Vă amintiţi că vara trecută, după ce Alexandra a sunat la 112, a vorbit mai bine de o jumătate de oră cu poliţia şi apoi a dispărut, s-a comunicat că nu se poate stabili proprietarul telefonului de pe care fata a făcut apelul, pentru că s-a sunat de pe o cartelă prepay, al cărei proprietar era necunoscut. Minciună sfruntată. Mirea a declarat la SIIJ că se ştia foarte bine, la puţin timp după ce fata sunase să ceară ajutor, cui aparţinuse numărul.

Se sunase, într-adevăr de pe o cartelă prepay. Dar numărul cartelei era acelaşi cu numărul abonamentului pe care Gheorghe Dincă îl avusese pe numele său cu puţin timp în urmă. Acelaşi Gheorghe Dincă care apărea ca suspect, cu maşina lui gri cu tot, şi în dosarul dispariţiei Luizei Melencu. Dosar pe care procurorul  Vasilescu de la DIICOT Craiova, l-a îngropat la sertar.

Alexandru Cumpănaşu, unchiul Alexandrei Măceşeanu, ne-a declarat în exclusivitate: „Nicolae Mirea, fost șef al Poliției, audiat la sediul SIIJ, a declarat că în seara zilei de 25 iulie în jurul orelor 22.00 au identificat proprietarul numărului de telefon de pe care a apelat Alexandra la 112, ca aparținând lui Gheorghe Dincă‼ Acesta a declarat că a fost identificată inițial o cartelă prepay, dar în urma verificărilor a rezultat că figura ca fost abonament al lui Gheorghe Dincă!”

Aşadar, anchetatorii au ştiut al cui era telefonul. Dar nu au acţionat. Dimpotrivă. La ora la care aflaseră că numărul aparţine lui Dincă, comisarul şef Nicolae Alexe, pe baza unor informaţii furnizate telefonic de un interlop din Caracal, trimite echipa de cercetare, condusă de comisarul Tudor Pistol, la mama dracului, fix în partea cealaltă a oraşului, la nişte rivali ai interlopului furnizor de informaţii.

Asta în condiţiile în care ştia foarte bine că numărul de pe care se sunase aparţinuse lui Dincă. Despre care se ştia foarte bine unde locuieşte.

Foarte greu o să-i vină şi procurorului alergător de semifond  Ovidiu Popescu să explice pentru care motiv nu a permis echipei să intervină în casa lui Dincă, până nu s-a făcut ziuă. Atâta vreme cât ştia că se sunase la 112 pentru ajutor de pe telefonul lui. Nu exista nici un dubiu. Firma de telefonie mobilă comunicase clar al cui fusese numărul cartelei.

Două concluzii încurajatoare

Să încheiem, deocamdată cel puţin, în notă optimistă. Cei amestecaţi până în gât în măsluirea „Cazului Caracal” au început să se toarne între ei. În acest context, pe parcursul cercetării judecătoreşti, vor mai apărea, cu siguranţă, şi alte elemente noi, multe dintre ele intuite deja de către opinia publică, dar care acum vor căpăta greutatea unor probe la dosar.

Şi, nu în ultimul rând, declaraţia ambasdadorului SUA la Bucureşti: „Dacă eşti traficant de persoane, te vom găsi, te vom aresta şi te vom pune sub acuzare. Nu va exista un refugiu destul de sigur pentru traficanţii de persoane. Nu în România, nu în Statele Unite, nu în Europa".