Toţi inculpaţii din mega-dosarul Lukoil au fost achitaţi în primă instanţă. Ştirile cu achitări în dosare instrumentate de procurorii celebri ai DNA au devenit aproape banale în ultima vreme, dar acest dosar atrage atenţia prin valoarea imensă a prejudiciului, 2 miliarde de euro, şi prin scandalul provocat la demararea anchetei. În octombrie 2014 o echipă condusă de procurorul Mircea Negulescu a pus sechestru pe mai multe bunuri ale Lukoil România, provocând inclusiv un scandal politic în care au fost implicaţi la vremea respectivă preşetintele ţării, Traian Băsescu, premierul Victor Ponta şi ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malghinov.

Tribunalul Prahova i-a achitat marți pe toți inculpaţii din dosarul de spălare de bani în care au fost trimiși în judecată conducătorii companiei cu capital rus Petrotel Lukoil Ploieşti. Decizia nu este definitivă. Dosarul a fost instrumentat de procurorul Mircea Negulescu, când era la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Astfel, au fost achitați Andrey Bogdanov, Alexey Voinstev, Olga Kuzina, Dan Dănulescu, Andrei Raţă şi Dorel Duţu, trimişi în judecată pentru folosirea cu rea credinţă a capitalului societăţii, spălare a banilor sau complicitate la aceste infracţiuni.

Au fost achitate, de asemenea, societăţile Petrotel Lukoil Ploieşti – pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor şi SC Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda – pentru complicitate la folosirea cu rea credinţă a capitalului societăţii şi complicitate la spălarea banilor. Cel care i-a apărat pe acuzaţi în acest proces a fost avocatul Florin Șurghie. Contactat de EVZ avocatul a spus că își rezervă dreptul de a nu da declarații în această perioadă: „Nu voi face comentarii pe marginea acestui dosar până când nu se va judeca recursul și vom avea o sentință definitivă”.

Un dosar care a debutat cu o tăcere suspectă a procurorilor

Pentru a înţelege amploarea acestui dosar şi implicaţiile lui trebuie să ne întoarcem la începutul lunii octombrie 2014. Era în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, oamenii politici erau săltaţi pe capete de către DNA, iar descinderile procurorilor la o firmă privată aproape că nu mai intrau în atenţia presei.

Numai că în dimineaţa zilei de 2 octombrie, o echipă condusă de procurorul Mircea Negulescu, pe atunci la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi un ilustru necunoscut, a descins la rafinăria Petrotel-Lukoil din Ploieşti a gigantului rus. Procurorii anunţau la vremea respectivă, după 6 ore de percheziţii, că ancheta viza fapte de evaziune fiscală şi spălare de bani. A doua zi, vineri, reprezentanţii Lukoil au anunţat că nici un angajat al companiei nu a fost învinuit. A urmat un weekend liniştit şi părea că subiectul a fost îngropat, desciderea lui Negulescu rămânând fără urmări.După câteva zile a venit bomba: sechestru pe rezervele de petrol

A venit însă ziua de luni şi întreaga Românie s-a crucit de aventurile procurorului ploieştean. La ora 9 dimineaţa compania de stat Oil Terminal anunţa că a primit din partea procurilor o ordonanţă prin care se dispunea sechestrul asigurator, în valoare de 230 de milioane de euro, asupra stocurilor de petrol şi produse finite din depozitele proprii destinate rafinăriei Petrotel-Lukoil. Imediat Lukoil a anunţat încetarea producţiei la rafinăria din Ploieşti, pentru că pur şi simplu nu mai aveau cum să producă fără materie primă. Reprezentanţii companiei au anunţat de asemenea că vor depune contestaţie împotriva deciziei procurorilor. Procurorul Mircea Negulescu tocmai devenise eroul României, omul care se lupta cu evaziunea fiscală făcută de gigantul rus în ţara noastră. Dar filmul abia începuse.

 

Negulescu a reuşit să îi încaiere pe Ponta şi Băsescu

În după amiaza zilei de luni premierul din acea perioadă, Victor Ponta, a ieşit la rampă cu o declaraţie dură pe tema Lukoil, susţinând, în sine, că procurorul este independent, dar că trebuie găsită o soluţie ca firma să îşi continue activitatea pentru a nu pune în pericol locurile de muncă ale celor 3500 de angajaţi.

„Îmi exprim speranţa ca, fără a interfera în niciun fel în activitatea suverană şi independentă a procurorului, să avem grijă că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală. Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici să indisponibilizezi conducte...bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România. Dar justiţia este independentă, îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu justiţia. Eu doar sper şi ne dorim să se găsească soluţia legală prin care, pe de-o parte, să fie sancţionaţi cei vinovaţi, să se recupereze prejudiciul fără să aruncăm în aer acea chestie cu „Fiat Justitia Pereat Mundi” („Să se facă dreptate chiar dacă moare lumea”-n.r.)...eu sper să fie doar cu „Fiat Justitia”, fără să piară şi lumea numai din asta”, a spus premierul.

În tot acest timp Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a anunţat că datele din dosar nu sunt publice şi a încetat orice comunicare pe subiect, singura ştire din acea zi fiind aceea că mai mulţi angajaţi Lukoil au fost audiaţi.

