Jurnalistul Dan Capatos a povestit, în emisiunea „Dosare de presă”, aventura vieții sale de agent sub acoperire, care s-a sfârșit înainte de a începe.
Exclusiv evz.ro
Întrebat de Mirele Curea, în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, dacă a fost securist, Dan Capatos a dat un răspuns șocant: „Două zile. Băi, nu știu dacă se poate spune... Se poate spune asta? Pentru că dacă n-o spui cu personaje... Eu sunt foarte bun prieten cu mulți oameni din presă. Printre ei, Cătălin Harnagea. Acum să mă ierte dacă spun treaba asta,... la cât timp se prescrie? Nu știu. La câțiva zeci de ani se prescriu. Cătălin venind din zona presei, am făcut și eu parte din cei 15 mii de specialiști ai Convenției Democrate”.
Exclusiv evz.ro
Capatos a povestit că obișnuia să meargă în biroul șefului SIE, care îi era prieten. „M-am dus pe la el, pe la Băneasa, pe acolo, jucam darts, mâncam fistic. Și îl vizitam o dată pe lună, îmi plăcea așa, că vorbeam cum vorbesc și cu tine. Ne aduceam aminte de presă, de nu știu ce. Și, la un moment dat, el zice <Bă, dar tu realizezi că acoperirea de jurnalist este foarte bună. Ne trebuie și nouă să ne ajuți cu ceva. Ești dispus?> <Măi, Cătăline, pentru tine..>, și el mă ajutase cu niște treburi în presă, adică, na. <Da, mă, orice>. <Nu, mă, serios vorbesc.> <Ce înseamnă, mă, serios?> <Uite să te întâlnești cu cineva de la mine.> <Bine, mă, nu ți-am zis? Da, dacă pot să te ajut...> Nu știam ce vrea. <De ce nu-mi zici tu?> <O să-ți zică oamenii ăia mai multe.> <Bine, mă, mă întâlnesc cu ei. Hai să mai jucăm darts.> <Bă, ești sigur?> <Da, mă, da.>”
Exclusiv evz.ro
Oamenii cu care s-a întâlnit „La doi colonei”, erau „doi James Bond, să moară mama, la costum. Eu? Așa cum mă vezi. Cu un rucsac în spate.” Întâlnirea s-a dovedit a fi foarte oficială. Capatos trebuia să afle cât mai multe amănunte despre afacerea Valeologia.
„Eu scrisesem în Evenimentul zilei despre afacerea asta.Pe la Galați ăia aveau niște puncte de lucru. Erau o mulțime de spioni ruși care trecuseră granița sub alte acoperiri și făceau niște panarame pe acolo. Zice James Bond: <Așa, ca ziarist, ați și publicat în urmă cu vreun an. Dacă puteți să aflați mai multe.> <Bine, domnule, dacă se poate... Atât?> <Da.> Zice <Uitați, să aveți de deplasare.> Într-un plic. Trebuia să am și eu de drum și de cazare. <Mersi mult, frățioare. Vă aduc...> Că eu credeam că e cu decont.
Exclusiv evz.ro
Când pleacă, mă uit în plic. Aoleo, de vreo patru ori salariul meu, ești nebun la cap? <Mamă, e groasă treaba, să moară mă-sa>, zic <dacă nu le aflu ăstora, mă și împușcă în cap. Direct îmi iau una în tâmplă, noaptea, ca hoții.> Zic, <Ce fac, bă, băiatule?>”
Spionul Capo în acțiune
Dan Capatos povestește cum și-a adus aminte de un fost coleg de la Evenimentul Zilei, cu care a lucrat la ancheta Valeologia, dar care, în acel moment, lucra la Doi și-un sfert. „Revenind. Mă uit eu în plicul ălora, <mamă, e groasă dacă nu le dau nimic> și mi s-a aprins beculețul, <Mamă, cu cine am scris eu de Valeologia? Cu Marius, mânca-ți-aș.>
Exclusiv evz.ro
<Băi frățioare, ce faci, băi?> <Ce faci băi, Capo?> Capo di tutti capi, așa îmi zicea. <Vino, mă, până la Doi colonei>, <Gata, frățioare, vin, că mi-e foame, mănânc și eu o ciorbă.> Și vine omul la Doi colonei, sau era a doua zi, nu putea atunci, că de asta am spus că a durat două zile cariera mea de spion.
Ne vedem a doua zi. Nu i-am zis că m-am văzut cu securiștii, eu de colo o ardeam misterios, că nici el nu-mi zisese mie, înțelegi? <Băi, mi-au dat ăștia pe la ziare să mai scriu de Valeologia. Voi ați mai aflat ceva?> <Da, mă. Dacă găsesc ceva pe acolo, altceva decât am scris noi la ziar și se poate da, îți dau.>
Capatos a povestit cu umor cum, doar pentru două zile, a jucat într-un film cu spioni, fără măcar să-și dea seama că are rolul principal.
Dublu spion, între o cafea și o ciorbă la „La doi colonei”
Dan Capatos și-a început, practic, prima zi de spion la „La doi colonei” când s-a întâlnit cu cei doi „James Bonzi” și și-a sfârșit-o în același loc, după ce a mâncat o ciorbă cu prietenul său de la Doi și-un sfert.
„Eu cred că e cea mai mare tâmpenie pe care putea s-o facă un om, ăla sunt eu. Am marcat istoria SIE și Doi și-un sfert în România”, a comentat cu umor Dan Capatos. „Și mă sună cei doi a doua zi. <Bună ziua, ne-am întâlnit ieri>, <Da, domnule, dar încă nu am nimic.> <Hai totuși să ne întâlnim>. Eu credeam că mai vin ăștia cu ceva, mai vin cu logistică.
Exclusiv evz.ro
M-au luat elegant oamenii: <Domnule Capatos, știm că sunteți prieten foarte bun cu Cătălin, avem recomandări bune despre dumneavoastră, dar cred că n-ați înțeles exact cum se desfășoară munca la noi. Domnule, noi suntem extrem de discreți și, mai mult decât atât, suntem discreți chiar și între noi.>
<Da, domnule>, eu de colo. <Păi>, zice <da, dar nu prea. V-ați întâlnit cu cineva, după ce ne-am întâlnit noi, care, din păcate, face parte din altă structură.> M-am enervat, <dar ăla e prietenul meu de-o viață și cu el am scris.> I-a deranjat întâlnirea. Probabil puteam să mă întâlnesc cu oricine altcineva, nu cu un ofițer de la un alt serviciu.
Și asta le-am și spus <Domnule, cu omul ăsta am făcut investigația la Evenimentul Zilei.> <Da, dar omul ăsta nu mai este ziarist.> <Păi da, și? Eu n-am zis nimic. N-am zis că vă ajut pe dumneavoastră. Am zis că îmi trebuie mie la ziar> <Haideți, domnule, că nu e nici el fraier. Ne pare rău, dar se pare că am încheiat colaborarea.> <Bine, domnule, să vă dau banii înapoi>, nici nu intrasem în ei. <Nu, domnule, ține-i.> <Păi, acuma, dacă nu mă mai duc?> <Nu, domnule, lasă că nu sărăcește SIE-ul.> Și, uite-așa i-am făcut pe ăia de la SIE de vreo două salarii.
Acum, repet, ce am spus și la începutul poveștii, să mă ierte Cătălin, poate nu trebuia să spun, dar mie mi se pare atât de haioasă.”