Plângerea împotriva Ordonanţei dată pe 20 noiembrie 2015 de Parcehtul General, de respingere  a contestaţiei la clasarea Dosarului Revoluţiei a fost depusă, vineri, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei (ÎCCJ). În cuprinsul ei, Asociaţia „21 Decembrie 1989”  arată că şeful Secţiei Parchetelor Militare, Ion Vasilache, a respins în mod eronat contestaţia împotiva Ordonanţei de clasare a Dosarului Revoluţiei, pe motiv că asociaţia nu ar avea calitate procesuală în acest dosar şi că nu ar fi avut „împuternicire expresă” din partea membrilor ei să îi reprezinte. „Dacă nu aveam calitatea procesuală, de ce ni s-a comunicat, oficial, că putem face plângere şi de ce ni s-a mai trimis dosarul de 1075 de pagini?”, s-a întrebat preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, Teodor Mărieş.  Acesta a arătat că din filele dosarului transmis asociaţiei au fost şterse Jurnalul de luptă, care arată cine a dat ordinele, şi numele victimelor. Acesta susţine că, în aceste condiţii, nu vede decât o comandă politică în decizia de clasare a Dosarului Revoluţiei.”Nu dorim decât aplicarea legii. Nu noi am încălcat legea, ci şefii de stat, de guvern, şefii serviciilor secrete, toţi cei care se fac vinovaţi de moartea, torturarea şi lipsirea de libertate a victimelor din timpul evenimentelor din Decembrie 1989”, a puntat preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989”.

În motivarea plângerii înaintată  ÎCCJ se arată: „Interpretarea respectivă este total eronată deoarece plângerea pe care noi am formulat-o împotriva ordonanţei procurorului este făcută în numele Asociaţiei „21 Decembrie 1989” pentru considerentul că prin clasarea cauzei penale dispusă prin ordonanţa atacată, s-a adus atingere interesului legitim al asociaţiei noastre, acela de a milita pentru aflarea adevărului cu privire la evenimentele din decembrie 1989 şi, mai ales, pentru tragerea la răspundere a celor vinovaţi de morţii şi răniţii din evenimentele respective, precum şi de cei lipsiţi de libertate, de cei torturaţi şi supuşi tratamentelor neomenoase”.

Teodor Mărieş a precizat că a fost deschisă „o nouă acţiune în Justiţie pentru infirmarea soluţiilor injuste date prin Ordonanţele procurorilor  Secţiei parchetelor Militare din data de 14.10.2015  (Ordonanţa de clasare a Dosarului Revoluţiei  n.r.) şi 20.11.2015  (contestaţia la ordonanţa de clasare n.r.) şi reluarea adecvată a cercetărilor dosarelor privind evenimentele din Decembrie, de către un grup de anchetatori profesionişti”. Mărieş a mai spus că aşteaptă ca această cerere să fie „soluţionată cu celeritate şi în mod just, primind termen chiar în săptămâna 14-21 decembrie 2015”. „Facem acest demers din respect pentru cei care ne-au adus libertatea şi îi cerem doamnei Livia Stanciu, preşedintele Curţii Supreme, să dea un teremen cât mai rapid”. Preşedintele asociaţiei a amintit, în acest context, şi de tragedia de la Club Colectiv a cărei amploare o aseamănă cu moartea a 40 de tineri, în timpul evenimentelor din decembrie 1989. „Opinia publică românească şi internaţională a fost zguduită şi îngrozită de cele petrecute la clubul Colectiv, din Bucureşti, în anul 2015, unde cercetările de până în acest moment indică un accident sinistru, în care atâţia oameni au ars de vii. Opinia publică va fi din nou îngrozită şi când va cunoaşte detaliile ordinului criminal şi pe cei care l-au dat, apropabt şi executat – acel modus operandi din Timişoara şi din Bucureştiul anului 1989, când peste 40 de tineri au fost asasinaţi, aruncaţi şi arşi în focul crematoriului, cu vădită intenţie criminală, iar cenuşa a fost aruncată într-un canal de la marginea Capitalei. Opinia publică trebuie să cunoască cine a atacat sau ucis cu focul armelor şi obuzelor ori sub şenilele de tanc, mii de persoane, şi cine  i-a ameninţat cu arderea în groapa cu var, pe caei arestaţi şi duşi la Jilava. Opinia publică trebuie să afle cine a dat foc Bibliotecii Universitare, Palatului Regal şi colecţiilor de artă şi cine a incendiat sute de clădiri în toată ţara. Opinia publică trebuie să ştie din cauza cui, în 1989, s-a umplut ţara de cimitire”.

Mărieş a mai precizat că acelaşi Parchet care a redeschis cercetările în Dosarul Mineriadei pentru infracţiuni împotriva umanităţii, a permis clasarea  Dosarului Revoluţiei, sub pretextul prescripţiei, deşi numărul victimelor este „de sute de ori mai mare” şi s-a folosit tehnică militară şi armament de război.