Cum a fabricat China propria realitate

Adesea, în comunicările naționale, oficialii ar fi dat noile cazuri «confirmate» și ar oferit un bilanț pentru întreaga pandemie a «cazurilor suspecte», dar de asemenea, în acestea se pare că au fost adăugate şi cele «diagnosticate clinic». Această utilizare a unui amplu «caz suspect» a minimizat în mod eficient gravitatea pacienților pe care medicii i-au văzut și au stabilit că sunt infectați, conform unor criterii stricte, au spus experții.

William Schaffner, profesor de boli infecțioase la Universitatea Vanderbilt, a declarat că abordarea chineză a fost moderată, iar datele «ar fi fost prezentate într-un mod diferit dacă epidemiologii americani ar fi fost acolo pentru a ajuta». El a spus că oficialii chinezi «păreau de fapt că minimalizează impactul epidemiei în orice moment. Includerea pacienților suspectați de infecție ar fi extins în mod evident dimensiunea focarului și ar fi dat, cred, o apreciere mai adevărată a naturii infecției și a dimensiunii acesteia.»

Protocoalele pentru diagnosticarea coronavirusului, publicate de Comisia Națională de Sănătate a Chinei la sfârșitul lunii ianuarie, le-au spus medicilor să eticheteze un caz «suspect» dacă un pacient a avut antecedente de contact cu cazuri cunoscute și simptome de febră și pneumonie, dar și să claseze cazul la «diagnosticat clinic» «dacă aceste simptome au fost confirmate printr-o radiografie sau CT». Un caz ar fi fost «confirmat» numai dacă reacția în lanț a polimerazei (PCR) sau testele de secvențiere genetică ar fi revenit pozitive.

Comunismul dintotdeauna: băgarea gunoiului sub preş

Andrew Mertha, director al Programului de Studii Chineze de la Universitatea John Hopkins, a declarat că oficialii chinezi ar fi putut fi motivați să subevalueze cifrele pentru a disimula subfinanțarea și problemele de pregătire ale organismele locale de îngrijire a sănătății, cum ar fi CDC provincial. Potrivit celor spuse de Mertha, documentele, pe care le-a revizuit și le-a considerat autentice, păreau a fi organizate astfel încât să permită înalților oficiali să picteze orice imagine doreau.  Oficialii chinezi au îmbunătățit repede sistemul de raportare, plasând cazurile «diagnosticate clinic» în categoria «confirmate» până la jumătatea lunii februarie.

În acel moment au fost, de asemenea, eliminați din funcțiile lor oficiali de sănătate și provinciali din Hubei, care ar fi fost în cele din urmă responsabili pentru raportare. Mai mult, testarea mai largă și îmbunătățită a însemnat că acele cazurile «suspecte» ar fi putut fi clarificate mai repede și ar fi putut prezentate mai puține în raportare. Separat, criteriile de diagnostic ale Chinei au fost criticate de experții în sănătate pentru decizia lor continuă, publică, de a nu număra cazurile asimptomatice. Bilanțul morților enumerate în documente relevă cele mai puternice discrepanțe.

Pe 7 martie, numărul total al deceselor în Hubei de la începutul focarului a fost de 2.986, dar în raportul intern este listat la 3.456, inclusiv 2.675 decese confirmate, 647 decese «diagnosticate clinic» și 126 decese «suspecte». Dali Yang, care a studiat pe larg originile focarului, a spus că în februarie cifrele «contau încă din cauza percepțiilor globale». «Încă sperau că va fi ca în 2003 și că Sindromul Respirator Acut Sever (SARS) va fi în cele din urmă controlat și totul poate reveni la normal», a adăugat Yang, care este profesor de științe politice la Universitatea din Chicago.

El a arătat apelul din 7 februarie între președinții Trump și Xi. «Cred că aceasta este și impresia pe care a avut-o Trump - că aceasta va dispărea.» Cu toate acestea, documentele nu sunt în niciun caz clare. În două ocazii, numărul deceselor publice a fost redus prea mult, cifrele interne indicând discrepanțe dintr-o singură cifră de cinci și, respectiv, una.

Câte cazuri de Covid-19 a avut China în 2019?

Cu alte ocazii, datele oferă o privire asupra informațiilor noi, dar fără context vital. Chiar dacă China nu a dezvăluit niciodată numărul total de cazuri Covid-19 în 2019, un grafic dintr-un document pare să sugereze că a fost detectat un număr mult mai mare. În coloana din stânga jos a graficului marcat 2019 numărul de cazuri «confirmate» și «diagnosticate clinic» pare să ajungă la aproximativ 200 în total. Mai departe, documentele nu sunt detaliate.  Până în prezent, cea mai clară indicație a numărului de cazuri detectate în 2019 sunt cele 44 de «cazuri de pneumonie de etiologie necunoscută (cauză necunoscută)» pe care autoritățile chineze le-au raportat OMS pentru perioada pandemiei până la 3 ianuarie 2020.

Timp lung de așteptare pentru test. Testarea a fost inexactă de la început, se spune în documente, și a condus la un sistem de raportare cu întârzieri lungi în diagnosticarea cazurilor noi. Experții au spus că acest lucru înseamnă că majoritatea cifrelor zilnice care au anunţat informările Guvernului Chinei riscă să fie inexacte sau datate. Pe 10 ianuarie, unul dintre documente relevă modul în care, în timpul unui audit al instalațiilor de testare, oficialii au raportat că seturile de testare SARS care erau utilizate pentru diagnosticarea noului virus erau ineficiente, dând în mod regulat rezultate negative.