Ambasadorul Rusiei se implică în scandal

A doua zi, marţi 7 octombrie, compania Lukoil a anunţat că sechestrul pe conturile şi bunurile companiei a fost ridicat şi vor începe pregătirile de repornire a rafinăriei. În aceeaşi zi, CSM a anunţat că s-a sesizat în privinţa declaraţiilor premierului Victor Ponta legate de dosarul Lukoil şi va analiza cazul. Ziua de miercuri a transformat cazul Lukoil într-un război politic cu implicaţii regionale. Ambasadorul Rusie la Bucureşti din acel moment, Oleg Malghinov, a declarat că este inacceptabil modul cum sunt trataţi nişte investitori ruşi în ţara noastră şi că urmăreşte cu atenţie subiectul. În aceeaşi zi conducerea rusă a companiei, prin vocea vicepreşedintelui Vladimir Nekrasov trimis de urgenţă la Bucureşti, a anunţat că Lukoil se va retrage din România dacă procurorii nu încetează şicanele făcute prin sechestrarea rezervelor de petrol ale firmei. În acea zi vicepreşedintele companiei a avut întâlniri cu Liviu Dragnea, vicepremier în acel moment, şi Răzvan Nicolescu, ministru al Energie pe atunci.

 

Preşedintele României cere naţionalizarea companiei

Declaraţia lui Nekrasov l-a băgat în joc pe preşedintele de atunci, Traian Băsescu, care a ieşit într-o conferinţă de presă şi a cerut guvernului să naţionalizeze rafinăria şi reţeaua de benzinării a Lukoil în cazul în care ruşii se vor retrage din România. „Consider că o astfel de abordare e inadmisibilă iar dacă mâine va stabili să nu reia producţia cer guvernului să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti. Pentru că asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea, trebuie să ne amintim preţul de privatizare, îl replătim şi diferenţa cât a costat retehnologizarea şi restul stabilim cât a fost evaziunea fiscală. Cred că în momentul acesta guvernul ar trebui să fie pregătit să plătească preţul cu care a vândut rafinăria, să fie pregătit să o preia tehnic în operare. Dacă, bazat pe presiune, care îmi pare o abordare de tip putinian - aşa ceva face Putin în ţara lui, nu într-o ţară a UE - comportamentul nostru trebuie să fie pe înţelesul ruşilor şi va trebui să ne comportăm la fel. Lukoil nu poate spune închid că vreau eu, am probleme cu justiţia şi închid, Lukoil trebuie să se gândească să dispară de tot de pe piaţa românească, dacă asta e abordarea, şi are un mare lanţ de distribuţie, concesiuni în Marea Neagră”, declara preşedintele în acel moment. Ponta a dat replica într-un stil ironic spunând că nu ia decizii în funcţie de accesele de furie ale lui Băsescu şi că în Uniunea Europeană sigura ţară care a trecut la naţionalizări este Ungaria. Negulescu devenea pe zi ce trece mai mare, reuşind chiar să îi încaiere pe primii doi oameni din stat.

 

Procurorii ploieşteni au instituit cel mai mare sechestru din istoria României pe un dosar fi nalizat cu achitare

 

După acea săptămână peste dosarul Lukoil s-a aşternut tăcerea şi părea a fi fost doar un foc de paie. Dar a venit începutul lunii iulie 2015 şi ecranele televizoarele şi site-urile ziarelor au explodat cu un breaking news cutremurător: procurorii ploieşteni puseseră un nou sechestru pe conturile companiei, inclusiv pe cele ale unei subsidiare din Olanda, Lukoil Europe Holdings Bvatrium. Dosarul nu numai că devenise internaţional, dar avea un sechestru record pentru România: 2 miliarde de euro.

 

Modă ploieşteană: prejudicii „fără număr”

Procurorii ploieşteni erau celebri oricum în acel an pentru reclamarea unor prejudicii imense. În urmă cu o lună, îi imputaseră omului de afaceri Vlad Moisescu un prejudiciu de peste 700 de milioane de euro, într-un dosar de corupţie. Părea că în Prahova procurorii acţionează pe principiul lăutăresc „fără număr”. După câteva zile, judecătorii au acceptat parţial contestaţia Lukoil şi au redus sechestrul la doar 1,2 miliarde de euro. Dosarul Lukoil a fost trimis în judecată iniţial de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Ploieşti la data de 3 august 2015. La acel moment, procurorii anunţau că prejudiciul cauzat prin săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor este de 1,7 miliarde de euro.

 

Instanţa a restituit dosarul procurorilor

În decembrie 2015, instanţa de fond a constatat neregularitatea rechizitoriului, iar în ianuarie a dispus restituirea dosarului la PCA Ploieşti. În ianuarie 2016, PCA Ploieşti a anunţat, printr-un comunicat de presă, că dosarul Lukoil a fost din nou trimis în judecată după ce procurorii au remediat neregularităţile constatate de magistraţi. Judecarea dosarului a început în luna aprilie 2016. Marți, judecătorii prahoveni au stabilit că tot acest scandal a fost doar un circ, atâta timp cât nu există vinovaţi. Tribunalul Prahova a dispus achitarea directorului Rafinăriei Petrotel Lukoil, cetăţeanul rus Andrey Bogdanov, şi a altor membri ai conducerii rafinăriei, judecaţi pentru infracţuni de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii şi spălare a banilor într-un dosar instrumentat de Parcetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. În acelaşi dosar, firma care operează rafinăria Lukoil din Ploieşti, dar şi compania-mamă, cu sediul în Olanda, au fost, de asemenea, găsite nevinovate pentru infracţiuni economice. De asemenea s-a dispus ridicarea tuturor sechestrelor puse de procurori în acest dosar. Ziua de ieri a demonstrate încă o dată, dacă mai era nevoie, că în ultimii ani am avut parte de un spectacol mediatic numit generic lupta anticorupţie, care a avut menirea să ne ţină cu ochii larg închişi. Proiect care în cazul unora a reuşit, dar care este demantelat cu fiecare decizie a justiţiei care arată că am avut parte de nişte dosare slabe făcute de nişte procurori mai degrabă îndrăgostiţi de renume, decât de meserie.