Romanul redactat după însemnările autorului celui dintâi vampir se află la îndemâna cititorilor români începând din această săptămână.
Editura Humanitas Fiction (colecţia "Thril ler&Mystery") lansează zilele acestea o carte-eveniment. Mai precis, "Dracula, mortul viu", singura continuare legitimă a romanului, în spiritul intenţiilor literare şi în stilul lui Bram Stoker, părintele lui Dracula şi întemeietorul genului horror.
Autorii noii proze sunt scriitorul şi scenaristul Ian Holt şi Dacre Stoker, strănepotul lui Bram Stoker. Cei doi au pornit redactarea lui "Dracula, mortul viu" de la însemnările lui Bram Stoker aflate în arhiva familiei şi servindu-se de personajele create de scriitor.
Au trecut 25 de ani de când Dracula a fost răpus în castelul lui din Transilvania. Mina şi Jonathan Harker au avut un fiu, Quincey, care visează o carieră artistică, încurajat de un misterios actor român, doctorul Seward a căzut pradă dependenţei de morfină, Arthur Holmwood a lăsat resentimentele să-i macine viaţa, iar profesorul Van Helsing a ajuns un bătrân aparent inofensiv.
Echilibrul precar al vieţilor lor, marcate de tragediile trecutului, este spulberat atunci când o mână ucigaşă începe să-i vâneze. Acestea sunt premisele acţiunii din noul roman, care se desfăşoară la Londra.
FRAGMENT DIN ROMANUL "DRACULA, MORTUL VIU", DE DACRE STOKER ŞI IAN HOLT, CAPITOLUL XVIII
O ţeapă de 12 metri pentru Piccadilly Circus
"Kate Reed nu putea să sufere dimineţile din Londra. Străzile erau o masă haotică de trecători grăbiţi să ajungă la lucru. Ideea de a fi strivită ca o sardină într-o conservă în interiorul metroului era respingătoare. Nu-i făcea nici o plăcere să se înghesuie între toţi acei oameni necunoscuţi. Kitty se sculă înaintea soţului ei şi îşi trezi copiii când cerul era încă întunecat. Era disperată să-şi termine treburile şi să se întoarcă acasă înainte să înceapă sufocanta oră de vârf.
Imediat ce Kate şi copiii ei reuşiră să urce cu succes muntele de scări ale staţiei de metrou, manevră căruciorul şi pe fiul ei pe drumul mai lung al rutei ocolitoare ca să evite reclama electrică. Nu voia ca fiul ei să fie ademenit de minunile ticăloase ale publicităţii scânteietoare. Din păcate, drumul celălalt, mai lung, era şi el deteriorat, căci îi ducea aproape de Shaftesbury Monument, împodobit cu un nud înaripat: ceva şi mai nelalocul lui.
Statuia era mult prea senzuală pentru a onora un conte atât de serios, respectabil şi filantrop ca lordul Shaftesbury. Edilii oraşului încercaseră să tempereze protestele la adresa statuii dându-i numele de Înger al Milosteniei Creştine. Ceea ce n-a reuşit să-i păcălească pe mulţi dintre creştinii adevăraţi, printre care şi Kate. Zvonuri despre numele iniţial al statuii continuau să se răspândească: Eros, zeul grec al iubirii. Un zeu fals ridicat în memoria unui bun creştin. Kate îşi feri privirea.
Matthew era atras de spaţiul deschis din Piccadilly Circus. Se desprinse din mâna mamei şi lansă în aer avionul de jucărie pe care i-l construise tatăl lui din crenguţe de molid şi hârtie. Un curent puternic i-l aduse înapoi. Subjugat de misterul zborului, Matthew nu părea să fie afectat.
- Eu sunt Henri Salmet! Zbor deasupra canalului! Băiatul fugi să-şi recupereze jucăria.
- Vino aici, Matthew! strigă Kate. N-avem timp de asta. După cizmar, mama mai trebuie să ajungă şi la Covent Garden cât încă mai este peşte bun de vânzare.
Kate fu obligată să aştepte trecerea câtorva trăsuri de piaţă înainte să poată traversa Regent Street. Făcu un pas spre marginea curbei şi întinse mâna spre fiul ei. - Vino aici, Matthew.
Mâna ei se lovi de aer. Exasperată că a ratat ocazia să treacă strada, se întoarse să vadă unde se dusese fiul ei. Îl găsi stând în mijlocul unei pieţe, cu ochii în sus.
- Repede, Matthew!
Băiatul nu se clinti. Avionul zăcea în faţa lui, pe pământ. Se uita gură-cască la statuia indecentă din mijloc? De mult era cazul să-i aplice o lovitură peste degete cu lingura de lemn.
- Matthew, vino odată! Vino aici în clipa asta! Kate manevră căruciorul printre pietonii care se învârteau pe stradă şi porni în pas repezit spre băiat.
- Nu mă auzi când te strig, tinere?
Matthew tot nu părea să-şi dea seama ce se întâmplă. Tremura din cap până-n picioare. Alarmată, Kate se lăsă pe genunchi şi îl apucă de umeri.
- Matthew, te simţi bine?
Băiatul ridică un braţ nesigur. În ochii lui era ceva ce nu mai văzuse înainte. Teroare. Întoarse capul să vadă ce-i arăta băiatul ei: un copac din apropiere. Dar... nu există nici un copac în Piccadilly Circus. Kate reacţionă printr-un ţipăt atât de cutremurător încât toţi pietonii se opriră locului. Kate îşi înşfăcă băiatul, îl ridică şi-i acoperi ochii, continuând să ţipe şi să plângă. Cei din jur săriră în ajutor. Un bărbat întrebă:
- Ce s-a-ntâmplat, doamnă?
Kate făcu un semn în sus. Cuvintele îi tremurară pe buze:
- Diavolul a venit la Londra.
Se uitară în direcţia pe care le-o indicase. Ochii li se măriră de groază. La început se auzi un murmur, apoi el ajunse la apogeu ca o mare pe timp de flux, ca un strigăt de oroare ce inunda întregul Piccadilly Circus.
Poliţiştii începură să fluiere alergând spre mulţimea care se strânsese lângă copac. Femeile leşinau. Bărbaţii rămâneau stană de piatră. Automobilele se opreau scrâşnind. Căruţele cu fructe şi cu lapte se pocneau una de alta. Un adevărat infern.
În plin Piccadilly Circus, în mijloc, fusese ridicat un par înalt de doisprezece metri, dominând statuia Îngerului Milosteniei Creştine. În vârful lui ascuţit ca o săgeată, un bărbat gol fusese tras în ţeapă prin şezut. Maxilarul bărbatului fusese rupt de săgeata ascuţită care-i ieşea din gură. Intestinele şi alte organe agăţate de vârful ascuţit care-i sfârtecase corpul îi curgeau din gură.
Îi curgea sânge din ochi, din urechi şi din nas. Corpul i se contracta, scoţând un geamăt care-ţi îngheţa sângele în vine. Bietul om era încă în viaţă.
Era cu adevărat opera diavolului".