De asemenea, a indicat faptul că stocurile scăzute de echipament de protecție individuală arătau că probele de virus trebuiau inactivate înainte de testare. Potrivit rapoartelor din presa chineză de stat la începutul lunii februarie, experții în sănătate din Hubei și-au exprimat frustrarea cu privire la acuratețea testelor cu acid nucleic. Testele cu acid nucleic funcționează prin detectarea codului genetic al virusului și s-a considerat că sunt mai eficiente în detectarea infecției, în special în stadiile incipiente.

Cu toate acestea, testele efectuate la acel moment au dus la o rată pozitivă de doar 30% până la 50%, printre cazurile deja confirmate, potrivit oficialilor citați în mass-media de stat. Pentru a evita rezultatele «fals negative», oficialii din domeniul sănătății au început să testeze cazurile suspecte în mod repetat.

De ce a trecut China la scanările CT

Până la începutul lunii februarie, laboratoarele din Hubei aveau capacitatea de a testa mai mult de 10.000 de persoane pe zi, potrivit rapoartelor mass-media de stat. Pentru a face față volumului mare, oficialii au decis să înceapă încorporarea altor metode de diagnostic clinic, cum ar fi scanările CT. Acest lucru a dus la crearea unei categorii denumite intern «cazuri diagnosticate clinic». Abia la jumătatea lunii februarie, cazurile diagnosticate clinic au fost adăugate la numerele cazurilor confirmate. Alte probleme, totuși mai grave, menționate în documente au fost ridicate de experți în sănătate.

În primele luni ale focarului, timpul mediu necesar procesării unui caz - de la pacientul cu simptome (debut) până la confirmarea diagnosticării a fost de 23,3 zile. Întârzierea persistentă ar fi făcut mult mai dificilă direcționarea intervențiilor de sănătate publică, a spus dr. Amesh Adalja, de la Centrul Johns Hopkins pentru Securitatea Sănătății. «Vă uitați la date vechi de trei săptămâni și încercați să luați o decizie pentru astăzi», a spus el. Raportul menționează că, până pe 7 martie, sistemul s-a îmbunătățit mult, peste 80% dintre noile cazuri confirmate diagnosticate în acea zi fiind înregistrate în sistem în aceeași zi.

Mai mulți experți au descris decalajul de timp ca fiind extraordinar, chiar și atunci când au luat în considerare dificultățile inițiale cu care se confruntă autoritățile. «Asta adaugă un alt nivel de înțelegere cu privire la motivele pentru care unele dintre numerele care au ieșit de la nivelurile superioare ale guvernului au fost probabil dezactivate», a spus Schaffner. «În Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania, există întotdeauna un decalaj.

Nu știi instantaneu. Dar 23 de zile sunt o perioadă mare», a completat acesta. O lipsă de pregătire este reflectată în toate documentele, mai ales a secțiunilor extrem de critice în evaluarea internă a sprijinului guvernului pentru operațiunile Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Hubei.

Guvernul Chinei, sabotat de propria-i birocraţie

Raportul caracterizează CDC Hubei ca fiind subfinanțat, lipsit de echipamentul de testare adecvat și cu personal nemotivat, care s-a simţit adesea ignorat în vasta birocrație a Chinei. Documentele includ un audit intern, care arată că analiza criminalistică a fost scrisă în octombrie 2019, înainte de începerea pandemiei. Cu mai mult de o lună înainte să se creadă că au apărut primele cazuri, revizuirea continua să îndemne autoritățile sanitare să «găsească riguros veriga slabă în activitatea de control al bolii, să analizeze activ și să suplinească deficiențele». Raportul intern al CDC acuză absența finanțării operaționale din partea guvernului provincial Hubei și constată că bugetul pentru personal este cu 29% mai mic decât obiectivul său anual.

După focar, oficialii chinezi s-au mişcat rapid pentru a evalua problemele. Cu toate acestea, la mai mult de patru luni de la identificarea virusului pentru prima dată, problemele majore au continuat să împiedice eforturile de combatere a bolilor în domenii-cheie, arată documentele.Raportul subliniază, de asemenea, rolul periferic al CDC în investigarea focarului inițial, menționând că personalul a fost constrâns de procesele oficiale și expertiza lor nu a fost pe deplin utilizată.

În loc să preia conducerea, raportul sugerează că personalul CDC a fost resemnat să îndeplinească «pasiv» sarcina emisă de superiori. Funcționarii s-au confruntat, de asemenea, cu o rețea IT dificilă și care nu răspunde, cunoscută sub numele de China Infectious Disease Direct Reporting System, conform presei de stat, instalată cu un cost de 167 milioane dolari după focarul SARS din 2003.

Teoretic, sistemul trebuia să permită spitalelor regionale și CDC-urilor să raporteze direct bolile infecțioase către un sistem gestionat central. Acest lucru ar fi permis apoi datelor să fie partajate instantaneu în CDC-urile și departamentele de sănătate relevante la nivel național. În realitate, a fost greu să se conecteze, a spus un audit, iar multe alte restricții procedurale birocratice au împiedicat înregistrarea și colectarea rapidă a datelor.

Potrivit lui Huang, de la Consiliul pentru Relații Externe, raportul contrazice afirmația Chinei de a fi investit masiv în controlul și prevenirea bolilor după focarul SARS din 2003. «Dacă te uiți la nivel local, imaginea nu este la fel de roz precum susținuse guvernul», a spus el.