În cazul în care un jucător cade lat pe teren, trebuie acționat în secunda următoare, atrage atenția conf. univ.dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar urgenţe.
„Procedura este simplă. În primul rând se face evaluarea stării pacientului, întins acolo pe teren, imediat ce a căzut. Pasul unu - se verifică dacă este conștient. Îl zgâlțâi de umăr și-l întrebi dacă te aude, dacă te vede. Dacă e conștient, îți răspunde, dacă și-a pierdut cunoștința – nu. Pasul doi - vezi dacă respiră, dacă i se dilată sau nu cutia toracică. Dar, respirația poate fi înșelătoare, chiar și pentru un urgentist cu ani de experiență. Pacientul poate să aibă respirație sacadată și tu vezi că i se dilată cutia toracică. Dar are acest tip de respirație care este ineficientă, pentru că nu oxigenează corect creierul. Este o formă de stop cardio-respirator, de aceea, imediat, se încep manevrele de resuscitare manuale. Este pasul trei. Masajul cardiac făcut cu mâna! Toate acestea nu trebuie să dureze mai mult de un minut din secunda în care a căzut la pământ! Este ABC-ul resuscitării în urgență: căile aeriene, respirație și funcția cardiacă, adică”, explică urgentistul.
Trebuia resuscitat pe teren
Tudor Ciuhodaru subliniază că manevrele de resuscitate sunt vitale pentru menținerea în viață a pacientului. „Este extrem important ca inima să pompeze suficient sânge pentru a oxigena creierul și organele vitale. Nu se așteaptă defibrilatorul. Se face masaj cardiac manual, fără discuție sau ezitare! Abia apoi, în paralel, se încep și celelalte proceduri. Dacă creierul nu îi este oxigenat corect timp de 4 minute se pierd funcții importante ale acestuia, chiar dacă ulterior pacientul este salvat”, explică medicul. „Abia după aceea, se vine cu defibrilatorul, se poate face respirație asistată, cu mască sau prin intubație, dacă e cazul, și multe altele. Acum, cu defibrilatoarele acestea semiautomate ai și un soi de EKG, vezi exact dacă îi bate sau nu inima bine, nu mai spun că ele te anunță când să iei mâna de pe pacient, spre exemplu”. Dar de ce ajung tinerii sportivi să moară subit? Teoretic, sunt întro condiție fizică foarte bună, inima lor este adaptată efortului, mai puternică decât a unui om normal. Apoi, ei sunt supravegheați medical mult mai bine.
„Sportivii nu fac infarct”
„Cel mai frecvent, sportivii nu fac infarct, ci tulburări grave de ritm cardiac (aritmii ventriculare maligne) probabil asociate cu o vasoreactivitate crescută (spasm coronarian), pe fondul unei afecțiuni cardiace necunoscute de pacient, a oboselii fizice acumulate sau a stresului. Sau dacă au consumat ceva, vreo substanță. Se va vedea la necropsie. Sunt multe cazuri de fotbalişti sau baschetbalişti care au căzut pur şi simplu pe teren şi au intrat în stop cardio- respirator. Mulţi aveau în jur de 20 de ani, un stil de viaţă sănătos, făceau mişcare, nu fumau, aveau alimentaţie corectă şi îşi făceau periodic controalele medicale. Dar inima se adaptează la efortul de sportiv prin hipertrofia mușchiului inimii ce predispune la instalarea fibrilației sau tahicardiei ventriculare, instabilitatea electrică fiind favorizată de stimularea simpatică din timpul efortului. Se poate întâmpla oricui, oriunde. Iar diferența dintre viață și moarte e de câteva minute”, explică Tudor Ciuhodaru.