Ion Iliescu și ceilalți 13 inculpați în Dosarul Mineriada se reîntorc la Parchet după aproape doi ani de când speța a fost trimisă spre judecare
Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte, Constantin Epure, a retrimis, ieri, dosarul Mineriadei din 1990 la Parchetul General, în vederea refacerii rechizitoriului.
Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată. Solu ția pronunțată a generat nemulțumirile părților civile din dosar. Președintele Asociației 21 Decembrie, Teodor Mărieș, a spus că e încrezător că Bogdan Licu, procurorul general interimar, va găsi o soluție. Mărieș nu acuză decizia instanței, ci termenul „nepermis”, de aproape doi ani, în care dosarul s-a aflat în camera preliminară: „Cu un dosar incomplet, judecătorul nu are ce să facă, decât să îl dea înapoi. Eu nu îl acuz pe Epure de decizia de azi. Eu îl acuz pe Constantin Epure, judecător de Înaltă Curte, că și-a permis să ne țină un an și jumătate în detrimentul acestor oameni care au venit la termene, cu speranța că li se va face dreptate, iar acum aflăm că avem un rechizitoriu bun de aruncat la gunoi. Chiar dacă nu vor face părțile vătămate contestație, cineva se va găsi și vom mai sta. Speranța moare ultima. Bătaia de joc pentru victime este imensă ca să ții un an și jumătate un dosar care trebuia să stea la Curtea Supremă două luni. În două luni putea să își facă domnul Epure părerea și să îl retrimită. Nu contest decizia, ci contest termenul nepermis de un an și jumătate în cameră preliminară”. Durata procedurii de cameră preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță, în cazul nostru 13 iunie 2017.
Acum, există posibilitatea ca dosarul să ajungă la Secția pentru investigarea magistraților, așa cum a cerut unul dintre avocații apărării, invocând că, printre cei 13 inculpați, se numără și Mugurel Florescu.
Ciudata declarație a președintelui Înaltei Curți
Președintele Înaltei Curți, Cristina Tarcea, afirma, la sfârșitul lunii martie , că e deranjată că România a aderat prea devreme la CEDO: „Eu pot să vă spun că, din păcate, România întotdeauna s-a cam pripit atunci când a trebuit să-și asume niște obligații internaționale. Și am să vă dau exemplul care mie îmi este cel mai apropiat și de suflet, și de activitate - ratificarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Am ratificat-o de dragul de a intra cât mai repede în cadrul Consiliului Europei, nu am făcut niciun fel de studiu de compatibilitate, nu am văzut în ce măsură legislația noastră poate să facă față tuturor garanțiilor și exigențelor Convenției, și neam trezit cu un val de condamnări care nu se mai termină nici acum”,. Coincidență sau nu, dosarele „Mineriada” și „Revoluția” au fost redeschise fix la solicitarea expresă a CEDO, deoarece procurorii noștri militari le îngropaseră.
Recomandările noastre
