Toader a rămas în Istorie doar prin răbdarea infinită cu care presa a ascultat o prelegere de an pregătitor al Drept. Marţi, 28 martie 2017, tot în România s-a petrecut însă un fapt crucial pentru viaţa noastră politică, sugrumat prin apăsare de greutatea celorlalte două evenimente.

E vorba de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a admite excepţia de neconstituţionalitate cerută de Bombonica Prodana (fostă Dragnea) în Procesul de abuz în serviciu aflat spre final la Înalta Curte.

Concomitent, instanţa a decis şi suspendarea Procesului pînă la Decizia CCR.

Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi solicitarea de suspendare a Procesului se numără printre mijloacele preferate ale avocaţilor postdecembriști. Desigur, pînă la urmă, Procesul se reia şi, cum, de regulă, CCR respinge excepţia, clientul se întoarce de unde a plecat. Ştiind că-i vorba de un truc avocăţesc, instanţele acceptă cu greu excepţia de neconstituţionalitate şi cu atît mai mult, solicitarea de suspendare a Procesului.

În cazul Bombonicăi Dragnea, ICCJ a acceptat excepţia şi suspendarea Procesului.

Un fapt juridic banal, dintre cele care se petrec cu sutele în lumea Justiţiei româneşti.

Aşa s-ar putea crede dacă n-am şti însă că în acest Proces există un acuzat a cărui soartă politică depinde crucial de sentinţă:

Liviu Dragnea, președintele PSD, președintele Camerei Deputaților, Președintele Premierului Sorin Grandea, un adevărat Conducător al Statului, care n-a devenit încă Mareșal, deși mult nu mai e pînă la asta. DNA l-a trimit în judecată pe 15 iulie 2016 şi pe Liviu Dragnea, sub acuzaţia de instigare la abuz în serviciu.

Altfel spus, Liviu Dragnea e acuzat că în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean Teleorman şi-a instigat nevasta - la vremea respectivă şefă la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman - să comită infracţiunea de abuz în serviciu.

Decizia ICCJ de trimitere a cauzei la CCR amînă pe termen nedefinit (CCR se poate pronunţa şi la Sfîntu Aşteaptă), pronunţarea sentinţei în cazul Liviu Dragnea.

Mulţi politicieni şi analişti, chiar şi dintre cei apropiaţi lui Liviu Dragnea, susţin că, spre deosebire de Dosarul Referendumului, în noul Dosar sentinţa de condamnare e inevitabilă.

În aceste condiţii, se înţelege, Decizia ICCJ amînă pentru un timp ghilotinarea politică a lui Liviu Dragnea. Dar nu numai atît.

Presa s-a mulţumit să citeze fragmentul din Decizie referitor la admiterea Cererii:

„2628/1/2016 – Admite cererea formulată de inculpata Prodana (fostă Dragnea) Bombonica şi sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 Cod penal anterior, art. 297 alin. 1 Cod penal şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Definitivă, Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017”, se arată într-un anunţ făcut public de ICCJ.

Ca de obicei, presa noastră nu s-a dat de ceasul morţii să afle ce elemente din articol au fost trimise la judecata CCR.

Deşi s-au invocat două elemente contestate de Bombonica Prodan (fostă Dragnea) – sintagma în mod defectuos şi inexistenţa pragului – eu sunt convins c-a fost admisă cererea privind dacă trebuie sau nu stabilit un prag de Pagubă materială dincolo de care fapta funcționarului public devine infracțiunea de abuz în serviciu. Despre cea de a doua cerere- privind sintagma defectuosÎCCJ a cerut DNA ca pînă la 25 aprilie 2017

De curînd, Tudorel Toader a declarat că în Decizia 405 din 15 iunie 2016, privind abuzul în serviciu, CCR n-a cerut stabilirea unui prag dincolo de care abuzul în serviciu devine infracţiune de corupţie şi că el nu crede că-i nevoie de un prag.

Deşi CCR critică în Motivare inexistenţa Pragului, să admitem că pînă acum nu s-a pronunţat explicit pro sau contra prezenţei.

CCR ar putea să decidă (sunt sigur, c-o va face) că trebuie stabilit un prag.

E o Decizie în sensul Deciziei din 15 iunie 2016 care vizează reducerea posibilităților ca orice abatere a funcționarului public să fie infracțiune și prin asta să devină temei de anchetă penală.

Suma de la care un abuz în serviciu devine infracţiune nu poate fi stabilită de CCR.

E rolul legiuitorului (Guvernul prin OUG şi Parlamentul prin Lege) s-o stabilească.

Şi în acest caz, decizia ICCJ se dezvăluie a fi în favoarea lui Liviu Dragnea. Dacă Decizia CCR va fi de stabilire a unui prag, pînă cînd va catadicsi Guvernul sau Parlamentul să se pună în mișcare, mai ales că TeFeL-iștii abia așteaptă un prilej de a ieși la iarbă verde în fața Guvernului, va mai trece timp.

Telespectatorii vor fi fost surprinşi de emisiunile vădit electorale consacrate de Mihai Gâdea Olguţei Vasilescu şi Gabrielei Firea, constînd în transmisii în direct din Birourile de lucru echivalente cu Țara ale celor două.

Din punct de vedere gazetăresc inițiativa nu depășea valoarea unei pere ca devenit încă mălăiețe.

Ce poate fi interesant în ziua de lucru a Olguței Vasilescu sau a Gabrielei Firea?

Că doar n-o fi ziua de lucru a Apostului Pavel?!

Cunoscătorii şi-au dat seama că momentele strident electorale nu erau întîmplătoare.

Şi Olguţa Vasilescu, şi Gabriela Firea erau în plină campanie pentru şefia PSD în perspectiva iminentei condamnări a lui Liviu Dragnea.

Faptul ne atrăge atenţia asupra unui alt efect major al Deciziei ICCJ. Moartea Împăratului s-a amînat. Ridicat de pe patul de agonie politică, Liviu Dragnea a început să se mişte prin PSD şi prin ţară ca prin propria- i cameră.

Condamnarea lui Liviu Dragnea ar fi provocat o veritabilă criză politică în România cîtă vreme Sistemul n-a găsit încă înlocuitorul lui Liviu Dragnea.

Decizia ICCJ dă răgaz Sistemului să lucreze pentru ca decapitarea lui Liviu Dragnea să nu-l prindă nepregătit!

Pînă atunci putem spune, fără să greșim:

PSD, dormi liniștit! Moartea politică a Împăratului Liviu Dragnea se amînă!